ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 476/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 476/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția instanței de fond
Prin cererea de recurs formulată de
reclamanta SC K.T. SRL împotriva Sentinței civile nr. 1031/ CA din 17 noiembrie
2009 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,
s-a invocat excepția de nelegalitate a punctului 3 din capitolul II din Ordinul
Ministerului Finanțelor Publice nr. 1899 22 decembrie 2004, iar Curtea de Apel
Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 92/F/2010,
a declinat competența de soluționare a excepției în favoarea Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ și fiscal.
Prin Sentința civilă nr.
4358 din 08 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate invocată
de către reclamanta SC K.T. SRL în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. și
emitentul actului M.F.P., în Dosarul nr. 7468/62/2009 aflat pe rolul Curții de
Apel Brașov și a constatat nelegalitatea punctului 3 din capitolul II din
Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de
acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau
rambursate cu depășirea termenului legal, aprobată prin Ordinul M.F.P. nr. 1899
din 22 decembrie 2004, publicat în M. Of. al României nr. 13 din 5 ianuarie
2005.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a constatat că, la momentul adoptării
ordinului, dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
erau reglementate de dispozițiile art. 119 C. proc. fisc., însă la data
sesizării instanței de contencios administrativ cu soluționarea excepției de
nelegalitate, dispozițiile ce constituie sediul materiei pentru dobânzile
datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget se regăsesc
în art. 124 C. proc. fisc.
Curtea a reținut, în
esență, că normele legale incidente cauzei nu au prevăzut, nici la momentul
emiterii Ordinului nr. 1899/2004 și nici ulterior, nicio limitare a dreptului
contribuabilului la acoperirea prejudiciului cauzat pentru depășirea termenului
legal de restituire sau rambursare, în funcție de modalitatea în care organul
fiscal efectuează plata debitului principal (plată sau compensare), iar
momentul nașterii dreptului la dobânzi este reglementat în timp întotdeauna
înaintea plății, fiind determinat tocmai de întârzierea în efectuarea acesteia,
astfel încât procedura instituită la punctul 3 din capitolul 2 din ordinul
contestat, care prevede calcularea dobânzii numai asupra sumei aprobată a fi
restituită după efectuarea operațiunii de compensare, operațiune care este
situată și ea în timp întotdeauna după nașterea dreptului contribuabilului la
dobândă, apare ca fiind nelegală, fiind de natură să creeze prejudicii
contribuabililor, în măsura în care se interpretează că dobânda nu se datorează
asupra întregii sume de restituit anterior efectuării operațiunii de
compensare.
Calea de atac
exercitată
2.1. Împotriva
acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au declarat
recurs A.N.A.F. și M.F.P., în ambele recursuri au fost invocate prevederile art.
304 pct. 9 - art. 304
1
C. proc. civ., susținându-se, în esență, că
hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau
aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente.
Astfel, susțin
autoritățile recurente, instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 117 alin. (6)
și (8) C. proc. fisc., aplicând dispozițiile art. 117 alin. (2) fără o
interpretare sistematică a acestora, care ar fi permis judecătorului să ajungă
la concluzia corectă, a legalității dispozițiilor pct. 3 din Cap. II al procedurii
aprobate prin Ordinul nr. 1899/2004.
De altfel, mai
argumentează autoritățile recurente, din interpretarea prevederilor art. 124 C.
proc. fisc. rezultă în mod clar că dreptul la dobândă al contribuabililor
trebuie stabilit din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.
(2) sau la art. 70, după caz, în măsura în care contribuabilul are de primit un
debit, ceea ce nu se poate întâmpla atunci când contribuabilul are datorii mai
mari sau egale cu suma solicitată la restituire.
În concluzie,
autoritățile fiscale recurente au solicitat admiterea recursurilor, cu
consecința respingerii excepției de nelegalitate a pct. 3 din Cap.2 al
Procedurii aprobate prin Ordinul nr. 1899/2004.
2.2. Societatea
comercială intimată a depus întâmpinare prin care a invocat excepția
tardivității celor două recursuri, la care, însă, a renunțat înaintea
dezbaterilor orale.
În ceea ce privește
fondul cauzei, intimata-reclamantă a combătut criticile celor două recursuri,
susținând, în esență, că hotărârea atacată este legală și temeinică, solicitând
respingerea ca nefondate a celor două recursuri.
Soluția instanței
de recurs
Recursurile formulate
sunt întemeiate, fiind admise pentru considerentele care vor fi prezentate în
continuare.
Așa cum a reținut și
Curtea de apel, excepția de nelegalitate invocată de societatea comercială
vizează dispozițiile pct. 3 din Cap.2 al Procedurii aprobate prin Ordinul nr. 1899/2004,
potrivit cărora:
„Cap.2 Procedura de
acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau
rambursate cu depășirea termenului legal.
Pentru sumele
nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199 alin. (1) și (2)
sau de art. 112 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz,
contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art. 119 din
aceeași ordonanță.
2 Dobânda se
calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la pct.
1 sau a celui prevăzut la cap. I pct. 4 alin. (3), după caz, până în ziua
înregistrării, inclusiv, a operațiunii de compensare și/ sau a operațiunii de
restituire ori rambursare a eventualelor diferențe rămase după efectuarea
compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepția impozitului pe
venit.
Dobânda se
calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată
a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește
cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul dobânzii prevăzute
la art. 115 alin. (5) din O.G. nr. 92/ 2003, republicată”.
În esență, instanța
de fond a reținut că dispozițiile pct. 3 din Cap.2 referitor la Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate
cu depășirea termenului legal, sunt nelegale, în raport cu prevederile art. 124
alin. (1) Cod procedura fiscală, potrivit cărora: „Pentru sumele de restituit
sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua
următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70,
după caz”.
Potrivit art. 117 C. proc.
fisc.: „(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
- cele plătite fără
existenta unui titlu de creanță;
- cele plătite în
plus fata de obligația fiscală;
- cele plătite ca
urmare a unei erori de calcul;
- cele plătite ca
urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
- cele de rambursat
de la bugetul de stat;
- cele stabilite prin
hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit
legii;
- cele ramase după
efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;
h) cele rezultate din
valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz,
în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării
silite.
(2) Prin excepție de
la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de
impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de
persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în
termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
(3) Diferențele de
impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei vor rămâne în evidenta fiscala
spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmând a se restitui atunci când suma
cumulata a acestora depășește limita menționata.
(4) Prin excepție de
la alin. (3), diferențele mai mici de 5 lei se vor putea restitui în numerar
numai la solicitarea contribuabilului.
(5) În cazul
restituirii sumelor în valuta confiscate, aceasta se realizează conform legii,
în lei la cursul de referința al pieței valutare pentru euro, comunicat de B.N.R.,
de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin
care se dispune restituirea.
(6) Dacă debitorul
înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1) și (2)
se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.
(7) În cazul în care
suma de rambursat sau de restituit este mai mica decât obligațiile fiscale
restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenta sumei de
rambursat sau de restituit.
(8) În cazul în care
suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând
obligații fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la
concurenta obligațiilor fiscale restante, diferența rezultata restituindu-se
debitorului.
(9) Procedura de
restituire si de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de
acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aproba prin ordin al
ministrului economiei si finanțelor”.
Analizând soluția
instanței de fond, rezultă că într-adevăr, dispozițiile art. 117 alin. (2) au
fost aplicate fără ca acestea să fie coroborate cu dispozițiile alin. (6) și
(8), din interpretarea cărora rezultă că orice contribuabil are dreptul la
restituire doar în ceea ce privește diferența care rezultă, și în măsura în
care rezultă, în urma efectuării operațiunii de compensare.
Deci, cu alte
cuvinte, operațiunea de compensare este o operațiune pe care organele fiscale
sunt obligate legal să o execute înainte de operațiunea de restituire,
operațiune la executarea căreia organul fiscal va trece numai în cazul în care
rezultă o diferență de restituit.
Or, potrivit art. 124
alin. (1) C. proc. fisc., contribuabilii au dreptul la dobândă doar „pentru
sumele de restituit sau de rambursat” care vor rezulta deci, în urma efectuării
operațiunii de compensare.
Astfel fiind, rezultă
că dispozițiile pct. 3 din Cap. 2 din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004
sunt conforme prevederilor legale citate, fiind emise în temeiul art. 117 alin.
(9) C. proc. fisc. și în limitele art. 117 alin. (2), (6) și (8) din același
cod, soluția instanței de fond fiind nelegală și netemeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de A.N.A.F. și de M.F.P. împotriva Sentinței civile nr. 4358 din 08
noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Casează sentința
recurată și respinge excepția de nelegalitate ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 februarie 2012.