ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 612/2012

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub dosar nr. 1767/33/2011 al Curții de Apel Cluj inculpatul A.S. a solicitat punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, cu mențiunea că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 160 2 C. proc. pen. În susținerea cererii s-a arătat că la dosar nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească o nouă infracțiune. De asemenea nu există date din care să rezulte că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unei părți, martor sau expert sau prin alterarea mijloacelor de probă. Inculpatul a mai solicitat să se țină seama de vulnerabilitatea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

Conform art. 136 alin. (2) C. proc. pen. scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar. Pe de altă parte, aceasta fiind condiționată de arestarea preventivă, liberarea provizorie sub control judiciar apare ca o măsură de individualizare a arestării preventive. În conformitate cu decizia în interesul legii în materie, instanța de fond atunci când examinează o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, are obligația de a stabili prin prisma materialului dosarului și a persoanei, dacă în concret lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual ar produce un risc de împiedecare a bunei desfășurări a procesului penal. La baza unui asemenea risc, nu poate sta o simplă afirmație cu caracter general și abstract, ci este necesar să existe date concrete din care să rezulte un asemenea risc.

Referitor la această privință este relevant stadiul procesual, în sensul că dosarul se află în acest moment la instanța de fond în etapa de judecată, s-a întocmit rechizitoriul, care are la bază probele obținute și administrate în faza de urmărire penală, s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost audiați martori, s-au efectuat interceptări și înregistrări de imagini, iar suporții optici au fost atașați la dosar. în aceste condiții inculpatul nu ar mai putea influența martorii audiați sau să zădărnicească aflarea adevărului prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă. Pe de altă parte, așa cum instanța de fond a reținut cu ocazia menținerii măsurii arestării preventive în camera de consiliu, două temeiuri care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au fost înlăturate, fiind menținut doar temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc.

pen. De asemenea, este relevantă în cauză lipsa antecedentelor penale, mențiune care figurează în mod explicit printre prevederile arătate în art. 136 alin. ultim C. proc. pen. Este real că în conformitate cu art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. acordarea liberării provizoriu sub control judiciar nu este obligatorie, fiind facultativă, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege din punct de vedere formal, însă în același timp aceasta nu poate avea la bază o apreciere discreționară a instanței, ci o apreciere cu privire la temeinicia cererii, care trebuie să se bazeze pe fapte materiale și obiective. În această privință invocarea pericolului pentru ordinea publică de o manieră abstractă doar pentru că inculpatul a avut o funcție și pentru că a existat o temere la nivel abstract, iar dacă inculpatul ar fi pus în libertate ar exista o temere și o neîncredere injustiție, este inadmisibil.

Analiza pericolului pentru ordinea publică presupune o evaluare riguroasă și imparțială situată dincolo de impactul mediatic al cauzei, judecătorul trebuind să aprecieze dacă pe viitor lăsarea în libertate a inculpatului creează o stare de primejdie pentru raporturile sociale și normala lor desfășurare. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi, instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedeca comiterea de noi fapte penale. Pentru toate aceste motive inculpatul a solicitat admiterea cererii formulate și punerea în libertate provizorie sub control judiciar.

Prin cererea formulată de inculpatul S.C.M. înregistrată sub același nr. de dosar s-a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar, cu stabilirea obligațiilor pe care inculpatul urmează să le respecte pe perioada liberării provizorie. În susținerea cererii s-a arătat că la dosar nu există date din care să rezulte necesitatea de a-1 împiedica pe inculpat să săvârșească noi infracțiuni. Inculpatul nu are antecedente penale. Persoana inculpatului reprezintă criteriul principal ce se impune a fi analizat din perspectiva riscului de a săvârși noi infracțiuni. Referitor la acest aspect a fost invocată hotărârea CEDO Velyev contra Rusia. Zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte nu poate fi luată în considerare ca o piedică reală a acordării beneficiului acestei măsuri.

Inculpatul a mai arătat că nu există nici un impediment care să nu facă posibilă liberarea sub control judiciar. Sub acest aspect apreciază că un rol deosebit îl are critica Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la recursul împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive. Cu toate acestea, pe parcursul urmăririi penale nu au fost administrate nicio probă care să susțină necesitatea menținerii în stare de arest a inculpatului, ci dimpotrivă cu prilejul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, au fost înlăturate temeiurile reținute inițial prev. de art. 148 lit. b) și c) C. proc. pen. Pentru a putea stabili că prin admiterea unei cereri de liberare provizorie s-ar produce o tulburare a ordinii publice, judecătorul este obligat să se raporteze exclusiv la persoana celui care a formulat cererea și să existe probe în susținerea acestui motiv.

În ceea ce privește natura și gravitatea faptelor nu trebuie pierdut din vedere faptul că un element important în aprecierea gravității infracțiunii îl constituie conform jurisprudenței CEDO caracterul violent sau non violent al faptei imputate. CEDO cere o mai mare rigurozitate în aprecierea existenței unor temeiuri care să justifice privarea de libertate, atunci când inculpatului i se impută comiterea unui fapte non violente. De asemenea, gravitatea deosebită a faptelor nu este prin ea însăși suficientă pentru susținerea necesității menținerii acestei măsuri excepționale a arestului preventiv. Pe de altă parte presiunea mass-media nu este și nu trebuie să reprezinte un criteriu care să influențeze judecata cererii de liberare provizorie.

Mai mult interesul mass-media pentru prezenta cauză este generat de calitatea de primar al inculpatului A.S., fără să se aibă în vedere persoana inculpatului S.C. Cu privire la starea de sănătate a inculpatului s-a arătat că acesta suferă de spondiloză cervico-lombară, aceasta având nevoie de tratament și de o reevaluare lunară neurochirurgicală. Chiar dacă inculpatul beneficiază de tratament, starea de sănătate a acestuia s-a agravat, inclusiv datorită faptului că în numeroase rânduri a fost necesar să fie transportat la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea recursurilor declarate în prezenta cauză. Pentru aceste motive și inculpatul S.C. a solicitat admiterea cererii și punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, cu stabilirea obligațiilor pe care acesta trebuie să le respecte.

Având în vedere că cele două cereri erau întemeiate pe aceleași temeiuri juridice și motivate în general pe aceleași împrejurări, instanța le-a soluționat prin aceeași încheiere, dispunând la data de 19 ianuarie 2012 respingerea ca neîntemeiate a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații A.S. și S.C.M. Instanța care a soluționat cererile de liberare provizorie sub control judiciar a reținut în esență că acestea nu sunt întemeiate, în cauză persistând pericolul pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților. Prin încheierea penală fără număr din data de 19 ianuarie 2012 în temeiul art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen. s-au respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații A.S.

și S.C.M. Prin decizia penală nr. 282 din 30 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis recursurile inculpaților A.S. și S.C.M. împotriva încheierii penale din data de 19 ianuarie 2012 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar. Instanța de control judiciar a constatat că au fost încălcate prevederile art. 160/7 alin. (2) C. proc. pen., deoarece cererile de eliberare provizorie sub control judiciar au fost formulate de avocații inculpaților, iar inculpații nu au fost întrebați dacă și le însușesc și nu s-a consemnat acest aspect pe cerere, precum și prevederile art. 160/8a alin. (1) C. proc. pen. deoarece inculpații nu au fost ascultați și nu li s-a adus la cunoștință dreptul prev. de art. 70 alin. (2) C. pen., de a da sau a nu da nicio declarație, atrăgându-li-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor.

Cu ocazia rejudecării cauzei s-au respectat cele dispuse de instanța de control judiciar, în sensul că inculpații A.S. și S.C.M. au fost întrebați dacă își însușesc cererile de liberare provizorie sub control judiciar, aceștia răspunzând afirmativ, arătând că au cunoștință de conținutul acestor cereri, aspecte care au fost consemnat de fiecare inculpat pe cererea formulată (f.3 inculpatul S.C.M., f.9 inculpatul A.S.) De asemenea instanța de rejudecare a adus la cunoștința inculpaților conținutul art. 70 alin. (2) C. proc. pen., respectiv dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-li-se totodată atenția că tot ce declară poate fi folosit și împotriva lor. Inculpații au fost de acord să dea declarație, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale de la dosar (f.58-59 inculpatul A.S., f.60-61 inculpatul S.C.M.).

Analizând cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpați, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, Curtea de Apel, în cadrul dosarului 189/33/2012 a reținut următoarele: Inculpații A.S. și S.C.M. au fost trimiși în judecată la data de 22 decembrie 2011 prin rechizitoriul DNA - Serviciul Teritorial Cluj din dosar nr. 60/P/2011, în stare de arest preventiv. În sarcina inculpatului A.S. s-a reținut comiterea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (18 acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c din Legea 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea 78/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Acuzațiile aduse inculpatului A.S. constau în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale ar fi pretins de la inculpata D.A. remiterea unor foloase materiale necuvenite, lăsând să se creadă fată de aceasta că are influentă pe lângă directorul RATUC Cluj N.L. și că-1 va determina pe acesta să încheie polițe de asigurare pentru parcul auto al regiei cu societatea administrată de inculpată, primind în perioada mai 2009 - septembrie 2011 în 21 de tranșe suma totală de 274.330,54 lei, disimulată prin încheierea a două contracte de asistență juridică între societatea inculpatei SC G.F.

și Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. În baza aceleiași rezoluții ar fi instigat pe inculpatele A.M. și D.A. la încheierea a două contracte de asistență juridică și a unui nr. de 21 de facturi fiscale în perioada iulie 2008 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale și care ar fi avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soției suma de 274.330,54 lei. În baza aceleiași rezoluții ar fi instigat pe inculpatele A.M. și D.A. să procedeze la încheierea fictivă a contractelor de asistență juridică cu nr. 101 din 01 iulie 2008 și nr. 6 din 01 iulie 2009 cât și a 21 de facturi emise în perioada mai 2009 - septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale și în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influentă.

De asemenea în calitate de primar al municipiului Cluj-Napoca în baza unei rezoluții infracționale unice, în cursul anului 2010 până la momentul încheierii contractului de salubrizare al municipiului Cluj-Napoca, ar fi acceptat primirea de la inculpatul S.C. administrator al SC B.V. a unor foloase necuvenite, disimulate printr-un contract de consultanță încheiat la data de 2 aprilie 2010 între Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. și SC T.T., primind în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011 în 18 tranșe suma totală de 262.560 lei în scopul ca acesta, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V., precum și să asigure derularea ulterioară fără incidente a acestui contract.

În baza aceleiași rezoluții inculpatul A.S. ar fi sprijinit moral pe inculpata A.M. și pe inculpatul S.C. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistență juridică nr. 14 din 2 aprilie 2011 și a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale și care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soției sale suma de 262.560 lei și totodată pentru ascunderea comiterii infracțiunii de luare de mită de către inculpat. De asemenea inculpatul A.S. ar fi sprijinit moral pe inculpata A.M.

și pe inculpatul S.C. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistență juridică nr. 14 din 2 aprilie 2010 cât și a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale și în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de luare de mită, iar în calitate de primar al municipiului Cluj-Napoca după încheierea la data de 28 iulie 2010 a contractului de delegare a serviciilor publice de salubrizare a municipiului Cluj-Napoca cu SC R. SRL București contract încheiat de acesta în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, ar fi primit de la reprezentanții acestei societăți două cârduri de alimentare cu carburanți, din care unul ar fi fost utilizat în perioada noiembrie 2010 - noiembrie 2011 de către inculpata A.M., care a alimentat autovehiculele proprietate personală cu carburanți în valoarea totală de 8.826,93 lei . Inculpatul S.C.M.

este acuzat de săvârșirea infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), totul cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut în sarcina acestui inculpat că în cursul anului 2010, până la momentul încheierii contractului de salubrizare a municipiului Cluj-Napoca, ar fi promis inculpatului A.S., primar al municipiului Cluj-Napoca, remiterea unor foloase necuvenite, ce urmau a fi disimulate printr-un contract de consultanță încheiat la data de 2 aprilie 2010 între Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. și SC T.T. SRL administrată de inculpat, virând ulterior în contul cabinetului de avocatură în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011 în 18 tranșe suma totală de 262.560 lei, în scopul ca inculpatul A.S. în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V.

și să asigure derularea ulterioară a acestuia fără incidente. De asemenea, în baza unei rezoluții infracționale unice și la înțelegere cu inculpatul A.S. și inculpata A.M. cu intenție, ar fi determinat pe martora I.O. director al SC T.T. SRL să semneze fără vinovăție contractul de asistență juridică nr. 17/2 aprilie 2010 și să dispună plata a 18 facturi emise de cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale și care ar fi avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor și totodată pentru ascunderea comiterii infracțiunii de luare de mită de către inculpatul A.S., virându-se prin transfer bancar în contul Cabinetului de avocatură al inculpatei A.M.

suma de 262.560 lei. În sarcina inculpatului s-a mai reținut că în baza unei rezoluții infracționale unice și la înțelegere cu inculpatul A.S. și inculpata A.M. cu intenție ar fi determinat pe I.O. director al SC T.T. SRL să semneze fără vinovăție contractul de asistență juridică nr. 14 din 02 aprilie 2010 și să dispună plata a 18 facturi emise de Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. în perioada aprilie 2010 –s eptembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale și care ar fi avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor și pentru ascunderea comiterii infracțiunii de luare de mită de către inculpatul A.S., virându-se prin transfer bancar în contul Cabinetului de avocatură A.M.

suma de 262.560 lei. Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpații A.S. și S.C.M. la data de 11 noiembrie 2011, ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art. 148 lit. b), c) și f) C. proc. pen., reținându-se că existau date că inculpații încercau zădărnicirea aflării adevărului, că pregăteau săvârșirea unei noi infracțiuni, respectiv în libertate a inculpaților prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Prin încheierea penală fără număr din data de 5 ianuarie 2012 Curtea de Apel Cluj a menținut starea de arest a inculpaților A.S. și S.C.M. în baza art. 300/1, art. 160/b C. proc. pen., reținând că subzistă doar temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., fiind înlăturate temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b) și c) C. proc. pen. (f. 107-115 dosar fond). În cauză există în continuare probe și indicii temeinice în sensul art. 143 C. proc. pen. care fac rezonabilă presupunerea că inculpații A.S. și S.C.M. sunt autori faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, probele fiind enumerate în rechizitoriul care a fost comunicat inculpaților, dintre care enumerăm cu titlu exemplificativ: procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate în baza autorizaților emise de către judecător (f.225-251, f.253-292, f.293-434 dosar urmărire penală vol.III); procese-verbale de supraveghere operativă și planșe fotografice (f. 1-8 dosar urmărire penală vol. II); procese-verbale de consemnare a activității inculpatului, precum și a soției sale - inculpata A.M.U.

(f.9-25, 32-51, 52-65, 66-75, 88-94, 104-110 vol. II dosar urmărire penală); procese-verbale de supraveghere și planșă fotografică a inculpatei A.D. (f.26-31, 76-87, 111-117, 127-128, 129-131 vol.II dosar urmărire penală); acte contabile, contracte de consultanță, extrase de cont, declarațiile 394, declarația inculpatei A.M. (f.69 dosar urmărire penală) declarația inculpatului A.S. (f. 25-27 dosar nr. 1502/33/2011 privind arestarea inculpatului, f. 18-20 vol.I dosar urmărire penală), declarațiile inculpatului S.C.M. (f.44-52, vol.I dosar urmărire penală, f.28-30 dosar nr.1502/33/2011 privind arestarea); declarațiile inculpatei A.D. (f.77-81 vol.I dosar urmărire penală), declarațiile martorei I.O.

(f. 126-127); procese-verbale de percheziție - percheziții efectuate în baza autorizațiilor emise de către judecător - f. 141-145 vol.II dosar urmărire penală , f. 165-170 din același volum de urmărire penală, f. 185-187, f.200-204, f.221- 230) și planșe fotografice (f. 148-165 vol.II dosar urmărire penală, f. 179-183) contractul de prestări de servicii de salubrizare nr. 5515A din data de 28 octombrie 2010 încheiat între CS V.B. SA și Municipiul Cluj-Napoca (f. 281-286, vol.I dosar urmărire penală); autorizație de funcționare emisă de Municipiul Cluj-Napoca la data de 8 octombrie 2010 pentru CS V.B. S.A. (f.293); hotărârea emisă de Consiliul Local al Municipiului Cluj la data de 30 noiembrie 2010 privind exclusivitatea prestării serviciilor de salubrizare menajeră pe raza municipiului Cluj de către SC R.G.

S.R.L. pe sectorul 1 și respectiv CS V.B. S.A. pe sectorul 2 (f.294 vol.I dosar urmărire penală); acte și caietul de sarcini, ce au fost depuse cu ocazia organizării licitației pentru stabilirea condițiilor de desfășurare a activităților specifice serviciului de salubrizare pentru Municipiul Cluj-Napoca (f.292-417 vol.I dosar urmărire penală); contracte de asistență juridică încheiate între cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. și diferite firme (f.241-251 vol.I dosar urmărire penală). Potrivit prevederilor art. 136 alin. (1) și (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, acest scop putând fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune.

Aceste dispoziții din legea română sunt în acord cu dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care prevăd că persoana arestată sau reținută beneficiază, printre altele, de dreptul de a putea fi eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere. Liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură procesuală alternativă la măsurile preventive privative de libertate a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței [art. 160 2 alin. (1) C. proc.

pen.] și care presupune îndeplinirea unor condiții expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracțiunea comisă, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită și inexistenta datelor din care să rezulte necesitatea de a-1 împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. În cazul în care instanța este sesizată cu o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, într-o primă fază verifică dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia, iar în a doua fază soluționează cererea, după ascultarea inculpatului, verificându-se îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia acesteia.

În prezenta cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații A.S. și S.C.M., cererile acestora îndeplinind condițiile formale de admisibilitate în principiu referitoare la elementele de conținut ale cererii (numele, prenumele, domiciliul și calitatea persoanei care formulează cererea, mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, cererile formulate de apărătorii aleși ai inculpaților fiind însușite de aceștia în ședința publică din data de 13 februarie 2012, când inculpații au scris pe cereri că și le însușesc, le cunosc conținutul și le-au semnat).

Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar determină posibilitatea instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie, iar nu obligativitatea acordării acesteia. Pentru a stabili dacă se poate acorda liberarea provizorie, instanța trebuie să verifice, pe lângă îndeplinirea condițiilor formale, și îndeplinirea condițiilor de fond, respectiv temeinicia cererii de liberare provizorie. Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.

Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun. Prin decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii s-a arătat că examinarea pe fond a cererii de liberare provizorie presupune, în primul rând, verificarea prealabilă a subzistenței temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă. Procedând în acest mod, curtea constată că subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., care a stat la baza luării și ulterior a menținerii măsurii arestului preventiv față de inculpați.

Astfel, inculpații sunt trimiși în judecată pentru comiterea unor infracțiuni de luare de mită, trafic de influență, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată, primire de foloase necuvenite, dare de mită, participație improprie la spălare de bani și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte de o gravitate sporită, atât prin prisma relațiilor sociale lezate, a sumelor foarte mari de bani ce se pare că au fost pretinse și primite, cât și prin circumstanțele concrete în care se pare că au fost comise, profitând de poziția lor de primar al municipiului Cluj-Napoca (A.S.), respectiv de administrator al unei persoane juridice private (S.C.), urmărind obținerea unor sume însemnate de bani, în detrimentul unei activități corecte și transparente care ar fi trebuit să caracterizeze activitatea lor de management în cadrul unei instituții a administrației publice locale sau a unei firme private.

Curtea are în vedere și pericolul social concret al faptelor presupus comise de inculpați, impactul negativ produs asupra ordinii sociale, rezultat și din calitatea avută de inculpatul A.S., aceea de primar al municipiului Cluj-Napoca. Calitatea inculpatului A.S., aceea de primar al municipiului Cluj-Napoca, potențează pericolul social al faptelor de comiterea cărora este bănuit, determinând o stare de neliniște și insecuritate în rândul societății, rezultată din posibila implicare a aleșilor din cadrul unor instituții importante ale statului în fapte de corupție. Multiplele caracterizări în favoarea inculpatului A.S. depuse în dosarul de fond și în prezentul dosar nu sunt în măsură a oferi garanții pentru lăsarea inculpatului în stare de libertate, ele provenind de la prieteni și cunoscuți ai inculpatului, neavând astfel caracter obiectiv.

Inculpatul avea posibilitatea încă din cursul urmăririi penale să solicite efectuarea unui referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune de lângă Tribunalul Cluj, dar nu a apelat la aceasta. Intervalul scurs de la data arestării - 11 noiembrie 2011 - nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică ori a interesului public față de acest caz, în care se așteaptă reacții prompte, ferme, din partea organelor judiciare, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive. Față de natura și gravitatea presupusei activității infracționale, prin prisma celor de mai sus, se poate aprecia că sentimentul de nesiguranță, de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal.

Cu privire la diligenta manifestată de către autorități, Curtea observă că ancheta penală a fost de o complexitate considerabilă, având în vedere natura infracțiunilor, numărul persoanelor acuzate, procedura complexă de strângere a probelor și măsurile speciale legate de criminalitatea gulerelor albe (denumire sub care este cunoscut ansamblul de infracțiuni, comise de persoane respectabile cu statut social înalt în cursul activității lor profesionale). Modul în care se pare că a fost adusă la îndeplinirea activitatea infracțională duce la concluzia că există motive suficiente pentru a crede că exista un risc real, ca, dacă vor fi eliberați, inculpații să încerce să compromită probele sau să influențeze martorii.

În cauza Erimescu împotriva României, cererea nr. 33762/05, decizia de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011, Curtea Europeană a arătat că după trecerea unui interval de circa 6 luni de zile nu se poate reține că motivarea inițială în ce privește necesitatea privării de libertate a inculpatului ar fi devenit lipsită de relevanță. Ori în prezenta cauză măsura arestului preventiv a fost luată în urmă cu trei luni de zile. Din actele dosarului rezultă că inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor de care sunt acuzați, susținând că în esență că nu se poate stabili o legătură între atribuțiile de serviciu ale primarului și încheierea contractelor de salubritate ori a contractelor de asigurare a parcului auto aparținând regiilor autonome, cu privire la aceste activității având atribuții consiliul local, că sumele de bani date și primite prin intermediul Cabinetului de avocatură A.M.

au acoperire în contraprestațiile oferite de avocat A.M. Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpați o atitudine de negare a faptelor de care sunt acuzați, coroborate cu presupusa încercare de a ascunde faptele prin întocmirea unor înscrisuri care să ateste nereal proveniența banilor, curtea a constatat că nu există garanții că lăsați în libertate inculpații nu ar încerca să influențeze martorii, modul în care se pare că au fost comise faptele permițând să se întrevadă acest risc.

În cauză nu a fost declanșată încă cercetarea judecătorească, nu au fost deci audiați nici inculpații, nici martorii, iar faptele de comiterea cărora sunt acuzați continuă să prezinte gravitate rezultată în mod special din modalitatea de concepere și realizare a activității infracționale, astfel că există riscul ca odată eliberații inculpații să încerce să influențeze martorii pentru a-și ușura propria situație, astfel cum au încercat anterior prin întocmirea se pare contrar adevărului a unor contracte. Nu poate fi primită solicitarea inculpatului S.C.M.

de a i se aplica un tratament egal cu inculpați din alte dosare penale aflate pe rolul altor instanțe, fiecare cauză având particularitățile sale, și nici comparația, respectiv egalitatea de tratament invocată în raport de administratorul firmei care ar fi dat primarului cârduri pentru alimentarea cu combustibil, întrucât în cazul infracțiunii de primire de foloase necuvenite legea sancționează doar pe cel care primește foloase necuvenite, nu și pe cel care dă astfel de foloase, spre deosebire de infracțiunile de dare și luare de mită, în cazul cărora legiuitorul a înțeles să sancționeze atât pe cel care dă mită cât și pe cel care primește.

Nici motivele medicale invocate de ambii inculpați nu sunt în măsură să conducă la admiterea cererii de liberare sub control judiciar, deoarece pe de o parte, pot beneficia de tratament medical în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, iar pe de altă parte dacă acest tratament nu ar fi corespunzător sunt aplicabile prevederile art. 139/1 C. proc. pen. care dispune că în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice.

Pentru toate considerentele prezentate, Curtea, în baza art. 160/8a alin. (6) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații A.S., și S.C.M., ambii aflați în Penitenciarul Gherla. Împotriva acestei hotărâri, încheierea nr. 22 din 13 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, în termen legal s-au exercitat recursuri de către cei doi inculpați. Inculpatul A.S. invocă că încheierea atacată este nelegală și netemeinică. Arată că deși liberarea provizorie sub control judiciar nu figurează printre măsurile preventive, totuși, conform art. 136 alin. (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub ambele forme, scopul fiind cel arătat în alin. (1) al art. 136 C. proc.

pen., și anume asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii de la judecată sau de la executarea pedepsei. De aceea, analiza cererii de liberare provizorie sub control judiciar, sub aspectul temeiniciei trebuie să se raporteze obligatoriu la scopul măsurilor preventive pentru a vedea dacă în concret această măsură are aptitudinea de a realiza scopurile măsurilor preventive. în acest sens, s-a pronunțat și I.C.C.J., prin decizia în interesul Legii nr. 17 din 17 octombrie 2011, care este obligatorie pentru instanță. în acest context, plecând de la aceste prevederi și de la dispoziția de principiu prevăzută la art. 160/1 alin. (1) C. proc.

pen., astfel cum a decis I.C.C.J., există o vocație procedurală a unui inculpat care este arestat preventiv, de a obține în cursul procedurii liberarea provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune, ceea ce înseamnă că o asemenea cerere poate fi apreciată de instanță ca fiind netemeinică doar dacă în concret se poate constata că lăsarea în libertate sub control judiciar, ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Ori, în acest moment procesual, în condițiile în care urmărirea penală este finalizată, dosarul fiind adus în fața instanței cu rechizitoriu, lipsește cu desăvârșire atât riscul comiterii unei noi infracțiuni cât și riscul împiedicării bunei desfășurări a procesului penal.

De asemenea, lipsește cu desăvârșire și riscul ca în situația în care inculpatul este lăsat în libertate provizorie sub control judiciar, să nu se prezinte ulterior la dezbaterile instanței penale, asemenea riscuri nu pot avea la bază doar simpla afirmație în sensul că dacă inculpatul ar fi lăsat liber la acest moment atunci ar exista riscul influențării martorilor pentru simplul considerent că nu au cerut încă cercetarea judecătorească sau dacă inculpatul ar fi lăsat liber, la acest moment, atunci oricând acesta ar putea să nu se prezinte la dezbateri sau că ar exista posibilitatea comiterii unei noi infracțiuni în condițiile în care nu există nici măcar o simplă dată din care să rezulte existența unor asemenea riscuri.

Examinarea sub aspectul temeiniciei va purta, astfel cum a decis și Î.C.C.J., asupra pericolului concret pentru ordinea publică. Sub acest aspect, o asemenea cerere poate fi respinsă ca netemeinică pe acest criteriu doar atunci când instanța constată cu ocazia analizei cererii sub aspectul temeiniciei că starea de pericol care este creată prin infracțiune, nu poate fi înlăturată decât prin menținerea măsurii arestării preventive, în sensul că se impune ca inculpatul să rămână în stare de arest preventiv pentru ca această stare de pericol să fie înlăturată. în această privință, nu este suficientă doar invocarea pericolului pentru ordinea publică de o manieră abstractă printr-o simplă afirmație plecând doar de la limitele de pedeapsă prevăzute în textul incriminator sau plecând de la calificarea în mod abstract a infracțiunilor de corupție ca fiind infracțiuni grave, astfel încât să se poată considera că ar exista o periclitare a ordinii publice.

De asemenea, pericolul pentru ordinea publică nu poate avea la bază doar sentimentul de insecuritate sau de neîncredere în actul de justiție care se invocă în mod frecvent, ci trebuie să aibă la bază fapte materiale concrete, trebuie să existe motive suficiente din care să rezulte că dacă se admite o asemenea cerere și în consecință inculpatul este lăsat în libertate provizorie sub control judiciar, atunci ar exista un pericol real și efectiv pentru ordinea publică. Or, din materialul dosarului nu rezultă asemenea elemente de fapt ci dimpotrivă atât criteriul gravității prin prisma modului de săvârșire a faptelor materiale și prin prisma urmărilor acestora, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, nu confirmă o tulburare a ordinii publice de o asemenea manieră încât să fie respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Pe de altă parte, în aprecierea, cu privire la existența unei tulburări a ordinii publice de o asemenea forță încât să justifice respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, este necesar să se țină seama de persoana inculpatului, de lipsa antecedentelor penale, de criteriile de alegere a măsurilor preventive arătate în art. 136 alin. (1) C. proc. pen. în această privință nu poate fi ignorat comportamentul pe care 1-a avut inculpatul anterior și nu poate fi ignorată atitudinea procesuală a inculpatului, pe timpul desfășurării procedurilor, care veghează dimpotrivă la acest moment pentru inexistența unei tulburări a ordinii publice.

De aceea pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, casarea și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, să se constate că este întemeiată și să se dispună punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar și să se instituie obligațiile care sunt imperative și care sunt prev. în alin. (3) a art. 160/2 C. proc. pen. și dacă instanța consideră că este necesar și o parte din obligațiile facultative prev. în art. 160/2 alin. (3)/1 C. proc. pen. printre care obligația inculpatului de a nu lua legătura cu martorii, inclusiv cu cei doi inculpați și de asemenea și interzicerea exercițiului funcției de primar. Inculpatul S.C.M. susține recursul, cererea de liberare sub control judiciar, plecând practic de la acest recurs în interesul legii, respectiv decizia nr. 17, și argumentele pe care judecătorul fondului le-a folosit ca și temeiuri pentru a susține de ce este netemeinică.

Elementul esențial este, așa cum a spus I.C.C.J., dacă prin admiterea cererii s-ar pune în discuție buna desfășurare a procesului penal. I.C.C.J. indică situațiile în care cu titlu exemplificativ ar putea fi împiedicată buna desfășurare a procesului dacă o astfel de cerere ar fi admisă, situații ce nu se întrunesc în speță. Nu există date cu privire la necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni și nici elemente de zădărnicire a aflării adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Cererea astfel ar trebui să fie temeinică. Temeiurile de fapt și de drept invocate sunt vulnerabile.

Fapta de dare de mită presupune că a dat ceva în legătură cu atribuțiile de serviciu. I.C.C.J. în recursul soluționat împotriva luării arestării a spus că parchetul va trebui să investigheze niște atribuții de serviciu pentru care s-a predat mita. în ciuda acestui fapt nu s-au găsit acele atribuții pentru că acelea rezultă din lege și nu se întrunesc. Judecătorul fondului spune că nu este oportună admiterea cererii pentru că ar putea fi compromise probele. Or, inculpatul nu și-a schimbat declarațiile, de la momentul reținerii când nu avea cunoștință nici de dosar, de toate acuzațiile și de probe. Discutăm despre o faptă de dare de mită. Inculpatul este arestat de 3 luni de zile. Nu poate spune că la acest moment nu ar putea fi judecat în stare de libertate.

Raportat la circumstanțele personale, arată că un element important în aprecierea temeiniciei sau nu a cererii sunt circumstanțele personale. În ce privește persoana inculpatului, susține că în tot acest proces inculpatul este în legătură cu acuzațiile de corupție a d-lui primar. Răspunderea este personală, fiecare este acuzat pentru o anumită faptă. Referitor la starea de sănătate, arată că a depus acte medicale. Acest element nu este un element esențial care să oblige instanța să admită această cerere dar este imposibil să fie ignorat, deoarece în esență, deși a fost bolnav de la început, între timp starea de sănătate s-a agravat fără niciun dubiu și a fost agravată tocmai datorită condițiilor de transfer, motiv pentru care inculpatul a solicitat să nu mai fie transferat la judecarea recursului de față.

Raportat la egalitatea de tratament, se subliniază spețe cu fapte de corupție, respectiv luare de mită de 2 milioane lei, unde inculpatul a fost arestat 2 luni și 20 zile și a fost liberat sub control judiciar. S-a ținut seama de elementele ce caracterizează persoana inculpatului, chiar dacă a fost acuzat de o faptă de corupție, cu un impact major în opinia publică. Într-o altă speță de dare de mită, inculpatul a fost arestat din data de 11 mai până la 22 mai, deci 11 zile. O altă speță, S.T., dosar de corupție, dare și luare de mită, unde este vorba de 2 luni de zile, respectiv perioada cuprinsă între 25 septembrie -21 noiembrie în toate aceste dosare de corupție și mare corupție, s-a apreciat că inculpații pot fi judecați în stare de libertate acceptându-se solicitarea de a fi eliberați sub control judiciar.

Pentru egalitate de tratament chiar și în privința opiniei publice, trebuie să avem aceeași situație. Instanța de recurs, față de motivele concret invocate, cu analiza cauzei sub toate aspectele, reține următoarele: Inculpații A.S. și S.C.M. au fost trimiși în judecată la data de 22 decembrie 2011 prin rechizitoriul DNA - Serviciul Teritorial Cluj din dosar nr. 60/P/2011, în stare de arest preventiv. În sarcina inculpatului A.S. s-a reținut comiterea infracțiunilor de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., (18 acte materiale), complicitate la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 rap.

la art. 17 lit. e) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. (21 acte materiale), instigare la spălare de bani în formă continuată prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 25 C. pen.

rap. la art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (23 acte materiale), primire de foloase necuvenite prev. de art. 256 C. pen., totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. Acuzațiile aduse inculpatului A.S. constau în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale ar fi pretins de la inculpata D.A. remiterea unor foloase materiale necuvenite, lăsând să se creadă fată de aceasta că are influentă pe lângă directorul R.A.T.U.C. Cluj N.L. și că-1 va determina pe acesta să încheie polițe de asigurare pentru parcul auto al regiei cu societatea administrată de inculpată, primind în perioada mai 2009 - septembrie 2011 în 21 de tranșe suma totală de 274.330,54 lei, disimulată prin încheierea a două contracte de asistență juridică între societatea inculpatei SC G.F.

și Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. În baza aceleiași rezoluții ar fi instigat pe inculpatele A.M. și D.A. la încheierea a două contracte de asistență juridică și a unui nr. de 21 de facturi fiscale în perioada iulie 2008 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale și care ar fi avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soției suma de 274.330,54 lei. În baza aceleiași rezoluții ar fi instigat pe inculpatele A.M. și D.A. să procedeze la încheierea fictivă a contractelor de asistență juridică cu nr. 101/01 iulie 2008 și nr. 6/01 iulie 2009 cât și a 21 de facturi emise în perioada mai 2009 - septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale și în scopul ascunderii infracțiunii de trafic de influentă.

De asemenea în calitate de primar al municipiului Cluj-Napoca în baza unei rezoluții infracționale unice, în cursul anului 2010 până la momentul încheierii contractului de salubrizare al municipiului Cluj-Napoca, ar fi acceptat primirea de la inculpatul S.C. administrator al SC B.V. a unor foloase necuvenite, disimulate printr-un contract de consultanță încheiat la data de 2 aprilie 2010 între Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. și SC T.T., primind în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011 în 18 tranșe suma totală de 262.560 lei în scopul ca acesta, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V., precum și să asigure derularea ulterioară fără incidente a acestui contract.

În baza aceleiași rezoluții inculpatul A.S. ar fi sprijinit moral pe inculpata A.M. și pe inculpatul S.C. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistență juridică nr. 14 din 2 aprilie 2011 și a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, înscrisuri care evidențiau prestarea unor activități de consultanță juridică nereale și care au avut drept scop disimularea adevăratei naturi a provenienței banilor, încasând prin virament bancar în contul Cabinetului de avocatură al soției sale suma de 262.560 lei și totodată pentru ascunderea comiterii infracțiunii de luare de mită de către inculpat. De asemenea inculpatul A.S. ar fi sprijinit moral pe inculpata A.M.

și pe inculpatul S.C. să procedeze la încheierea fictivă a contractului de asistență juridică nr. 14 din 2 aprilie 2010 cât și a unui număr de 18 facturi fiscale emise în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011, acte ce consemnau împrejurări nereale și în scopul ascunderii comiterii infracțiunii de luare de mită, iar în calitate de primar al municipiului Cluj-Napoca după încheierea la data de 28 iulie 2010 a contractului de delegare a serviciilor publice de salubrizare a municipiului Cluj-Napoca cu SC R. SRL București contract încheiat de acesta în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, ar fi primit de la reprezentanții acestei societăți două cârduri de alimentare cu carburanți, din care unul ar fi fost utilizat în perioada noiembrie 2010 - noiembrie 2011 de către inculpata A.M., care a alimentat autovehiculele proprietate personală cu carburanți în valoarea totală de 8.826,93 lei . Inculpatul S.C.M.

este acuzat de săvârșirea infracțiunilor de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (18 acte materiale), spălare de bani în formă continuată prev. art. 23 alin. (1) lit. b din Legea 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. art. 290 C. pen. rap. la art. 17 lit. c) din Legea 78/2000 în formă continuată prev. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în forma participației improprii potrivit art. 31 alin. (2) C. pen. (19 acte materiale), totul cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut în sarcina acestui inculpat că în cursul anului 2010, până la momentul încheierii contractului de salubrizare a municipiului Cluj-Napoca, ar fi promis inculpatului A.S., primar al municipiului Cluj-Napoca, remiterea unor foloase necuvenite, ce urmau a fi disimulate printr-un contract de consultanță încheiat la data de 2 aprilie 2010 între Cabinetul de avocatură al inculpatei A.M. și SC T.T. SRL administrată de inculpat, virând ulterior în contul cabinetului de avocatură în perioada aprilie 2010 - septembrie 2011 în 18 tranșe suma totală de 262.560 lei, în scopul ca inculpatul A.S. în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu să procedeze la semnarea contractului de salubrizare cu SC B.V.

și să asigure derularea ulterioară a acestuia fără incidente. De asemenea, în baza unei r