ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1596/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ

și fiscal, reclamantele Direcția de Asistență Socială din subordinea

Consiliului Local al Municipiului Rădăuți și M.M.P., au chemat în judecată

Agenția Națională a Funcționarilor Publici, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța să anuleze raportul de control din 17 martie 2010.

În motivarea cererii s-au

învederat următoarele:

În fapt, salariații P.F.

și N.G. au avut o perioadă în care au cumulat calitatea de funcționar public cu

cea de angajat cu contract de muncă al Casei de Cultură Rădăuți, respectiv al C.S.M.

Bucovina Rădăuți - ambele instituții fiind subordonate Primăriei municipiului Rădăuți.

Cei doi funcționari publici

au fost cercetați de comisia de disciplină, care a stabilit că starea de incompatibilitate

a existat și, ca atare, a propus sancționarea lor cu diminuarea drepturilor salariale

cu 10 % pentru o perioadă de 3 luni.

Arată reclamanta că personal,

a aplicat această sancțiune, așa cum a fost propusă de comisie, iar raportul atacat

dispune cercetarea persoanelor vinovate de faptul că cei doi funcționari publici

nu au fost demiși.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar pârâta a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.

De asemenea s-a invocat

excepția inadmisibilității acțiunii pe considerentul că raportul de control al A.N.F.P.

emis din 17 martie 2010 nu este un act administrativ în sensul prevederilor

art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ,

cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința nr. 215

din 1 noiembrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ având ca obiect „anulare

act administrativ” formulată de Direcția de Asistență Socială din Subordinea Consiliului

Local al Municipiului Rădăuți și M.M.P., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională

a Funcționarilor Publici București, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că acțiunea formulată este inadmisibilă, deoarece raportul

de control din 17 martie 2010 a cărui anulare se cere nu este un act administrativ.

A mai reținut că potrivit

art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul cu caracter

individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea organizării executării

legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice.

Pornind de la această

definiție, instanța de fond a apreciat că, în speță s-au atacat pct. 4.1, 5.1 și

6.1 din conținutul raportului de control, care cuprind, verificările, constatările,

recomandările și îndrumările organelor de control care nu constituie acte administrative

întrucât nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamantele Direcția de Asistență Socială din cadrul Consiliului

Local al Municipiului Rădăuți și M.M.P., care au invocat motivul prevăzut la

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut, în esență, că instanța de fond a dat

o hotărâre netemeinică și nelegală, ca urmare a interpretării și aplicării greșite

a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Astfel, au argumentat

recurentele-reclamante, raportul de control atacat a și produs efecte juridice,

fiind declanșată cercetarea disciplinară a recurentei-reclamante M.M.P., cu posibilitatea

sancționării sale disciplinare.

Agenția Națională a Funcționarilor

Publici a depus întâmpinare prin care a combătut criticile recursului, susținând,

în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, raportul de

control fiind un act preparator, iar nu un act administrativ.

recurs.

Recursul formulat este

nefondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză este necontestat

că obiectul acțiunii cu care a fost sesizată instanța de contencios administrativ

îl formează cererea prin care reclamanții au solicitat anularea punctelor 4.1.,

5.1. și 6.1. din raportul de control din 17 martie 2010 încheiat de organele de

control din cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Or, prin acest raport

de control, organele competente au constatat că, în cadrul Direcției Asistență Socială

Rădăuți măsurile propuse prin raportul de control din 17 februarie 2009 nu au fost

aduse la îndeplinire (pct. 4.1.), că aceste fapte constituie încălcări ale reglementărilor

privind funcția publică (pct. 5.1.) și, respectiv, au recomandat cercetarea disciplinară

în vederea tragerii la răspundere administrativă a persoanelor vinovate (pct. 6.1.).

Astfel fiind, rezultă

că instanța de fond a reținut în mod judicios că actul atacat nu are aptitudinea

de a produce efecte juridice prin el însuși, având caracterul unui act preparator

al actului administrativ producător de efecte juridice: eventuala dispoziție de

sancționare disciplinară.

Or, potrivit art. 2

alin. (1) lit. a) Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare,

„persoană vătămată este orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes

legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri”.

Este adevărat că, potrivit

art. 18 alin. (2) Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este

competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative, dar,

din interpretarea prevederilor generale ale legii, rezultă că poate face acest lucru

numai în situația în care instanța se pronunță asupra nelegalității actului administrativ

la emiterea căruia au contribuit operațiunile administrative respective.

În concluzie, având în

vedere și considerentele prezentate mai sus, soluția instanței de fond este legală

și temeinică, recursul fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția de Asistentă

Socială din cadrul Consiliului Local al Municipiului Rădăuți și M.M.P., împotriva

sentinței nr. 215 din 1 noiembrie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie

2011.