ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2011

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea adresată

Tribunalului Suceava – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal

la data de 13 septembrie 2010 înregistrată sub nr. 10045/86/2010, reclamantul M.T.

a solicitat anularea H.C.L. nr. 95 din 17 iunie 2010 – hotărâre privind

aprobarea tarifului unic pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu

apă și de canalizare de către operatorul SC „A.” SA Suceava.

Prin sentința nr. 3695

din 14 octombrie 2010, Tribunalul Suceava – Secția Comercială, de Contencios

Administrativ și Fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.

Instanța de fond a

apreciat că în cauză nu s-a dovedit interesul personal al consilierului T.D. și

nici că, anticipând o decizie a autorității publice ar fi obținut vreun beneficiu

personal sau în favoarea SC „A.” SA Suceava, astfel că nu au fost încălcate

dispozițiile art. 75 din Legea nr. 393/2004, hotărârea contestată a fost

adoptată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 215/2001.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul criticând soluția

primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 975

din 21 martie 2011, Curtea de Apel Suceava – secția comercială, contencios

administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul M.E.T.,

împotriva sentinței nr. 3695 din 14 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Suceava – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr. 10045/86/2010).

A modificat sentința nr. 3695 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava, a admis

acțiunea și a anulat H.C.L. nr. 95 din 17 iunie 2010 a Consiliului Local

Rădăuți.

Pentru a pronunța

această soluție, a reținut instanța de recurs următoarele:

- La data de 17 iunie

2010 la ședința ordinară a Consiliului Local a municipiului Rădăuți au fost

prezenți un număr de 18 consilieri din totalul de 19 validați, lipsă fiind S.S.

În această ședință s-a supus dezbaterii și proiectul de hotărâre privind

aprobarea tarifului unic pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare

apă și canalizare de către operatorul SC „A.” SA Suceava (pct. 2 din ordinea de

zi).

- La data adoptării

acestei hotărâri, Ț.D., consilier local, avea calitatea de angajat a SC „A.” SA

Suceava, având funcția de inginer mecanic în cadrul Compartimentului Aprovizionare

Administrativ.

- Din

perspectiva art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul

aleșilor locali, stabilirea unui tarif unic, majorat față de cel practicat, de

natură să „descurajeze risipa și consumul în exces” (alin. (4) din raportul de

specialitate – fila 37 dosar fond) prezintă un avantaj pentru SC „A.” SA Suceava,

operator unic în furnizarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare.

Incontestabil veniturile salariale pe care consilierul local Ț.D. le obținea de

la această societate se încadrează în noțiunea de venituri, la care face

referire art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 393/2004 și în concluzie,

prezenta un interes personal în adoptarea hotărârii privind tariful unic.

- Prin

urmare, instanța de recurs a apreciat că erau aplicabile dispozițiile art. 77

din lege conform cărora:

„Consilierii

județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de

hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii.

În

situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni

sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care

îl au în problema respectivă.

Anunțarea

interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu

în procesul-verbal al ședinței”.

În acest

context a constatat curtea de apel că din procesul verbal al ședinței rezultă

că toți consilierii locali au participat la deliberare, fără ca vreunul din ei

să anunțe interesul personal sau să se abțină de la vot, iar sancțiunea

încălcării dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul

aleșilor locali este nulitatea de drept a hotărârii astfel adoptate, sancțiune

prevăzută în art. 81 din lege și art. 47 alin. (2) (devenit art. 46 alin. (2)

în noua numerotare) din Legea nr. 215/2001.

Împotriva

acestei decizii a formulat cerere de revizuire Consiliul Local al Municipiului

Rădăuți, invocând motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În

susținerea motivului de revizuire invocat, se arată că Decizia nr. 975 din 21

martie 2011 a Curții de Apel Suceava – secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 10045/86/2010 este contrară

Sentinței nr. 3695 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava – secția comercială,

contencios administrativ și fiscal pronunțată în același dosar cu ocazia

soluționării cauzei în primă instanță.

Analizând mai întâi

admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3)

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, nefiind întrunită

ipoteza textului legal prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este motiv de revizuire și atunci

când „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad

sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate”.

Din economia textului

citat, rezultă că acesta se referă la situația în care există două hotărâri

definitive pronunțate în două pricini, având același obiect, purtate între

aceleași părți, cele două hotărâri trebuind să soluționeze fondul și să fie

contrare. Această interpretare a fost confirmată și de doctrina juridică

afirmându-se constant că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. în acele cazuri în care soluțiile contradictorii au fost pronunțate

în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de

căile de atac exercitate de părți.

Or, prin Decizia nr. 975

din 21 martie 2011 a Curții de Apel Suceava s-a soluționat, în realitate, o

fază procesuală a aceluiași litigiu, respectiv calea de atac a recursului, astfel

încât nu este susceptibilă de a fi în contradicție cu Sentința nr. 3695 din 14

octombrie 2010 a Tribunalului Suceava, a cărei casare s-a obținut de către

recurentul-reclamant M.T., prin intermediul recursului soluționat prin decizia

a cărei revizuire se solicită.

Pe de altă parte, nu

se poate vorbi în speță de două “hotărâri definitive potrivnice”, având în

vedere că în materia contenciosului administrativ, potrivit art. 20 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, recursul este suspensiv de executare, ceea ce lipsește

hotărârea pronunțată în primă instanță de caracterul definitiv și executoriu.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că, în cauză nu există contrarietate de hotărâri,

în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere că cele

două hotărâri invocate ca fiind potrivnice au fost pronunțate în una și aceeași

pricină, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate astfel încât o va

respinge ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

cererea de revizuire

formulată de Consiliul Local al Municipiului Rădăuți, împotriva Deciziei nr. 975

din 21 martie 2011 a Curții de Apel Suceava – secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 iunie 2011.