ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2908/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 03 mai 2011 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, anularea deciziei nr. 431 din 26 octombrie 2010, precum și a deciziei de impunere din 21 noiembrie 2008. Totodată, reclamantul a solicitat suspendarea executării actelor administrativ-fiscale atacate, în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004, precizând că înlesnirile fiscale primite s-au acordat pentru sprijinirea Institutului în derularea unor programe de investiții menite să dezvolte infrastructuri de cercetare prin achiziționarea de echipamente moderne, sisteme de calcul și comunicații necesare creșterii competitivității produselor concepute.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente. 2. Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din 07 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice București și a suspendat executarea deciziei nr. 431 din 26 octombrie 2010, emisă de pârâtă până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Chimico-Farmaceutică a beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor bugetare pentru obligațiile de plată restante la 31 decembrie 2003 și nestinse la data intrării în vigoare a Legii nr. 230/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 38/2004 de modificare a O.G. nr. 57/2003 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică.

Pentru obligațiile fiscale restante la 31 decembrie 2003 ce au făcut obiectul înlesnirilor la plată prevăzute de Legea nr. 230/2004, organele fiscale au calculat în sarcina contestatorului majorări de întârziere și penalități de întârziere în sumă de 745.612 RON aferente perioadei 4 iunie 2000 - 01 iunie 2006, respectiv pentru intervalul cuprins între data intrării în vigoare a Legii nr. 230/2009 și data acordării scutirii de plată prin Convenția de supraveghere nr. 8/20674 din 1 iunie 2006. Curtea a constatat că, din plățile efectuate de reclamant după data de 1 ianuarie 2007, au fost stinse obligațiile cele mai vechi existente, astfel că pârâta a calculat accesorii în cuantum de 1.408.648 RON aferente perioadei 1 decembrie 2003 - 26 mai 2008, reclamantul contestând modul în care s-a procedat la stingerea debitelor, respectiv ordinea stingerii datoriilor, împrejurare de natură a influența în mod direct calculul accesoriilor contestate.

Examinând dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, respectiv existența unui act administrativ, existența pe rolul instanței a unei acțiuni în anulare, prezența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Astfel, Curtea a reținut că decizia de imputare este un act administrativ unilateral cu caracter individual, iar cererea de suspendare a fost formulată în condițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cadrul acțiunii în anularea actului administrativ. Referitor la existența unui caz bine justificat, cercetând „aparența de nelegalitate” a actului ce formează obiectul litigiului, fără a intra în analiza fondului, Curtea a apreciat că există nelămuriri cu privire la modalitatea în care s-a procedat la stingerea obligațiilor fiscale.

În ceea ce privește paguba iminentă, prima instanță a reținut că aceasta constă în dificultățile financiare întâmpinate de reclamant, precum și în pierderea finanțării programelor de investiții menite să dezvolte infrastructura de cercetare. 3. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 și art. 304¹ C. proc. civ. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate recurenta-pârâtă a înfățișat următoarele critici raportat la încheierea din data de 7 februarie 2012 prin care instanța de fond a admis cererea de suspendare executare formulată de reclamantul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică: - instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc.

civ.) întrucât s-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 431 din 26 octombrie 2010 până la soluționarea irevocabilă a cauzei, deși chiar reclamanta a indicat ca temei al cererii sale prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, solicitând deci acordarea suspendării numai până la pronunțarea instanței de fond; - încheierea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu conține argumentele care au justificat adoptarea soluției și nu precizează expres îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004; - încheierea este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și greșita aplicare a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.), pe de o parte pentru că este inadmisibilă suspendarea deciziei de soluționare a contestației nr. 431 din 26 octombrie 2010, date fiind prevederile art. 215 alin. (1)-(3) C. proc. fisc. și reținând împrejurarea că această decizie nu reprezintă un titlu de creanță prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, iar pe de alta, pentru că nu s-a demonstrat de către reclamantă îndeplinirea cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, și anume cazul bine justificat și paguba iminentă. 4. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului promovat Examinând încheierea prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., analizând cauza sub toate aspectele reține că este întemeiat recursul de față, în limitele și pentru considerentele în continuare arătate. Reclamanta-intimată Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a deciziei nr. 431 din 26 octombrie 2010 precum și a deciziei de impunere din 21 noiembrie 2008, solicitând prin aceeași acțiune și suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin încheierea din 7 februarie 2012 instanța de fond, pronunțându-se numai asupra cererii de suspendare, a apreciat față de actele și lucrările dosarului, îndeplinirea cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004 și drept consecință, în temeiul art. 15 din același act normativ a dispus suspendarea executării deciziei nr. 431/2010, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Criticile recurentei-reclamante circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt fondate în măsura în care Înalta Curte, examinând cauza sub toate aspectele conform art. 304 1 C. proc. civ. constată cu prioritate că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra suspendării tuturor actelor administrativ fiscale indicate și atacate de către instanță. Cum nici în considerentele încheierii și nici în dispozitivul acesteia nu se face nici o referire la decizia de impunere din 21 noiembrie 2008, a cărei suspendare a fost deopotrivă solicitată, Înalta Curte, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 312 alin. (3) Teza a II-a C. proc.

civ., apreciind că nu este posibilă verificarea legalității încheierii pronunțate pentru nepronunțarea pe unul din capetele de cerere și cu respectarea efectivă a dreptului părților la cele două grade de jurisdicție, va admite pe temeiul invocat recursul de față și va casa încheierea pronunțată cu trimiterea spre rejudecarea cererii, aceleiași instanțe. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează așadar să examineze solicitarea de suspendare a executării formulată de intimata-reclamantă cu referire la ambele acte administrativ fiscale menționate, urmând a clarifica, conform art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. și temeiul legal al demersului judiciar inițiat. Totodată urmează a fi avute în vedere și analizate ca apărări și celelalte critici ale recurentei, a căror examinare de către instanța de control judiciar nu se mai impune, în contextul casării cu trimiterea spre rejudecare pentru considerentele sus-arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva încheierii din 7 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite spre rejudecare aceleiași instanțe cererea de suspendare formulată de intimatul-reclamant Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012.