ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2902/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Obiectul excepției de nelegalitate Prin încheierea de ședință din data de 24 mai 2011, Judecătoria sectorului 4 București a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor pct. 2 al Capitolului I al Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, emis de Ministerul Finanțelor Publice, invocată de reclamanta SC K.T. SRL, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În susținerea excepției, reclamanta a arătat că prevederile ordinului atacat nu pot deroga de la normele C. proc.

civ., act normativ cu putere juridică superioară. Societatea reclamantă a invocat nelegalitatea ordinului emis de Ministerul Finanțelor Publice, întrucât condiționează restituirea sumelor de bani de la bugetele publice de parcurgerea unei proceduri suplimentare, prealabile, fiind emis în executarea art. 117 C. proc. fisc. Reclamanta a precizat că situația premisă a cauzei deduse judecății este aceea a începerii unei proceduri de executare silită împotriva unei autorități publice pentru recuperarea pe cale silită a unei sume de bani rezultată dintr-un titlu executoriu - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel încât este nelegal ca restituirea sumelor de bani pe care Statul sau instituțiile publice le datorează terților să fie condiționată exclusiv de depunerea unei anumite cereri, prin care debitorul bugetar să fie pus în întârziere.

Pe de altă parte, a susținut reclamanta, ordinul atacat este nelegal chiar și prin raportare la procedura de restituire de la bugetele publice a unor sume de bani datorate în urma erorilor de calcul și nu rezultate din hotărâri judecătorești, deoarece adaugă nepermis la art. 117 C. proc. fisc. o procedură prealabilă a cărei reglementare nu este prevăzută în textul de lege în executarea căruia a fost emis. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat, prin întâmpinare, în principal, excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, având în vedere că s-a solicitat a se reține nelegalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter normativ și nu cu caracter individual.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 7615 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității dar și excepția de nelegalitate a prevederilor pct. 2 din Capitolul I al Ordinului nr. 1899/2004, invocată de reclamanta SC K.T. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Față de practica unitară și constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în sensul că se poate invoca excepția de nelegalitate atât în ceea ce privește actele administrative cu caracter individual, cât și cele cu caracter normativ, ambele intrând în categoria actelor administrative unilaterale, Curtea a apreciat că se impune respingerea excepției inadmisibilității excepției de nelegalitate a dispozițiilor pct. 2 al Capitolului 1 al Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, emis de Ministerul Finanțelor Publice.

Cu privire la excepția de nelegalitate invocată, instanța de fond a înlăturat argumentele reclamantei potrivit cărora prevederile ordinului contestat contravin C. proc. civ., reținând că actul administrativ atacat nu a fost emis în baza dispozițiilor C. proc. civ., care reglementează procedura generală de executare silită, ci a fost emis în baza dispozițiilor art. 112 alin. (7) [în prezent art. 117 alin. (9) din O.G. nr. 92/2003]. Prin urmare, a constatat judecătorul fondului, prevederile Ordinului nr. 1899/2004 se aplică numai în ipoteza sumelor de restituit sau de rambursat de la buget și privesc numai procedura specială reglementată conform dispozițiilor C. proc. fisc. și ordinului contestat.

Totodată, Curtea a observat că procedura respectivă este reglementată atât în interesul statului, cât și al creditorilor, deoarece nu implică cheltuieli de executare silită și reprezintă o procedură simplificată de realizare a creanțelor. Pe de altă parte, prima instanță a apreciat că procedura reglementată de ordinul atacat nu este nicidecum o procedură suplimentară, ci este o altă procedură prin care cei ce au creanțe bugetare își pot realiza creanța, fără să mai fie necesară executarea silită prin intermediul executorilor judecătorești. În ceea ce privește argumentele reclamantei în sensul că ordinul contestat ar adăuga nepermis la prevederile art. 117 din O.G. nr. 92/2003, instanța de fond a reținut că Ordinul nr. 1899/2004 a fost emis tocmai în baza dispozițiilor ordonanței menționate, operând practic o delegare în privința reglementării procedurii, iar în C. proc.

fisc., s-a prevăzut că procedura va fi stabilită de Ministerul Finanțelor Publice prin ordin. 3. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC K.T. SRL Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt recurenta a dezvoltat următoarele critici raportat la soluția atacată: - Ordinul nr. 1899/2004, contrar celor reținute, este nelegal deoarece adaugă nepermis la art. 117 C. proc. fisc. o procedură prealabilă a cărei reglementare nu este prevăzută în textul de lege în executarea căruia a fost emis; - este nelegal ca ordinul să condiționeze restituirea sumelor de bani pe care statul sau instituțiile publice le datorează terților, exclusiv de depunerea unei anumite cereri, prin care debitorul bugetar să fie pus în întârziere; - reglementările C. proc.

fisc. nu derogă de la legea generală care este C. proc. civ., în materia executării silite; - interpretarea dată de instanță prevederilor art. 117 alin. (9) C. proc. fisc. referitor la emiterea ordinului de către ministrul economiei și finanțelor, vizând delegarea de competență în materia legiferării, nu este legală și nici temeinică. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Instanța de fond a examinat excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 2 al Capitolului 1 al Ordinului nr. 1899/2004, prin raportare la textele legale în executarea și aplicarea cărora au fost emise, respectiv art. 117 alin. (9) C. proc. fisc.

Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 reglementează în Cap. 1 procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la bugetul de stat, iar în cuprinsul pct. 2 al Cap. 1 a cărui nelegalitate se invocă, se prevede că „restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din O.G. nr. 92/2003, denumit în continuare organul fiscal competent”. Înalta Curte apreciază contrar celor susținute de recurentă, ce reprezintă, de altfel în bună măsură, argumentele înfățișate și în fața primei instanțe că nu poate fi reținută nelegalitatea prevederilor citate prin raportare la textele din C. proc.

civ., ce reglementează procedura executării silite, câtă vreme nu acestea au servit drept temei al emiterii ordinului atacat. C. proc. fisc, respectiv art. 117, este actul normativ în temeiul și în executarea căruia a fost emis Ordinul nr. 1899/2004. Așa fiind, corect a stabilit și prima instanță că nu se poate reține nelegalitatea unei prevederi dintr-un ordin ce reglementează strict procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget. Și în virtutea principiului general de drept „specialia generalibus derogant” nu se impune ca ordinul emis (nr. 1899/2004 să pună în executare și să fie conform normelor generale cuprinse în C. proc. civ. Nefondate sunt și criticile vizând procedura suplimentară instituită prin textul a cărui nelegalitate se invocă, câtă vreme chiar în art. 117 alin. (1) C. proc.

fisc. se prevede necesitatea depunerii unei „cereri” de către debitor în vederea restituirii în favoarea acestuia a sumelor expres menționate în textul de lege arătat. Așadar, prevederile contestate din Ordinul nr. 1899/2004 nu adaugă la lege explicitând și stabilind numai etapele procedurale ce se impun a fi respectate de titularul unei creanțe asupra statului, începând cu depunerea unei cereri de restituire. Mai mult, după cum bine a reținut și prima instanță în art. 117 alin. (9) C. proc. fisc. se stipulează, fără echivoc, că „procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor”, ceea ce demonstrează că ordinul a fost emis chiar în temeiul textului de lege din C. proc.

fisc. În fine, reținând și validitatea argumentelor cuprinse în hotărârea primei instanțe vizând „delegarea” ce a operat practic în favoarea emitentului ordinului în reglementarea procedurii care nu este reglementată distinct și expres în C. proc. fisc., Înalta Curte va aprecia așadar că recursul de față este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC K.T. SRL Brașov împotriva sentinței civile nr. 7615 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie 2012.