ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4411/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Acțiunea reclamantului Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta SC F.A.D.F. SRL Turda, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Câmpia Turzii, Serviciul de Impozite și Taxe și Municipiul Câmpia Turzii, a solicitat anularea deciziei de impunere din 15 iunie 2010, suspendarea executării deciziei arătate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat nelegalitatea deciziei de impunere, în sensul nerespectării regulilor și exigențelor procedurii fiscale, respectiv lipsa unei inspecții fiscale, neasigurarea dreptului la apărare și lipsa motivării în fapt și în drept a deciziei, precum și din perspectiva inexistenței obligației de plată a taxei de foraje și excavări în sarcina societăți și a conduitei autorității în ceea ce privește respectarea principiilor securității juridice și încrederii legitime. Referitor la lipsa unei inspecții fiscale, reclamanta a susținut că nu exista nici măcar în aparență cadrul legal de stabilire a unor obligații în sarcina societății, iar în aceste condiții inexistența inspecției fiscale antrenează nelegalitatea deciziei.

În privința dreptului la apărare, reclamanta a arătat că, potrivit prevederilor art. 9 C. proc. fisc. și ale art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, înainte de luarea oricărei decizii în materie fiscală este necesară ascultarea contribuabilului. Societatea reclamantă a apreciat că nemotivarea deciziei contestate reprezintă un motiv de nulitate, în temeiul art. 43 alin. (2) lit. e) C. proc. fisc., potrivit căruia orice act administrativ fiscal trebuie să cuprindă motivarea în fapt și drept a emitentului actului, iar conform art. 65 C. proc. fisc., organul fiscal trebuie să indice și probele pe care le-a avut în vedere pentru a lua o anumită decizie. În susținerea inexistenței obligației de plată a taxei, reclamanta a invocat dispozițiile art. 267 alin. (3) și alin. (4), ale art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991, ale art. 134 alin. (4) C. fisc.

și a arătat că obiectul concesiunii nu îl reprezintă efectuarea studiilor geotehnice, ridicări topografice, exploatare carieră, iar societatea a construit, nu a efectuat studii, a avut autorizație de construire și a achitat taxa aferentă proiectului. Raportându-se la exigențele impuse de respectarea principiilor securității juridice și încrederii legitime, reclamanta a explicat că societatea și-a fondat deciziile economice, inclusiv cele în materie fiscală, pe conduita Primăriei Municipiului Câmpia Turzii, care nu a solicitat niciodată societății să dețină vreo autorizație de foraje și excavări. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului atacat, reclamanta a susținut că sunt întrunite cerințele cerute de Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat fiind fundamentat pe motivele de nelegalitate a deciziei, iar paguba iminentă rezultând din curgerea dobânzilor și a penalităților.

2. Apărările pârâților Prin întâmpinarea formulată, pârâta Primăria Municipiului Câmpia Turzii a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în contextul dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2008, excepția inadmisibilității cererii de suspendare raportat la incidența art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, având în vedere că decizia, emisă în timpul controlului efectuat de Curtea de Conturi prin Camera de Conturi Cluj, are la bază procesul-verbal de constatare din 29 septembrie 20120 și întrunește cerințele cerute de C. proc. fisc. atât din perspectiva elementelor ce trebuie să le cuprindă un act fiscal, cât și a asigurării dreptului de apărare.

La data de 20 octombrie 2010, reclamanta a precizat că acțiunea este formulată în contradictoriu cu Municipiul, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei nu se mai susține. La același termen de judecată, Curtea a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (6) raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004 și a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare. 3. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 403 din 27 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta SC F.A.D.F. SRL Turda în contradictoriu cu Municipiul Câmpia Turzii, Serviciul Impozite și Taxe Câmpia Turzii, a anulat decizia de impunere emisă la 15 iunie 2010, a respins cererea de suspendare a executării deciziei menționate și a obligat pârâtul la plata sumei de 5.212,25 RON cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia, la data de 11 aprilie 2006, între Primăria Municipiului Câmpia Turzii și SC F.A.D.F. SRL, s-a încheiat contractul de concesiune având ca obiect concesionarea imobilului teren situat în extravilanul Municipiului Câmpia Turzii în vecinătatea râului A., între stația de epurare și granița administrativă, în suprafață de 314.449 mp teren, aparținând domeniului public, din care 134.995 atribuiți prin hotărârea din 2001 a Prefecturii Județului Cluj, iar suprafața de 179.454 mp înscris în cartea funciară, scopul concesiunii fiind edificarea unei zone de agrement turistic. În baza contractului, reclamanta a solicitat eliberarea certificatului de urbanism, iar apoi, a autorizației de construire, ambele fiind eliberate în scopul amenajării zonei de agrement, sens în care, ulterior, s-a trecut la executarea celor încuviințate.

Curtea a mai reținut faptul că, prin decizia de impunere din 15 iunie 2010, s-a stabilit în sarcina societății, din oficiu, obligația de plată a taxei pentru foraje și excavări în cuantum de 1.304.477 lei, întrucât, după verificarea îndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul de concesiune, s-a reținut că pentru amenajarea a trei lacuri s-a excavat zona ce urma a fi acoperită de luciu de apă, fără a fi emisă autorizația de foraje excavări și fără a se achita taxa. Considerând întemeiate criticile formulate de către reclamantă cu privire la decizia de impunere din 15 iunie 2010, prima instanță, examinând dispozițiile Legii contenciosului administrativ, ale art. 8, art. 43 și art. 65 C. proc.

fisc., a reținut că obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului, iar lipsa dovezii privind ascultarea contribuabilului în condițiile art. 9 alin. (1) C. proc. fisc., duce la nerespectarea dreptului de apărare și implicit la anularea actului. Astfel, a constatat instanța de fond, decizia emisă de pârât a făcut referire generică la Legea nr. 571/2003 și H.G. nr. 44/2004 și la obligația plății taxei de foraje și excavări, impusă din oficiu, situație care contravine dispozițiilor Constituției, în sensul că nu a asigurat o informare corectă a reclamantei cu privire la problema de impunere.

Prima instanță a avut în vedere la pronunțarea soluției și practica Curții de Justiție Europene, potrivit căreia dreptul la apărare, respectiv de a fi ascultat al contribuabilului, se înscrie printre principiile generale de drept comunitar și trebuie respectat inclusiv de administrațiile fiscale naționale (Hotărârea C349/07 Soprope-Organizacoes de Calcada Lda c. Fazenda Publică). Pe de altă parte, Curtea a constatat că la dosarul cauzei, a fost depus permisul de exploatare emis de Agenția Națională pentru Resurse Minerale în favoarea SC T.I.I.E. SRL, prin care s-a acordat dreptul de exploatare societății menționate în zona L.P., considerându-se că nu se putea impune în sarcina reclamantei obligația unei taxe, în sensul dispozițiilor art. 267 C. fisc.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei de impunere, dat fiind că în cauza a fost dispusă anularea actului, acesta nemaiputând produce efecte, Curtea a apreciat că se impune respingerea cererii. II. Instanța de recurs 1. Criticile reclamantei SC F.A.D.F. SRL Turda și ale pârâtului Municipiul Câmpia Turzii prin Primar. Împotriva sentinței civile nr. 403 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât reclamanta SC F.A.D.F. SRL Turda, cât și Municipiul Câmpia Turzii prin Primar, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

a) Pârâtul Municipiul Câmpia Turzii a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod greșit prima instanță a apreciat că nu s-a respectat dreptul intimatei-reclamante la apărare, deși acesteia i s-a adus la cunoștință procesul-verbal de control din 27 mai 2010, la care a formulat obiecțiuni înregistrate din 14 iunie 2010 privind inaplicabilitatea taxei de foraje și excavare pentru situația sa, iar organele fiscale de control au răspuns obiecțiunilor reclamante. S-a mai susținut că deciziei de impunere din 15 iunie 2010 nu îi lipsește niciunul din elementele prevăzute de art. 46 din O.G. nr. 92/2003 care atrage nulitatea acesteia. Recurentul a învederat că în mod eronat instanța de fond a concluzionat că intimata nu datorează taxa pe excavare, deoarece exploatarea pietrișului și nisipului pe amplasamentul celor 3 locuri de agrement s-a realizat de o altă societate SC T.I.I.E.

SRL, întrucât între executantul lucrărilor și intimata-beneficiară exista un contract de asociere în participațiune. Recurenta a susținut că intimata a amenajat 3 lacuri de agrement prin excavare, fără a solicita autorizația de foraje și excavare și fără a achita taxa legală, astfel că în termenul de prescripție s-a emis decizia de impunere atacată, pentru recuperarea prejudiciului adus bugetului de stat prin neachitarea acestei taxe. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea întregii acțiuni formulate de reclamantă, în drept indicându-se dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. b) Reclamanta SC F.A.D.F. SRL Turda a criticat la rândul său sentința nr. 403/2010 a Curții de Apel Cluj susținând că în mod greșit au fost reduse cheltuielile de judecată reprezentând onorariu de avocat solicitat la soluționarea în fond a cauzei.

A arătat recurenta-reclamantă că soluția pronunțată în această privință este nemotivată, trimiterea la textul art. 276 C. proc. civ. nereprezentând o motivare, în sensul exigențelor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar, pe de altă parte, nu se justifica reducerea onorariului apărătorului ales, din moment ce acțiunea a fost admisă în întregime, capătul de cerere privind suspendarea deciziei de impunere fiind respins întrucât nu mai prezenta interes, din moment ce litigiul s-a soluționat. 2. Apărările reclamantei În temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. reclamanta SC F.A.D.F. SRL Turda a depus la dosar întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat.

Societatea a susținut că i s-a încălcat dreptul la apărare deoarece nu a cunoscut faptele imputate și nu au fost ascultați reprezentanții săi înaintea emiterii deciziei de impunere, că nu era titulara obligației de plată a taxei pentru foraje și excavări, că nu putea fi stabilită taxa în lipsa unei inspecții fiscale, că nu s-au respectat principiile comunitare ale securității juridice și a încrederii legitime. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor. a) Cu privire la recursul pârâtei Legislația aplicabilă 1 - Lege nr. 50/1991, republicată Art. 3 - Autorizația de construire se eliberează pentru: e) lucrări de foraje și excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecțiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și alte exploatări de suprafață sau subterane; 2 - C. fisc.

adoptat prin Legea nr. 571/2003 Art. 267 - Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizațiilor de construire și a altor avize asemănătoare (1) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală cu suma stabilită de consiliul local, Consiliul General al Municipiului București sau consiliul județean, după caz, în limitele prevăzute în tabelul următor: (4) Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări se calculează înmulțind numărul de metri pătrați de teren afectat de foraj sau de excavație cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 6 RON inclusiv pentru anul 2006 și pentru anul 2007. 3 - H.G.

nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. Art. 1 - Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. C. fisc.: Capitolul V Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor Reguli generale Art. 266 - Orice persoană care trebuie să obțină un certificat, aviz sau altă autorizație prevăzută în prezentul capitol trebuie să plătească taxa menționată în acest capitol la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale înainte de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizația necesară. Norme metodologice: 130. Taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor se achită anticipat eliberării acestora.

C. fisc.: Taxa pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizațiilor de construire și a altor avize asemănătoare Art. 267 - (1) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediu urban, este egală cu suma stabilită de consiliul local, Consiliul General al Municipiului București sau consiliul județean, după caz, în limitele prevăzute în tabelul următor: (4) Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări se calculează înmulțind numărul de metri pătrați de teren afectat de foraj sau de excavație cu o valoare stabilită de consiliul local de până la 6 RON inclusiv pentru anul 2006 și pentru anul 2007. 4 - Norme metodologice în vigoare: 134. (1) Autorizația de foraje și excavări, model stabilit potrivit pct. 256, se eliberează de către primarii în a căror rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile: studii geotehnice, ridicări topografice, exploatări de carieră, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și oricare alte exploatări, la cererea scrisă a beneficiarului acesteia, potrivit modelului prevăzut la același punct.

(2) Autorizația nu este de natura autorizației de construire și nici nu o înlocuiește pe aceasta, iar plata taxei nu îl scutește pe titularul autorizației de orice alte obligații fiscale legale, în măsura în care acestea îi sunt aplicabile. (3) Cererea pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări are elementele constitutive ale declarației fiscale și se depune la structura de specialitate în a cărei rază de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile prevăzute la art. 267 alin. (4) C. fisc., cu cel puțin 30 de zile înainte de data începerii operațiunilor. (4) Taxa pentru eliberarea autorizației prevăzute la alin. (1) se plătește anticipat și se calculează pentru fiecare metru pătrat sau fracțiune de metru pătrat afectat de oricare dintre operațiunile prevăzute la alin. (1). (5) Pentru operațiunile în curs la data publicării prezentelor Norme metodologice în M. Of.

al României, Partea I, beneficiarii au obligația să depună cererile pentru eliberarea autorizațiilor în termen de 30 de zile de la data publicării prezentelor norme metodologic. Situația de fapt În baza contractului din 11 aprilie 2006 recurenții-reclamanți SC F.A.D.F. SRL Turda i s-a concesionat de către Primăria Câmpia Turzii pe o perioadă de 49 de ani terenul extravilan în suprafață de 314.449 mp din domeniul public Câmpia Turzii situat în vecinătatea râului A., situat între stația de epurare și granița administrativă cu comuna L., în scopul amenajării unei baze de agrement cu un loc artificial, zonă de campare, plajă, zonă împădurită, căi comunicație, parcări așa cum rezultă din contractul de concesiune aflat la dosar fond.

Recurentei-reclamante, concesionară a terenului i s-a eliberat certificatul de urbanism din 11 noiembrie 2006 și autorizația de construire din 31 mai 2007, a cărei valabilitate s-a prelungit până la 30 ianuarie 2009, de către Primăria Turzii, pentru „amenajarea unei zone de agrement turistic cuprinzând 3 lacuri artificiale prin excavare, conform contractului de concesiune”. Lucrările autorizate au fost executate de constructorul SC T.I.I.E. SRL în baza contractului de asociere în participațiune încheiat la 8 decembrie 2006 cu recurenta-reclamantă-beneficiara amenajărilor și a concesiunii terenului, așa cum rezultă din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 26 iunie 2009 încheiat între cele 2 societăți.

Contractul de asociere în participațiune din 8 decembrie 2006 a condus la eliberarea permisului de exploatare din 8 iunie 2007 de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale în beneficiul constructorului, pentru cantitatea de 150.000 m 3 nisip și pietriș de pe teritoriul concesionat de recurenta-reclamantă SC F.A.D.F. SRL Turda acesteia din urmă eliberându-i-se și Acordul de mediu din 16 noiembrie 2007 de către Agenția pentru Protecția Mediului Cluj.

În timpul controlului desfășurat în perioada mai-iunie 2010 de către Camera de Conturi Cluj la sediul Primăriei municipiului Câmpia Turzii s-au constatat nereguli în legătură cu executarea contractului de concesiune încheiat cu recurenta-reclamantă din 2006, în sensul că nu s-a eliberat autorizație de excavare concesionarei, pentru amenajarea celor 3 lacuri artificiale și nu s-a achitat de către aceasta taxa datorată în acest scop, împrejurare consemnată în cuprinsul „procesului-verbal constatare a modului de îndeplinire a obligațiilor contractuale încheiat la 27 mai 2010” semnat și ștampilat de comisia de verificare din cadrul concendentului, Primăria Turda și de administratorul recurentei-concesionare, care semnase anterior și procesul-verbal de terminare a lucrărilor din 29 ianuarie 2010, împreună cu Comisia de recepție din cadrul Primăriei Câmpia Turzii.

Municipiul Câmpia Turzii, prin Serviciul constatare, impunere și control a emis în sarcina recurentei-reclamante decizia de impunere din 15 iunie 2010 pentru valoarea taxei de foraj și excavări datorate de aceasta din urmă, uzând de dreptul organului fiscal conferit de art. 91, alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 de a stabili obligații fiscale, în interiorul termenului de prescripție de 5 ani, care începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală. Argumente pentru admiterea recursului pârâtei Motivele pentru care prima instanță a anulat decizia de impunere sunt: nerespectarea dreptului la apărare al recurentei-reclamante nemotivarea excepției de impunere, inexistența obligației.

Criticile recurentei-pârâte privind aplicarea greșită a legii la soluționarea cauzei de către prima instanță sunt fondate. Autorizația pentru executarea lucrărilor de foraje și excavări este prevăzută de art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991, pentru eliberarea acesteia fiind necesar a se achita taxa reglementată de art. 267 alin. (4) C. fisc., de către beneficiarul autorizației, conform Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004, art. 134. În speță, recurenta-reclamantă nu a solicitat eliberarea unei autorizații prevăzută de lege, nu a achitat taxa legal datorată pentru eliberarea acesteia neputându-și invoca propria culpă în valorificarea unui drept și nici necunoașterea legii, învinovățind autoritățile că nu au atenționat-o asupra obținerii unei autorizații pe care, avea obligația legală să o ceară și a plății taxei corespunzătoare, de asemenea, prevăzută de lege.

Motivarea instanței de fond privind pretinsa încălcare a dreptului la apărare a recurentei-reclamante, prin neinformarea și neascultarea reprezentanților legali ai acesteia este greșită, atâta timp cât administratorul acesteia inginer F.H., semnatorul contractului de concesiune din 2006 și al proceselor-verbale de recepție încheiate cu constructorul la 26 iunie 2009 și cu concedentul Primăria Câmpia Turzii la 29 ianuarie 2010, a participat la verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor din contractul de concesiune efectuată de o comisie din cadrul Primăriei concendente în prezența sa. Din comisie a făcut parte și șeful serviciului Constatare, impunere și control, cu atribuții în stabilirea obligațiilor fixe ale contribuabililor, fiind nefondate susținerile recurentei-reclamate că nu a existat o inspecție fiscală care să stabilească taxa datorată.

Reprezentantul legal al recurentei-reclamante a semnat procesul-verbal din 27 mai 2010 întocmit cu această ocazie, în care s-au consemnat lucrările executate pe terenul concesionat, menționându-se că nu s-a emis autorizație de foraje și excavări pentru amenajarea celor 3 lacuri ce urmau a fi acoperite cu luciu de apă și că nu s-a perceput și încasat taxa aprobată pentru emiterea acesteia, prin hotărârea de stabilire a impozitelor și taxelor locale. Prin urmare, recurenta-reclamantă a fost informată cu privire la neregulile săvârșite în executarea lucrărilor pe ternul concesionat și și-a exercitat dreptul la apărare formulând obiecțiuni la procesul-verbal de constatare, înregistrate din 14 iunie 2010 la sediul Primăria Câmpia Turzii anexând înscrisuri doveditoare, anterior emiterii deciziei de impunere contestate, instanța de fond omițând să analizeze susținerile recurentei-pârâte în acest sens.

Decizia de impunere din 15 iunie 2010 emisă de recurentul-pârât prin Serviciul de Impozite și Taxe nu omite niciunul din elementele prevăzute de art. 43 alin. (2) coroborat cu art. 46 C. proc. fisc., sub sancțiunea nulității și nu poate fi considerată nemotivată, atâta timp cât conține de numirea taxei datorate, a cuantumului și temeiului legal al calculării acesteia, obligația achitării acestei taxe fiind stabilită și adusă la cunoștința reprezentantului recurentei-reclamante prin procesul-verbal de constatare din 27 mai 2010 la care societatea reclamantă a formulat obiecțiuni, așa cum s-a consemnat pe acest înscris.

Sunt corecte susținerile recurentei-pârâte și-n privința aplicării greșite a legii, de către instanța de fond, atunci când a concluzionat că taxa de excavare nu era datorată de recurenta-reclamantă, ori de societatea care a executat lucrările de excavare, în baza permisului de exploatare din 8 iunie 2006 emis de Agenția Națională de Resurse Minerale, respectiv de SC T.I.I.E. SRL. Este de principiu că autorizația de executare a oricăror lucrări de construcții, amenajare, exploatare dintre cele enumerate la art. 3 din Legea nr. 50/1991, o solicită beneficiarul acestora, la art. 3 lit. e), între lucrările necesar a fi autorizate fiind enumerate „lucrări de foraje și excavări în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecțiuni geologice (…) și alte exploatări de suprafață sau subalterne”.

Art. 267 C. fisc. prevede obligația plății taxe „pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavare necesară studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări (…)”. Normele metodologice de aplicare a C. fisc. au fost completate prin H.G. nr. 1861/2006 (în vigoare la data eliberării autorizației de executare a amenajărilor de către recurenta-reclamantă) în sensul că, autorizația de foraje și excavări nu înlocuiește autorizația de construire, iar plata taxei nu-l scutește pe titularul autorizației de orice obligații fiscale legale, art. 134 alin. (2) în timp ce alin. (1) prevede că respectiva autorizație se eliberează de primăria în a cărei rază teritorială se execută lucrările de forare și excavare, „la cererea scrisă a beneficiarului acesteia”.

În concluzie, nu este nici o îndoială, față de textele menționate anterior, că lucrările de excavare pentru amenajarea celor trei lacuri de agrement de către recurenta-reclamantă, concesionară a terenului și beneficiară a lucrărilor, conform contractului de concesiune din 2006 și autorizației de construire din 31 mai 2007 necesitau autorizația prevăzută de art. 3 lit. e) din Legea nr. 31/1999 republicată, pe care recurenta-reclamantă avea obligația să o solicite și pentru care datora taxa conform art. 267 alin. (4) C. fisc. și art. 134 din H.G. nr. 44/2004, fiind deci titulara obligației de plată a acestei taxe.

Susținerile recurentei-reclamante cum că în raport de natura și specificul lucrărilor executate nu s-ar încadra în textele menționate anterior sunt absolut nefondate, nefiind reținute nici de prima instanță, întrucât enumerarea anumitor lucrări specifice în textele menționate anterior (studii geotehnice, ridicări topografice, exploatări de carieră, balastieră, sonde de petrol și gaze) are caracter exemplificativ, fiecare text prevăzând obligația autorizării și pe cale de consecință a plății taxei și pentru „alte exploatări”, în această categorie încadrându-se lucrările de exploatare nisip, pietriș executate de recurenta-reclamantă prin intermediul constructorului SC T.I.I.E. SRL. Nejustificate sunt susținerile recurentei-reclamante din întâmpinarea depusă în recurs, prin care reiterează apărările formulate la fond privind nerespectarea principiilor comunitare ale securității juridice și a încrederii legitime.

Principiul securității juridice s-a conturat ca o măsură de protecție a contribuabilului împotriva unui pericol care vine chiar din partea dreptului, a unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze, găsindu-și aplicare în special în privința predictibilității legislației fiscale, a modificărilor intempestive ale acesteia. Nu există nici un fel de insecuritate juridică în cauza de față, când recurenta-reclamantă nu a solicitat autorizația legală pentru executarea lucrărilor de excavare de către constructorul cu care a încheiat contractul de asociere în participațiune din 8 decembrie 2006 și nici nu a plătit taxa prevăzută de lege pentru eliberarea autorizației, în sarcina sa, ca beneficiar al lucrărilor.

Legat de principiul securității juridice, este și principiul încrederii legitime regăsit în practica C.E.J. în legătură cu justul echilibru care trebuie respectat, între speranțele fondate ale contribuabilului, într-o reglementare legală aplicabilă și exigențele legitime ale flexibilității acesteia, or, în cauza de față acest principiu nu-și găsește aplicarea, întrucât recurenta-reclamantă nu-și poate invoca propria culpă, de a nu se fi informat în legătură cu autorizațiile și taxele necesare pentru executarea lucrărilor de amenajare a unei zone de agrement și nici necunoașterea legii, autorizația și taxa aferentă fiind prevăzute de lege. Obligația respectării legii revine fiecărui destinatar al acesteia și nu poate fi justificată prin conduita permisivă a autorităților locale.

Astfel fiind, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2007, Înalta Curte va admite recursul pârâtului și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge în întregime acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. b) Cu privire la recursul reclamantei Față de această soluție, recursul reclamantei, care privește acordarea numai în parte a cheltuielilor de judecată la instanța de fond, nu mai este necesar a fi analizat, întrucât, ca urmare a respingerii acțiunii, pârâta nu mai datorează nici un fel de cheltuieli de judecată, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul reclamantei va fi respins ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs.

Față de considerentele prezentate, Înalta Curte va admite în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul pârâtului Municipiul Câmpia Turzii, prin Primar, declarat împotriva sentinței nr. 403/2010 a Curții de Apel Cluj, pe care o va modifica în sensul că va respinge în tot acțiunea reclamantei, urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantei declarat împotriva aceleiași hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Municipiul Câmpia Turzii prin Primar împotriva sentinței civile nr. 403 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de reclamantă. Respinge recursul declarat de SC F.A.D.F. SRL Turda împotriva sentinței civile nr. 403 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2011.