ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2908/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

judecată

Prin acțiunea înregistrată

la data de 03 mai 2011 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Institutul

Național de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, anularea

deciziei nr. 431 din 26 octombrie 2010, precum și a deciziei de impunere din 21

noiembrie 2008.

Totodată, reclamantul

a solicitat suspendarea executării actelor administrativ-fiscale atacate, în temeiul

art. 14 Legea nr. 554/2004, precizând că înlesnirile fiscale primite s-au acordat

pentru sprijinirea Institutului în derularea unor programe de investiții menite

să dezvolte infrastructuri de cercetare prin achiziționarea de echipamente moderne,

sisteme de calcul și comunicații necesare creșterii competitivității produselor

concepute.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condițiile

cazului bine justificat și a pagubei iminente.

de fond

Prin încheierea din 07

februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare

Chimico-Farmaceutică în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice -

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice

București și a suspendat executarea deciziei nr. 431 din 26 octombrie 2010,

emisă de pârâtă până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia Institutul

Național de Cercetare Dezvoltare Chimico-Farmaceutică a beneficiat de înlesniri

la plata obligațiilor bugetare pentru obligațiile de plată restante la 31

decembrie 2003 și nestinse la data intrării în vigoare a Legii nr. 230/2004

privind aprobarea O.U.G. nr. 38/2004 de modificare a O.G. nr. 57/2003 privind cercetarea

științifică și dezvoltarea tehnologică.

Pentru obligațiile fiscale

restante la 31 decembrie 2003 ce au făcut obiectul înlesnirilor la plată prevăzute

de Legea nr. 230/2004, organele fiscale au calculat în sarcina contestatorului majorări

de întârziere și penalități de întârziere în sumă de 745.612 RON aferente perioadei

4 iunie 2000 - 01 iunie 2006, respectiv pentru intervalul cuprins între data intrării

în vigoare a Legii nr. 230/2009 și data acordării scutirii de plată prin Convenția

de supraveghere nr. 8/20674 din 1 iunie 2006.

Curtea a constatat că,

din plățile efectuate de reclamant după data de 1 ianuarie 2007, au fost stinse

obligațiile cele mai vechi existente, astfel că pârâta a calculat accesorii în cuantum

de 1.408.648 RON aferente perioadei 1 decembrie 2003 - 26 mai 2008, reclamantul

contestând modul în care s-a procedat la stingerea debitelor, respectiv ordinea

stingerii datoriilor, împrejurare de natură a influența în mod direct calculul accesoriilor

contestate.

Examinând dispozițiile

legale incidente în cauză, respectiv art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004,

instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate

a cererii de suspendare, respectiv existența unui act administrativ, existența

pe rolul instanței a unei acțiuni în anulare, prezența unui caz bine

justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Astfel, Curtea a reținut

că decizia de imputare este un act administrativ unilateral cu caracter individual,

iar cererea de suspendare a fost formulată în condițiile art. 15 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, în cadrul acțiunii în anularea actului administrativ.

Referitor la existența

unui caz bine justificat, cercetând „aparența de nelegalitate” a actului ce formează

obiectul litigiului, fără a intra în analiza fondului, Curtea a apreciat că există

nelămuriri cu privire la modalitatea în care s-a procedat la stingerea obligațiilor

fiscale.

În ceea ce privește paguba

iminentă, prima instanță a reținut că aceasta constă în dificultățile

financiare întâmpinate de reclamant, precum și în pierderea finanțării programelor

de investiții menite să dezvolte infrastructura de cercetare.

înfățișate de recurenta-pârâtă

Împotriva acestei hotărâri

în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

a Municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând

ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 și art. 304¹

C. proc. civ.

În esență, prin motivele

de recurs dezvoltate recurenta-pârâtă a înfățișat următoarele critici raportat la

încheierea din data de 7 februarie 2012 prin care instanța de fond a admis cererea

de suspendare executare formulată de reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare

Chimico-Farmaceutică:

- instanța a acordat mai

mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) întrucât

s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 431 din 26 octombrie 2010 până la

soluționarea irevocabilă a cauzei, deși chiar reclamanta a indicat ca temei al cererii

sale prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, solicitând deci acordarea suspendării

numai până la pronunțarea instanței de fond;

- încheierea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu

conține argumentele care au justificat adoptarea soluției și nu precizează expres

îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004;

- încheierea este nelegală

și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii (art. 304

pct. 9 C. proc. civ.), pe de o parte pentru că este inadmisibilă suspendarea deciziei

de soluționare a contestației nr. 431 din 26 octombrie 2010, date fiind prevederile

art. 215 alin. (1)-(3) C. proc. fisc. și reținând împrejurarea că această decizie

nu reprezintă un titlu de creanță prin care se stabilește și se individualizează

creanța fiscală, iar pe de alta, pentru că nu s-a demonstrat de către reclamantă

îndeplinirea cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume cazul bine justificat

și paguba iminentă.

Înaltei Curți asupra recursului promovat

Examinând încheierea prin

prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente,

Înalta Curte, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., analizând cauza sub

toate aspectele reține că este întemeiat recursul de față, în limitele și pentru

considerentele în continuare arătate.

Reclamanta-intimată Institutul

Național de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică a învestit instanța de contencios

administrativ cu cererea de anulare a deciziei nr. 431 din 26 octombrie 2010 precum

și a deciziei de impunere din 21 noiembrie 2008, solicitând prin aceeași acțiune

și suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate, în temeiul

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea din 7

februarie 2012 instanța de fond, pronunțându-se numai asupra cererii de suspendare,

a apreciat față de actele și lucrările dosarului, îndeplinirea cerințelor art. 14

din Legea nr. 554/2004 și drept consecință, în temeiul art. 15 din același act normativ

a dispus suspendarea executării deciziei nr. 431/2010, până la soluționarea irevocabilă

a cauzei.

Criticile recurentei-reclamante

circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 304 pct.

9 C. proc. civ., sunt fondate în măsura în care Înalta Curte, examinând cauza sub

toate aspectele conform art. 304

1

C. proc. civ. constată cu prioritate

că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra suspendării tuturor actelor administrativ

fiscale indicate și atacate de către instanță.

Cum nici în considerentele

încheierii și nici în dispozitivul acesteia nu se face nici o referire la decizia

de impunere din 21 noiembrie 2008, a cărei suspendare a fost deopotrivă solicitată,

Înalta Curte, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 312 alin.

(3) Teza a II-a C. proc. civ., apreciind că nu este posibilă verificarea legalității

încheierii pronunțate pentru nepronunțarea pe unul din capetele de cerere și cu

respectarea efectivă a dreptului părților la cele două grade de jurisdicție, va

admite pe temeiul invocat recursul de față și va casa încheierea pronunțată cu trimiterea

spre rejudecarea cererii, aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de fond urmează așadar să examineze solicitarea de suspendare a executării

formulată de intimata-reclamantă cu referire la ambele acte administrativ fiscale

menționate, urmând a clarifica, conform art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ.

și temeiul legal al demersului judiciar inițiat.

Totodată urmează a fi

avute în vedere și analizate ca apărări și celelalte critici ale recurentei, a căror

examinare de către instanța de control judiciar nu se mai impune, în contextul casării

cu trimiterea spre rejudecare pentru considerentele sus-arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva încheierii

din 7 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite spre rejudecare aceleiași instanțe cererea de suspendare formulată de

intimatul-reclamant Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie

2012.