ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1657/2012

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Obiectul acțiunii

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 ianuarie 2012 pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul V.I., în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat suspendarea executării Ordinului

nr. 1541/C/2011 al Ministrului Justiției, până la soluționarea recursului

formulat în cauză.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a redat situația de fapt potrivit căreia, în

anul 2011, a fost condamnat definitiv pentru infracțiunea de vătămare corporală

din culpă la 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, iar la data

de 11 iulie 2011, Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 1541/C/2011 prin care

s-a dispus încetarea calității de executor judecătoresc, motivat de existența

antecedentelor penale.

În

acest context, reclamantul a formulat plângere împotriva ordinului emis de

autoritatea pârâtă, iar printr-o cerere separată, a solicitat suspendarea

executării actului atacat, până la judecarea cauzei pe fond.

Reclamantul

a mai arătat că, prin Sentința civilă nr. 228 din 17 august 2011, s-a dispus

suspendarea executării ordinului contestat până la soluționarea cauzei pe fond,

iar prin Sentința nr. 290/2011 din 11 octombrie 2011, a fost respinsă acțiunea

în anularea Ordinului nr. 1541/C/2011.

Reclamantul

a susținut că formularea recursului împotriva soluției pronunțate pe fondul

cauzei suspendă de drept executarea ordinului atacat până la pronunțarea

instanței de control judiciar, în temeiul art. 20 pct. 2 din Legea nr.

554/2004.

Întrucât

Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia i-a

cerut reclamantului să predea toate actele și ștampilele și a emis adrese către

instanțele de judecată, prin care le-a comunicat că acesta nu mai are dreptul

să profeseze, reclamantul a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție fie

admiterea cererii formulate, fie comunicarea unui punct de vedere scris cu

privire la suspendarea executării actului atacat.

2.

Apărările pârâtului

Prin

întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea

cererii ca inadmisibilă, susținând că suspendarea executării actului

administrativ este o măsură de excepție, care se poate dispune exclusiv în

cazurile și condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, iar în

situația în care măsura dispusă în temeiul art. 14 a rămas fără obiect, în fața

instanței de recurs nu mai este posibilă formularea unei noi cereri de

suspendare.

Totodată,

pârâtul a precizat că art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, invocat de

către reclamant, nu este incident în cauză, întrucât vizează situația în care

acțiunea în fond a fost admisă și s-a dispus anularea actului administrativ

criticat.

3.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii formulate

Examinând

cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., excepția necompetenței materiale a instanței supreme invocată din oficiu,

Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite, cu

consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Alba

Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor

fi expuse în continuare.

Prin

cererea formulată și înregistrată ca fond pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 738/1/2012

reclamantul V.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției

suspendarea Ordinului nr. 1541/C/2011 emis de pârât, până la soluționarea

recursului formulat în cauză.

În

motivarea cererii reclamantul arată că în baza ordinului a cărui suspendare se

solicită până la soluționarea irevocabilă a recursului declarat împotriva

Sentinței civile nr. 290 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

Alba Iulia , secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus încetarea

calității sale de executor judecătoresc pe motiv că există antecedente penale.

Deși

prin Sentința civilă nr. 228 din 17 august 2011 s-a dispus suspendarea

ordinului până la pronunțarea instanței de fond, sentință irevocabilă,

conducerea Camerei executorilor judecătorești, după pronunțarea Sentinței

civile nr. 290/2011 i-a comunicat să predea toate actele și documentele.

Se

solicită comunicarea unui punct de vedere privind aplicabilitatea dispozițiilor

art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta

depune acte în susținerea cererii respectiv copia Ordinului a cărui suspendare

se solicită, copia sentințelor judecătorești pronunțate în cauză și dovada

achitării taxei de timbru.

La

dosar pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii ca

inadmisibilă.

Curtea

conform art. 129 (5) C. proc. civ. în raport de obiectul cauzei - suspendare

act administrativ individual Ordinul nr. 1541/C din 11 iulie 2011 apreciază că

în cauză competența de soluționare, în primă instanță revine Curții de Apel

Alba Iulia conform dispozițiilor art. 10(1) din Legea nr. 554/2004, ordinul

fiind emis de o autoritate publică centrală.

Deși

reclamantul nu a indicat ca temei juridic, în mod expres dispozițiile art. 15

din Legea nr. 554/2004, în concret acesta solicită suspendarea unui ordin

apreciat nelegal, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în

care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 290 din 11 octombrie 2011 a Curții de

Apel Alba Iulia.

În

baza art. 15(1) din Legea nr. 554/2004 se poate solicita suspendarea odată cu

acțiunea principală sau prin cerere separată.

Față

de cele reținute, Curtea apreciază că prezenta cerere nu este de competența sa,

nefiind aplicabile dispozițiile art. 300 C. proc. civ. nesolicitându-se

suspendarea unei hotărâri, ci suspendarea unui act administrativ individual.

Având

în vedere dispozițiile art. 10(1) din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile art. 3

C. proc. civ., Curtea va trimite cauza spre competentă soluționare, în primă

instanță la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Ca

instanță competentă Curtea de Apel Alba Iulia se va pronunța pe excepția

inadmisibilității invocate de pârât prin întâmpinarea depusă în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite

cererea formulată de V.I. spre competentă soluționare la Curtea de Apel Alba

Iulia , secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 martie 2012.

Procesat

de GGC - GV