ÎCCJ, decizie (scj.ro #84790)

Procedura

de restituire către contribuabili a sumelor de la buget. Excepție de

nelegalitate a dispozițiilor pct.3 din Cap.2 din anexa

la Ordinul

ministrului Finanțelor Publice nr.1899/2004. Excepție respinsă

.

Codul de procedură

fiscală, art. 117 alin. (2) – (8), art. 124 alin. (1)

Legea nr. 554/2004,

art.4

Compensarea

este o operațiune pe care organele fiscale sunt obligate legal să o execute

înainte de operațiunea de restituire, operațiune la executarea căreia organul

fiscal va trece numai în cazul în care rezultă o diferență de restituit.

Astfel

fiind, dispozițiile pct.3 din Cap.2 din Procedura de restituire și de

rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite

contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea

termenului legal  aprobată prin Ordinul ministrului Finanțelor Publice

nr.1899/2004, potrivit cărora dobânda se calculează de organul fiscal competent

numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea

operațiunii de compensare, sunt legale, acestea fiind emise în temeiul art.117

alin.(9) din Codul de procedură fiscală, cu stricta respectare a dispozițiilor

art.117 alin.(2), (6) și (8) și a art. 124 alin. (1) din același cod.

Decizia

nr. 476 din 2 februarie 2012

Prin

cererea de recurs formulată de reclamanta S.C. KT S.R.L. împotriva Sentinței

civile nr.1031/CA din 17 noiembrie 2009 a Tribunalului Brașov – Secția comercială și de contencios administrativ, s-a invocat excepția de nelegalitate a

punctului 3 din capitolul II din Ordinul Ministerului Finanțelor Publice

nr.1899/ 22.12.2004, iar Curtea de Apel Brașov – Secția de contencios

administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 92/F/2010, a declinat competența de

soluționare a excepției în favoarea Curții de Apel București– Secția de

contencios administrativ și fiscal.

Prin

Sentința civilă nr.4358 din 08 noiembrie 2010, Curtea de Apel București -

Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de

nelegalitate invocată de către reclamanta S.C. KT S.R.L. în contradictoriu cu

pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și emitentul actului

Ministerul Finanțelor Publice, în dosarul nr.7468/62/2009 aflat pe rolul Curții

de Apel Brașov și a constatat nelegalitatea punctului 3 din capitolul II din

Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de

acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau

rambursate cu depășirea termenului legal, aprobată prin Ordinul Ministerului

Finanțelor Publice nr.1899/22.12.2004, publicat în Monitorul Oficial al

României nr.13 din 5 ianuarie 2005.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că, la momentul

adoptării ordinului, dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat

de la buget erau reglementate de dispozițiile art.119 din Codul de procedură

fiscală, însă la data sesizării instanței de contencios administrativ cu

soluționarea excepției de nelegalitate, dispozițiile ce constituie sediul

materiei pentru dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de

rambursat de la buget se regăsesc în art.124 din Codul de procedură fiscală.

Curtea

a reținut, în esență, că normele legale incidente cauzei nu au prevăzut, nici

la momentul emiterii Ordinului nr.1899/2004 și nici ulterior, nicio limitare a

dreptului contribuabilului la acoperirea prejudiciului cauzat pentru depășirea

termenului legal de restituire sau rambursare, în funcție de modalitatea în

care organul fiscal efectuează plata debitului principal (plată sau

compensare), iar momentul nașterii dreptului la dobânzi este reglementat în

timp întotdeauna înaintea plății, fiind determinat tocmai de întârzierea în

efectuarea acesteia, astfel încât procedura instituită la punctul 3 din

capitolul 2 din ordinul contestat, care prevede calcularea dobânzii numai

asupra sumei aprobată a fi restituită după efectuarea operațiunii de

compensare, operațiune care este situată și ea în timp întotdeauna după

nașterea dreptului contribuabilului la dobândă, apare ca fiind nelegală, fiind

de natură să creeze prejudicii contribuabililor, în măsura în care se

interpretează că dobânda nu se datorează asupra întregii sume de restituit

anterior efectuării operațiunii de compensare.

Împotriva

acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, au declarat

recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor

Publice, în ambele recursuri au fost invocate prevederile art.304 pct.9 –

art.304

1

din Codul de procedură civilă, susținându-se, în esență, că

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente.

Astfel,

susțin autoritățile recurente, instanța de fond a ignorat dispozițiile art.117

alin.(6) și (8) din Codul de procedură fiscală, aplicând dispozițiile art.117

alin.(2) fără o interpretare sistematică a acestora, care ar fi permis

judecătorului să ajungă la concluzia corectă, a legalității dispozițiilor pct.3

din Cap.II al procedurii aprobate prin Ordinul nr.1899/2004.

De

altfel, mai argumentează autoritățile recurente, din interpretarea prevederilor

art.124 Cod procedura fiscală rezultă în mod clar că dreptul la dobândă al

contribuabililor trebuie stabilit din ziua următoare expirării termenului

prevăzut la art.117 alin.(2) sau la art.70, după caz, în măsura în care contribuabilul

are de primit un debit, ceea ce nu se poate întâmpla atunci când contribuabilul

are datorii mai mari sau egale cu suma solicitată la restituire.

În

concluzie, autoritățile fiscale recurente au solicitat admiterea recursurilor,

cu consecința respingerii excepției de nelegalitate a pct.3 din Cap.2 al

Procedurii aprobate prin Ordinul nr.1899/2004.

2.2.

Societatea comercială intimată a depus întâmpinare prin care a invocat excepția

tardivității celor două recursuri, la care, însă, a renunțat înaintea

dezbaterilor orale.

În ceea

ce privește fondul cauzei, intimata-reclamantă a combătut criticile celor două

recursuri, susținând, în esență, că hotărârea atacată este legală și temeinică,

solicitând respingerea ca nefondate a celor două recursuri.

Recursurile

formulate sunt întemeiate.

Așa cum

a reținut și Curtea de apel, excepția de nelegalitate invocată de societatea

comercială vizează dispozițiile pct.3 din Cap.2 al Procedurii aprobate prin

Ordinul nr.1899/2004, potrivit cărora:

„Cap.2

Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele

restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

1.

Pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199

alin. (1) și (2) sau de art. 112 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, republicată,

după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispozițiilor art.119

din aceeași ordonanță.

2

Dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului

prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la cap. I pct. 4 alin.(3), după caz,

până în ziua înregistrării, inclusiv, a operațiunii de compensare și/ sau a

operațiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferențe rămase după

efectuarea compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepția

impozitului pe venit.

3.

Dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a

fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare, care

se înmulțește cu numărul de zile determinate conform pct. 2 și cu nivelul

dobânzii prevăzute la art. 115 alin. (5) din O.G. nr.92/ 2003, republicată”.

În

esență, instanța de fond a reținut că dispozițiile pct.3 din Cap.2 referitor la Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau

rambursate cu depășirea termenului legal, sunt nelegale, în raport cu

prevederile art.124 alin.(1) Cod procedura fiscală, potrivit cărora: „Pentru

sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la

dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2)

sau la art.70, după caz”.

Potrivit

art.117 Cod procedura fiscală: „(1) Se restituie, la cerere, debitorului

următoarele sume:

- cele

plătite fără existenta unui titlu de creanță;

- cele

plătite în plus fata de obligația fiscală;

- cele

plătite ca urmare a unei erori de calcul;

- cele

plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

- cele

de rambursat de la bugetul de stat;

- cele

stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente

potrivit legii;

- cele

ramase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;

h) cele

rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin

poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune

desființarea executării silite.

(2)

Prin excepție de la prevederile alin.(1), sumele de restituit reprezentând

diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit

datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale

competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de

impunere.

(3)

Diferențele de impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei vor rămâne în

evidenta fiscala spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmând a se restitui

atunci când suma cumulata a acestora depășește limita menționata.

(4)

Prin excepție de la alin.(3), diferențele mai mici de 5 lei se vor putea

restitui în numerar numai la solicitarea contribuabilului.

(5) În

cazul restituirii sumelor în valuta confiscate, aceasta se realizează conform

legii, în lei la cursul de referința al pieței valutare pentru euro, comunicat

de Banca Naționala a României, de la data rămânerii definitive și irevocabile a

hotărârii judecătorești prin care se dispune restituirea.

(6)

Dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la

alin.(1) și (2) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit

prezentului cod.

(7) În

cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decât obligațiile

fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenta

sumei de rambursat sau de restituit.

(8) În

cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma

reprezentând obligații fiscale restante ale debitorului, se va efectua

compensarea până la concurenta obligațiilor fiscale restante, diferența

rezultata restituindu-se debitorului.

(9)

Procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv

modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art.124, se aproba prin ordin

al ministrului economiei si finanțelor”.

Analizând

soluția instanței de fond, rezultă că într-adevăr, dispozițiile art.117

alin.(2) au fost aplicate fără ca acestea să fie coroborate cu dispozițiile

alin.(6) și (8), din interpretarea cărora rezultă că orice contribuabil are

dreptul la restituire doar în ceea ce privește diferența care rezultă, și în

măsura în care rezultă, în urma efectuării operațiunii de compensare.

Deci,

cu alte cuvinte, operațiunea de compensare este o operațiune pe care organele

fiscale sunt obligate legal să o execute înainte de operațiunea de restituire,

operațiune la executarea căreia organul fiscal va trece numai în cazul în care

rezultă o diferență de restituit.

Or,

potrivit art.124 alin.(1) din Codul de procedură fiscală, contribuabilii au

dreptul la dobândă doar „pentru sumele de restituit sau de rambursat” care vor

rezulta deci, în urma efectuării operațiunii de compensare.

Astfel

fiind, rezultă că dispozițiile pct.3 din Cap.2 din Procedura aprobată prin

Ordinul nr.1899/2004 sunt conforme prevederilor legale citate, fiind emise în

temeiul art.117 alin.(9) din Codul de procedură fiscală și în limitele art.117

alin.(2), (6) și (8) din același cod, soluția instanței de fond fiind nelegală

și netemeinică.