ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1657/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31 ianuarie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamantul V.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 1541/C/2011 al Ministrului Justiției, până la soluționarea recursului formulat în cauză. În motivarea acțiunii, reclamantul a redat situația de fapt potrivit căreia, în anul 2011, a fost condamnat definitiv pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă la 6 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, iar la data de 11 iulie 2011, Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 1541/C/2011 prin care s-a dispus încetarea calității de executor judecătoresc, motivat de existența antecedentelor penale.

În acest context, reclamantul a formulat plângere împotriva ordinului emis de autoritatea pârâtă, iar printr-o cerere separată, a solicitat suspendarea executării actului atacat, până la judecarea cauzei pe fond. Reclamantul a mai arătat că, prin Sentința civilă nr. 228 din 17 august 2011, s-a dispus suspendarea executării ordinului contestat până la soluționarea cauzei pe fond, iar prin Sentința nr. 290/2011 din 11 octombrie 2011, a fost respinsă acțiunea în anularea Ordinului nr. 1541/C/2011. Reclamantul a susținut că formularea recursului împotriva soluției pronunțate pe fondul cauzei suspendă de drept executarea ordinului atacat până la pronunțarea instanței de control judiciar, în temeiul art. 20 pct. 2 din Legea nr. 554/2004.

Întrucât Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia i-a cerut reclamantului să predea toate actele și ștampilele și a emis adrese către instanțele de judecată, prin care le-a comunicat că acesta nu mai are dreptul să profeseze, reclamantul a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție fie admiterea cererii formulate, fie comunicarea unui punct de vedere scris cu privire la suspendarea executării actului atacat. 2. Apărările pârâtului Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, susținând că suspendarea executării actului administrativ este o măsură de excepție, care se poate dispune exclusiv în cazurile și condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, iar în situația în care măsura dispusă în temeiul art. 14 a rămas fără obiect, în fața instanței de recurs nu mai este posibilă formularea unei noi cereri de suspendare.

Totodată, pârâtul a precizat că art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, invocat de către reclamant, nu este incident în cauză, întrucât vizează situația în care acțiunea în fond a fost admisă și s-a dispus anularea actului administrativ criticat. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii formulate Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a instanței supreme invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea formulată și înregistrată ca fond pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 738/1/2012 reclamantul V.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției suspendarea Ordinului nr. 1541/C/2011 emis de pârât, până la soluționarea recursului formulat în cauză. În motivarea cererii reclamantul arată că în baza ordinului a cărui suspendare se solicită până la soluționarea irevocabilă a recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 290 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia , secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus încetarea calității sale de executor judecătoresc pe motiv că există antecedente penale.

Deși prin Sentința civilă nr. 228 din 17 august 2011 s-a dispus suspendarea ordinului până la pronunțarea instanței de fond, sentință irevocabilă, conducerea Camerei executorilor judecătorești, după pronunțarea Sentinței civile nr. 290/2011 i-a comunicat să predea toate actele și documentele. Se solicită comunicarea unui punct de vedere privind aplicabilitatea dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Reclamanta depune acte în susținerea cererii respectiv copia Ordinului a cărui suspendare se solicită, copia sentințelor judecătorești pronunțate în cauză și dovada achitării taxei de timbru. La dosar pârâtul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

Curtea conform art. 129 (5) C. proc. civ. în raport de obiectul cauzei - suspendare act administrativ individual Ordinul nr. 1541/C din 11 iulie 2011 apreciază că în cauză competența de soluționare, în primă instanță revine Curții de Apel Alba Iulia conform dispozițiilor art. 10(1) din Legea nr. 554/2004, ordinul fiind emis de o autoritate publică centrală. Deși reclamantul nu a indicat ca temei juridic, în mod expres dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, în concret acesta solicită suspendarea unui ordin apreciat nelegal, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei în care s-a pronunțat Sentința civilă nr. 290 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia. În baza art. 15(1) din Legea nr. 554/2004 se poate solicita suspendarea odată cu acțiunea principală sau prin cerere separată.

Față de cele reținute, Curtea apreciază că prezenta cerere nu este de competența sa, nefiind aplicabile dispozițiile art. 300 C. proc. civ. nesolicitându-se suspendarea unei hotărâri, ci suspendarea unui act administrativ individual. Având în vedere dispozițiile art. 10(1) din Legea nr. 554/2004 și dispozițiile art. 3 C. proc. civ., Curtea va trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Ca instanță competentă Curtea de Apel Alba Iulia se va pronunța pe excepția inadmisibilității invocate de pârât prin întâmpinarea depusă în prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Trimite cererea formulată de V.I. spre competentă soluționare la Curtea de Apel Alba Iulia , secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2012. Procesat de GGC - GV