ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3857/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal la data de 13 septembrie 2010 înregistrată sub nr. 10045/86/2010, reclamantul M.T. a solicitat anularea H.C.L. nr. 95 din 17 iunie 2010 – hotărâre privind aprobarea tarifului unic pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare de către operatorul SC „A.” SA Suceava. Prin sentința nr. 3695 din 14 octombrie 2010, Tribunalul Suceava – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului. Instanța de fond a apreciat că în cauză nu s-a dovedit interesul personal al consilierului T.D.

și nici că, anticipând o decizie a autorității publice ar fi obținut vreun beneficiu personal sau în favoarea SC „A.” SA Suceava, astfel că nu au fost încălcate dispozițiile art. 75 din Legea nr. 393/2004, hotărârea contestată a fost adoptată în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 215/2001. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 975 din 21 martie 2011, Curtea de Apel Suceava – secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul M.E.T., împotriva sentinței nr. 3695 din 14 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal (dosar nr. 10045/86/2010).

A modificat sentința nr. 3695 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava, a admis acțiunea și a anulat H.C.L. nr. 95 din 17 iunie 2010 a Consiliului Local Rădăuți. Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța de recurs următoarele: - La data de 17 iunie 2010 la ședința ordinară a Consiliului Local a municipiului Rădăuți au fost prezenți un număr de 18 consilieri din totalul de 19 validați, lipsă fiind S.S. În această ședință s-a supus dezbaterii și proiectul de hotărâre privind aprobarea tarifului unic pentru furnizarea serviciilor publice de alimentare apă și canalizare de către operatorul SC „A.” SA Suceava (pct. 2 din ordinea de zi). - La data adoptării acestei hotărâri, Ț.D., consilier local, avea calitatea de angajat a SC „A.” SA Suceava, având funcția de inginer mecanic în cadrul Compartimentului Aprovizionare Administrativ.

- Din perspectiva art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, stabilirea unui tarif unic, majorat față de cel practicat, de natură să „descurajeze risipa și consumul în exces” (alin. (4) din raportul de specialitate – fila 37 dosar fond) prezintă un avantaj pentru SC „A.” SA Suceava, operator unic în furnizarea serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare. Incontestabil veniturile salariale pe care consilierul local Ț.D. le obținea de la această societate se încadrează în noțiunea de venituri, la care face referire art. 75 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 393/2004 și în concluzie, prezenta un interes personal în adoptarea hotărârii privind tariful unic.

- Prin urmare, instanța de recurs a apreciat că erau aplicabile dispozițiile art. 77 din lege conform cărora: „Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. În situațiile prevăzute la alin. (1), consilierii locali și consilierii județeni sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă. Anunțarea interesului personal și abținerea de la vot se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al ședinței”.

În acest context a constatat curtea de apel că din procesul verbal al ședinței rezultă că toți consilierii locali au participat la deliberare, fără ca vreunul din ei să anunțe interesul personal sau să se abțină de la vot, iar sancțiunea încălcării dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali este nulitatea de drept a hotărârii astfel adoptate, sancțiune prevăzută în art. 81 din lege și art. 47 alin. (2) (devenit art. 46 alin. (2) în noua numerotare) din Legea nr. 215/2001. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire Consiliul Local al Municipiului Rădăuți, invocând motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În susținerea motivului de revizuire invocat, se arată că Decizia nr. 975 din 21 martie 2011 a Curții de Apel Suceava – secția comercială, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 10045/86/2010 este contrară Sentinței nr. 3695 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava – secția comercială, contencios administrativ și fiscal pronunțată în același dosar cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță. Analizând mai întâi admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, nefiind întrunită ipoteza textului legal prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. este motiv de revizuire și atunci când „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Din economia textului citat, rezultă că acesta se referă la situația în care există două hotărâri definitive pronunțate în două pricini, având același obiect, purtate între aceleași părți, cele două hotărâri trebuind să soluționeze fondul și să fie contrare. Această interpretare a fost confirmată și de doctrina juridică afirmându-se constant că nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în acele cazuri în care soluțiile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate de părți.

Or, prin Decizia nr. 975 din 21 martie 2011 a Curții de Apel Suceava s-a soluționat, în realitate, o fază procesuală a aceluiași litigiu, respectiv calea de atac a recursului, astfel încât nu este susceptibilă de a fi în contradicție cu Sentința nr. 3695 din 14 octombrie 2010 a Tribunalului Suceava, a cărei casare s-a obținut de către recurentul-reclamant M.T., prin intermediul recursului soluționat prin decizia a cărei revizuire se solicită. Pe de altă parte, nu se poate vorbi în speță de două “hotărâri definitive potrivnice”, având în vedere că în materia contenciosului administrativ, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, recursul este suspensiv de executare, ceea ce lipsește hotărârea pronunțată în primă instanță de caracterul definitiv și executoriu.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cauză nu există contrarietate de hotărâri, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., având în vedere că cele două hotărâri invocate ca fiind potrivnice au fost pronunțate în una și aceeași pricină, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate astfel încât o va respinge ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de Consiliul Local al Municipiului Rădăuți, împotriva Deciziei nr. 975 din 21 martie 2011 a Curții de Apel Suceava – secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2011.