ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2902/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de nelegalitate

Prin încheierea de

ședință din data de 24 mai 2011, Judecătoria sectorului 4

București a dispus sesizarea Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea excepției

de nelegalitate a dispozițiilor pct. 2 al Capitolului I al Ordinului

Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, emis de Ministerul Finanțelor Publice,

invocată de reclamanta SC K.T. SRL, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

În susținerea excepției,

reclamanta a arătat că prevederile ordinului atacat nu pot deroga de la normele

C. proc. civ., act normativ cu putere juridică superioară.

Societatea reclamantă

a invocat nelegalitatea ordinului emis de Ministerul Finanțelor Publice, întrucât

condiționează restituirea sumelor de bani de la bugetele publice de parcurgerea

unei proceduri suplimentare, prealabile, fiind emis în executarea art. 117 C.

proc. fisc.

Reclamanta a precizat

că situația premisă a cauzei deduse judecății este aceea a începerii unei proceduri

de executare silită împotriva unei autorități publice pentru recuperarea pe cale

silită a unei sume de bani rezultată dintr-un titlu executoriu - hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă, astfel încât este nelegal ca restituirea sumelor de bani

pe care Statul sau instituțiile publice le datorează terților să fie condiționată

exclusiv de depunerea unei anumite cereri, prin care debitorul bugetar să fie pus

în întârziere.

Pe de altă parte, a susținut

reclamanta, ordinul atacat este nelegal chiar și prin raportare la procedura de

restituire de la bugetele publice a unor sume de bani datorate în urma erorilor

de calcul și nu rezultate din hotărâri judecătorești, deoarece adaugă nepermis

la art. 117 C. proc. fisc. o procedură prealabilă a cărei reglementare nu este prevăzută

în textul de lege în executarea căruia a fost emis.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea

excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice a invocat, prin întâmpinare, în principal, excepția inadmisibilității

excepției de nelegalitate, având în vedere că s-a solicitat a se reține nelegalitatea

unui act administrativ unilateral cu caracter normativ și nu cu caracter individual.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată.

de fond

Prin sentința civilă

nr. 7615 din 14 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității dar și excepția

de nelegalitate a prevederilor pct. 2 din Capitolul I al Ordinului nr. 1899/2004,

invocată de reclamanta SC K.T. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor

Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Față de practica

unitară și constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție

în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004,

în sensul că se poate invoca excepția de nelegalitate atât în ceea ce privește

actele administrative cu caracter individual, cât și cele cu caracter normativ,

ambele intrând în categoria actelor administrative unilaterale, Curtea a apreciat

că se impune respingerea excepției inadmisibilității excepției de

nelegalitate a dispozițiilor pct. 2 al Capitolului 1 al Ordinului

Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004, emis de Ministerul Finanțelor Publice.

Cu privire la excepția

de nelegalitate invocată, instanța de fond a înlăturat argumentele reclamantei

potrivit cărora prevederile ordinului contestat contravin C. proc. civ., reținând

că actul administrativ atacat nu a fost emis în baza dispozițiilor C. proc.

civ., care reglementează procedura generală de executare silită, ci a fost emis

în baza dispozițiilor art. 112 alin. (7) [în prezent art. 117 alin. (9) din

O.G. nr. 92/2003].

Prin urmare, a constatat

judecătorul fondului, prevederile Ordinului nr. 1899/2004 se aplică numai în ipoteza

sumelor de restituit sau de rambursat de la buget și privesc numai procedura

specială reglementată conform dispozițiilor C. proc. fisc. și ordinului

contestat.

Totodată, Curtea a observat

că procedura respectivă este reglementată atât în interesul statului, cât și

al creditorilor, deoarece nu implică cheltuieli de executare silită și reprezintă

o procedură simplificată de realizare a creanțelor.

Pe de altă parte, prima

instanță a apreciat că procedura reglementată de ordinul atacat nu este nicidecum

o procedură suplimentară, ci este o altă procedură prin care cei ce au creanțe

bugetare își pot realiza creanța, fără să mai fie necesară executarea

silită prin intermediul executorilor judecătorești.

În ceea ce privește

argumentele reclamantei în sensul că ordinul contestat ar adăuga nepermis la prevederile

art. 117 din O.G. nr. 92/2003, instanța de fond a reținut că Ordinul

nr. 1899/2004 a fost emis tocmai în baza dispozițiilor ordonanței menționate,

operând practic o delegare în privința reglementării procedurii, iar în C.

proc. fisc., s-a prevăzut că procedura va fi stabilită de Ministerul Finanțelor

Publice prin ordin.

înfățișate de recurenta-reclamantă

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal a declarat recurs reclamanta SC K.T. SRL Brașov, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În contextul unei succinte

prezentări a situației de fapt recurenta a dezvoltat următoarele critici raportat

la soluția atacată:

- Ordinul nr. 1899/2004,

contrar celor reținute, este nelegal deoarece adaugă nepermis la art. 117 C.

proc. fisc. o procedură prealabilă a cărei reglementare nu este prevăzută în textul

de lege în executarea căruia a fost emis;

- este nelegal ca ordinul

să condiționeze restituirea sumelor de bani pe care statul sau instituțiile publice

le datorează terților, exclusiv de depunerea unei anumite cereri, prin care debitorul

bugetar să fie pus în întârziere;

- reglementările C. proc.

fisc. nu derogă de la legea generală care este C.  proc. civ., în materia executării

silite;

- interpretarea dată de

instanță prevederilor art. 117 alin. (9) C. proc. fisc. referitor la emiterea ordinului

de către ministrul economiei și finanțelor, vizând delegarea de competență în materia

legiferării, nu este legală și nici temeinică.

instanței de control judiciar

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond a examinat

excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 2 al Capitolului 1 al Ordinului

nr. 1899/2004, prin raportare la textele legale în executarea și aplicarea cărora

au fost emise, respectiv art. 117 alin. (9) C. proc. fisc.

Ordinul Ministrului Finanțelor

Publice nr. 1899/2004 reglementează în Cap. 1 procedura de restituire și de rambursare

a sumelor de la bugetul de stat, iar în cuprinsul pct. 2 al Cap. 1 a cărui nelegalitate

se invocă, se prevede că „restituirea se efectuează la cererea contribuabilului,

în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul

fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit

prevederilor art. 33 din O.G. nr. 92/2003, denumit în continuare organul fiscal

competent”.

Înalta Curte apreciază

contrar celor susținute de recurentă, ce reprezintă, de altfel în bună măsură, argumentele

înfățișate și în fața primei instanțe că nu poate fi reținută nelegalitatea prevederilor

citate prin raportare la textele din C. proc. civ., ce reglementează procedura executării

silite, câtă vreme nu acestea au servit drept temei al emiterii ordinului atacat.

C. proc. fisc, respectiv

art. 117, este actul normativ în temeiul și în executarea căruia a fost emis Ordinul

nr. 1899/2004.

Așa fiind, corect a stabilit

și prima instanță că nu se poate reține nelegalitatea unei prevederi dintr-un ordin

ce reglementează strict procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la

buget.

Și în virtutea principiului

general de drept „specialia generalibus derogant” nu se impune ca ordinul emis (nr.

1899/2004 să pună în executare și să fie conform normelor generale cuprinse în C.

proc. civ.

Nefondate sunt și criticile

vizând procedura suplimentară instituită prin textul a cărui nelegalitate se invocă,

câtă vreme chiar în art. 117 alin. (1) C. proc. fisc. se prevede necesitatea depunerii

unei „cereri” de către debitor în vederea restituirii în favoarea acestuia a sumelor

expres menționate în textul de lege arătat.

Așadar, prevederile contestate

din Ordinul nr. 1899/2004 nu adaugă la lege explicitând și stabilind numai etapele

procedurale ce se impun a fi respectate de titularul unei creanțe asupra statului,

începând cu depunerea unei cereri de restituire.

Mai mult, după cum bine

a reținut și prima instanță în art. 117 alin. (9) C. proc. fisc. se stipulează,

fără echivoc, că „procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget,

inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin

ordin al ministrului economiei și finanțelor”, ceea ce demonstrează că ordinul a

fost emis chiar în temeiul textului de lege din C. proc. fisc.

În fine, reținând și validitatea

argumentelor cuprinse în hotărârea primei instanțe vizând „delegarea” ce a operat

practic în favoarea emitentului ordinului în reglementarea procedurii care nu este

reglementată distinct și expres în C. proc. fisc., Înalta Curte va aprecia așadar

că recursul de față este nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC K.T. SRL Brașov împotriva sentinței civile nr. 7615 din 14 decembrie 2011

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie

2012.