ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.12.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5923/2011

HOTĂRÂRE
08.12.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5923/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC S.C.

SA Rădăuți a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională de Reglementare

pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea măsurilor dispuse de

reprezentanții pârâtei ca urmare a constatărilor menționate în Nota de control

încheiată în data de 03 iunie 2010 - măsuri constând în sancționarea cu amendă

contravențională.

În motivarea cererii,

reclamanta a susținut că în urma controlului efectuat de către reprezentanții

A.N.R.S.C. la sediul S.C."S.C." S.A. a fost încheiată Nota de control

din data de 03 iunie 2010, iar la data de 16 iunie 2010, documentul intitulat

"Măsuri dispuse ca urmare a constatărilor consemnate în Nota de control

nr. 2302 din 03 iunie 2010", prin care societatea a fost amendată cu

amendă contravențională în cuantum de 30.000 RON, respectiv 10.000 RON.

Reclamanta a susținut

că prin actul de control nu se putea dispune măsura sancțiunii

contravenționale, ci doar măsuri de conformare, având în vedere prevederile

art. 19 din Ordinul nr. 102/2007, potrivit cărora, constatarea săvârșirii unor

fapte contravenționale și aplicarea sancțiunii pot fi consemnate numai într-un

proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, iar nu într-o

dispoziție de măsuri întocmită cu încălcarea prevederilor legale.

Cu privire la

aplicarea amenzii contravenționale de 30.000 RON aplicată "pentru

prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare al municipiului

Rădăuți, fără contract de delegare a gestiunii, conform art. 39 alin. (1) din

Legea nr. 51/2006", reclamanta a susținut că acest aspect nu este real,

societatea reclamantă prestând până la data de 10 noiembrie 2010 la nivelul

municipiului Rădăuți serviciul de alimentare cu apă și de canalizare în baza a

două contracte de concesionare, unul pentru activitatea "captare și

distribuție apă" și unul pentru activitatea de "canalizare-epurare",

înregistrate cu nr. 3573 din 23 noiembrie 1998, contracte încheiate pe o

perioadă de 10 ani, durata acestora fiind prelungită până la data de 01 iulie

2018 conform Actelor adiționale înregistrate cu nr. 4 din 09 aprilie 2008, care

au fost aprobate prin H.C.L. nr. 48 din 24 aprilie 2008 și H.C.L. nr. 49/24

aprilie 2008.

Cu privire la cea

de-a doua amendă, în cuantum de 10.000 RON, reclamanta a invocat prevederile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de

utilități publice, autoritățile administrației publice au atribuții în ceea ce

privește "elaborarea și aprobarea regulamentelor serviciilor, a caietelor

de sarcini, a contractelor de furnizare/prestare a serviciilor și a altor acte

normative locale referitoare la serviciile de utilități publice, pe baza

regulamentelor-cadru, a caietelor de sarcini-cadru și a contractelor-cadru de

furnizare/prestare elaborate și aprobate de autoritățile de reglementare

competente".

Prin întâmpinare,

pârâta a arătat că reclamanta este în eroare, când afirmă că în urma acțiunii

de control se puteau lua doar măsuri de conformare, deoarece Regulamentul de

constatare, notificare și sancționare a abaterilor de la reglementările emise

în domeniul de activitate al Autorității Naționale de Reglementare pentru

Serviciile Comunitare de Utilități Publice aprobat prin Ordinul președintelui

A.N.R.S.C. nr. 102/2007 și invocat de petentă, prevede la art. 19, alin. (8) că

după încheierea notei de control se încheie procesul-verbal de constatare și

sancționare a contravențiilor.

De asemenea, nu

prezintă relevanță pentru validitatea măsurilor dispuse ca urmare a

controlului, faptul că acestea se regăsesc într-un alt înscris, măsuri care au

menirea să ducă la eliminarea deficiențelor constatate și restabilirea ordinii

de drept prevăzută de actele normative în vigoare.

Prin Sentința nr. 105

din 7 martie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC S.C. SA

Rădăuți, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare

pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a apreciat că menționarea sancțiunii în cadrul

măsurilor din actul de control nu constituie un motiv de nulitate, ce s-ar fi

putut invoca doar în situația în care nu s-ar fi întocmit un proces-verbal de

constatare și sancționare a contravenției, potrivit art. 19 din Ordinul nr.

102/2007, emis de A.N.R.S.C. și s-ar fi dat o interpretare în sensul că măsura

dispusă prin actul de control înlocuiește procesul-verbal.

În speță, s-a

încheiat un asemenea proces-verbal, consemnările relative la faptele

contravenționale din cadrul măsurilor dispuse ca urmare a constatărilor

consemnate în Nota de control nr. 2302 din 3 iunie 2010 având doar valoarea

juridică a unor măsuri de conformare în sensul art. 5 lit. f) din Ordinul nr.

102/2007, măsuri ce constituie doar un act preparator, o operațiune

administrativă, ce a stat la baza emiterii procesului-verbal de constatare și

sancționare a contravenției.

De altfel, art. 19

alin. (8) din Ordinul nr. 102/2007 stipulează că procesul-verbal de constatare

și sancționare a contravenției se încheie după ce s-a întocmit nota de control.

Împotriva Sentinței

nr. 105 din data de 7 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen

legal reclamanta SC S.C. SA Rădăuți, prin care s-a solicitat admiterea căii

extraordinare de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul

admiterii acțiunii introductive de instanță și a anulării pe cale de consecință

a măsurilor constând în sancționarea societății recurente cu amendă

contravențională cuprinse în cadrul documentului intitulat "Măsuri dispuse

de reprezentanții ANRSC ca urmare a constatărilor menționate în Nota de control

încheiată în data de 3 iunie 2010", întrucât acestea au fost dispuse în

mod nelegal.

A precizat

reclamanta, prin motivele cererii de recurs, că hotărârea recurată este

nelegală și netemeinică, deoarece includerea în cuprinsul documentului

intitulat "Măsuri dispuse de reprezentanții ANRSC ca urmare a

constatărilor menționate în Nota de control încheiată în data de 3 iunie

2010" a unor măsuri de sancționare contravine dispozițiilor Regulamentului

de constatare, notificare și sancționare a abaterilor de la reglementările

emise în domeniul de activitate ANRSC aprobat prin Ordinul nr. 102/2007. Or,

conform art. 5 lit. g) din Regulament, prin nota de control pot fi stabilite

numai măsuri și termene de conformare, nicidecum măsuri de sancționare.

Măsurile de conformare trebuie consemnate în nota de control, care se

întocmește la încheierea controlului, iar nu într-un act distinct întocmit la

două săptămâni după efectuarea controlului, un astfel de document nefiind

prevăzut de Ordinul nr. 102/2007.

Potrivit prevederilor

art. 19 din Regulament, constatarea săvârșirii unor fapte contravenționale și

aplicarea sancțiunii pot fi consemnate numai într-un proces-verbal de

constatare și sancționare a contravențiilor, așa cum în mod corect s-a procedat

prin întocmirea procesului-verbal de contravenție seria BT nr. 005 din 8 iulie

Rădăuți, plângerea fiind soluționată în cadrul dosarului nr. 4712/285/2010 în

sensul admiterii acesteia și anulării actului constatator. Încheierea

procesului-verbal de contravenție confirmă faptul că sancțiunea nu poate fi

aplicată decât printr-un asemenea act constatator. Măsurile cuprinse în actul

premergător, chiar dacă nu pot avea decât valoarea unor măsuri de conformare,

așa cum a apreciat instanța de fond, totuși îmbracă forma unor măsuri de

sancționare, atât timp cât se referă la aplicarea unor amenzi contravenționale.

Din acest motiv, a considerat recurenta că includerea unor măsuri de

sancționare în cuprinsul unui act de control încalcă în mod evident

dispozițiile legale, Ordinul nr. 102/2007 fiind o reglementare emisă de către o

autoritate centrală, a cărei respectare este obligatorie la nivel național,

inclusiv de către reprezentanții ANRSC.

În al doilea rând s-a

relevat, prin recurs, că măsurile de sancționare a societății reclamante au

fost dispuse în mod netemeinic și nelegal, aspecte care au fost analizate în

cauza având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenție. Cu privire la

prima măsură dispusă constând în sancționarea recurentei cu amendă de 30.000

RON pentru "prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare a

municipiului Rădăuți fără contract", a arătat reclamanta că acest aspect

nu este adevărat. Societatea reclamantă deținea la momentul controlului

contracte pe deplin valabile, încheiate la data de 23 noiembrie 1998 pentru o

perioadă de 10 ani și prelungite conform actelor adiționale până la data de 1

iulie 2018.

Contractele au

încetat abia la data preluării efective a serviciilor de către SC A. SA

Suceava, respectiv la data de 10 noiembrie 2010. De altfel, societatea

recurentă a achitat contribuția datorată la bugetul ANRSC inclusiv pentru luna

octombrie 2010. Or, având în vedere că reclamanta a prestat serviciul de

alimentare cu apă și de canalizare în baza unor contracte pe deplin valabile,

amenda contravențională a fost aplicată în mod nelegal. Referitor la cea de-a

doua sancțiune, a arătat reclamanta că atribuțiile în ceea ce privește

elaborarea și aprobarea contractelor de furnizare a serviciilor revin

autorității publice locale, iar nu societății recurente, astfel că nu se

justifică aplicarea sancțiunii contravenționale.

În cauza a formulat

întâmpinare intimata Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile

Comunitare de Utilități Publice - A.N.R.S.C, prin care s-a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind

legală și temeinică. Intimata a invocat, în prealabil, excepția lipsei de

interes în exercitarea căii de atac a recursului, cu motivarea că o amendă nu

poate produce efecte decât dacă se regăsește într-un proces-verbal de

contravenție, iar față de această împrejurare recurenta nu-și justifică

interesul sau dreptul lezat. Această excepție este neîntemeiată, interesul

procesual al recurentei SC S.C. SA Rădăuți, în formularea recursului, fiind

justificat de soluția dată de judecătorul fondului, aceea de respingere ca

neîntemeiată a acțiunii reclamantului.

Recursul este

nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 5 lit. g) și lit. i) din Regulamentul de constatare,

notificare și sancționare a abaterilor de la reglementările emise în domeniul

de activitate al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile

Publice de Gospodărie Comunală, aprobat prin Ordinul nr. 102/2007 al

Președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice

de Gospodărie Comunală, în sensul regulamentului menționat, prin "notă de

control" se înțelege "documentul care se întocmește de către echipa

de control, în care sunt consemnate datele, investigațiile și concluziile

rezultate, precum și măsurile și termenele de conformare stabilite" (lit.

g)), iar prin proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se

înțelege "documentul care se încheie pentru acele fapte care, potrivit

legii, constituie contravenții, a căror constatare și sancționare sunt de

competența A.N.R.S.C".

În materia procedurii

de constatare și sancționare a contravențiilor, se dispune, prin art. 19 alin.

(1) și (8) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 102/2007, în sensul că

"Constatarea săvârșirii contravenției și aplicarea sancțiunii sunt

consemnate într-un proces-verbal de constatare și sancționare a

contravențiilor, întocmit și semnat de către șeful echipei de control"

(art. 19 alin. (1)) și că "Procesul-verbal de constatare și sancționare a

contravențiilor se încheie după ce s-a întocmit nota de control prevăzută la

art. 17 alin. (1)" (art. 19 alin. (2)). De asemenea, se prevede, prin art.

22 alin. (1) fraza 1 din același regulament, că "împotriva

procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se poate face

plângere în termen de 15 zile calendaristice de la data înmânării sau a

comunicării acestuia".

Intimata a respectat,

referitor la activitatea de control efectuată la reclamantă în anul 2010,

prevederile art. 5 lit. i) și art. 19 alin. (2) din Regulamentul de constatare,

notificare și sancționare a abaterilor de la reglementările emise în domeniul

de activitate al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile

Publice de Gospodărie Comunală, aprobat prin Ordinul nr. 102/2007 al

Președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de

Gospodărie Comunală. Într-adevăr, Autoritatea Națională de Reglementare pentru

Serviciile Comunitare de Utilități Publice a întocmit, la data de 8 iulie 2010

și pe baza constatărilor din nota de control din data de 3 iunie 2010,

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria BT nr. 005

prin care reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 30.000 RON

pentru săvârșirea contravenției de prestare a serviciului de alimentare cu apă

și de canalizare a municipiului Rădăuți fără contract de delegare a gestiunii

și cu amendă în cuantum de 10.000 RON pentru săvârșirea contravenției de

nerespectare a dispozițiilor contractelor-cadru emise de A.N.R.S.C. în

relațiile cu utilizatorii serviciilor comunitare de utilități publice prestate

de SC S.C. SA Rădăuți. Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare

a contravenției seria BT nr. 005 din 8 iulie 2010 recurenta a formulat plângere

contravențională, care a fost admisă prin Sentința civilă nr. 650 din 11

februarie 2011 a Judecătoriei Rădăuți, cu motivarea că nu au fost respectate

cerințele art. 19 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 102/2007,

care stabilesc imperativ că actul de constatare și sancționare al contravenției

nu a fost întocmit și semnat de către șeful echipei de control.

Împrejurarea că în

cuprinsul măsurilor dispuse ca urmare a constatărilor consemnate în Nota de

control nr. 2303 din 3 iunie 2010 s-a prevăzut și măsura sancționării

contravenționale a operatorului SC S.C. SA Rădăuți cu amendă de 30.000 RON

pentru prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare al

municipiului Rădăuți fără contract de delegare a gestiunii și cu amendă de

10.000 RON pentru nerespectarea prevederilor contractelor cadru emise de

A.N.R.S.C. în relațiile cu utilizatorii serviciilor comunitare de utilități

publice prestate de recurentă - măsură care într-adevăr nu este o măsură de

conformare astfel cum este definită aceasta prin art. 5 lit. f) din

Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 102/2007 ("acțiunea corectivă obligatorie,

dispusă de echipa de control a A.N.R.S.C, în urma unei acțiuni de control, în

vederea respectării reglementărilor legale în vigoare") - nu prezintă

consecințe juridice și nu este de natură a vătăma vreun drept ori vreun interes

legitim al reclamantei. Prin urmare, nefiind întrunite cerințele art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și

completările ulterioare, în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată

acțiunea prin care SC S.C. SA Rădăuți a solicitat anularea măsurilor de

sancționare contravențională dispuse de reprezentanții A.N.R.S.C. ca urmare a

constatărilor menționate în Nota de control încheiată la data de 3 iunie 2010.

În raport de cele mai

sus arătate, cum motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate și

hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a

recursului declarat de reclamanta SC S.C. SA Rădăuți împotriva Sentinței nr. 105

din data de 7 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC S.C. SA Rădăuți împotriva Sentinței nr. 105 din 7

martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 8 decembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-06-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2011
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal la data de 13 septembrie 2010 înregistrată
ÎCCJ 2011-01-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 385/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prima instanță Prin încheierea de ședință din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respin
ÎCCJ 2010-09-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3819/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 4 din 3 iunie 2010 Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare a executării senti
ÎCCJ 2011-02-22
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 767/2011
sa a cheltuielilor de judecată în sumă de 24.568 RON. Prin sentința nr. 1149 din 22 martie 2010 a admis cererea formulată de reclamanta SC N.G. SRL Rădăuți și de pârâta SC S.C. SA Rădăuți. A obligat pârâta SC S.C. SA Rădăuți să plătească re
ÎCCJ 2012-03-08
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1278/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 345 din 17 ianuarie 2011 a respins ca nefondată cererea re
Sursă