ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4411/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4411/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

Prin cererea de chemare

în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta SC F.A.D.F.

SRL Turda, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Câmpia Turzii, Serviciul de

Impozite și Taxe și Municipiul Câmpia Turzii, a solicitat anularea deciziei de impunere

din 15 iunie 2010, suspendarea executării deciziei arătate până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a acțiunii și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a invocat nelegalitatea deciziei de impunere, în sensul nerespectării

regulilor și exigențelor procedurii fiscale, respectiv lipsa unei inspecții fiscale,

neasigurarea dreptului la apărare și lipsa motivării în fapt și în drept a deciziei,

precum și din perspectiva inexistenței obligației de plată a taxei de foraje și

excavări în sarcina societăți și a conduitei autorității în ceea ce privește respectarea

principiilor securității juridice și încrederii legitime.

Referitor la lipsa unei

inspecții fiscale, reclamanta a susținut că nu exista nici măcar în aparență cadrul

legal de stabilire a unor obligații în sarcina societății, iar în aceste condiții

inexistența inspecției fiscale antrenează nelegalitatea deciziei.

În privința dreptului

la apărare, reclamanta a arătat că, potrivit prevederilor art. 9 C. proc. fisc.

și ale art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, înainte de

luarea oricărei decizii în materie fiscală este necesară ascultarea contribuabilului.

Societatea reclamantă

a apreciat că nemotivarea deciziei contestate reprezintă un motiv de nulitate, în

temeiul art. 43 alin. (2) lit. e) C. proc. fisc., potrivit căruia orice act administrativ

fiscal trebuie să cuprindă motivarea în fapt și drept a emitentului actului, iar

conform art. 65 C. proc. fisc., organul fiscal trebuie să indice și probele pe care

le-a avut în vedere pentru a lua o anumită decizie.

În susținerea inexistenței

obligației de plată a taxei, reclamanta a invocat dispozițiile art. 267 alin. (3)

și alin. (4), ale art. 3 lit. e) din Legea nr. 50/1991, ale art. 134 alin. (4) C.

fisc. și a arătat că obiectul concesiunii nu îl reprezintă efectuarea studiilor

geotehnice, ridicări topografice, exploatare carieră, iar societatea a construit,

nu a efectuat studii, a avut autorizație de construire și a achitat taxa aferentă

proiectului.

Raportându-se la exigențele

impuse de respectarea principiilor securității juridice și încrederii legitime,

reclamanta a explicat că societatea și-a fondat deciziile economice, inclusiv cele

în materie fiscală, pe conduita Primăriei Municipiului Câmpia Turzii, care nu a

solicitat niciodată societății să dețină vreo autorizație de foraje și excavări.

În ceea ce privește cererea

de suspendare a executării actului atacat, reclamanta a susținut că sunt întrunite

cerințele cerute de Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat fiind fundamentat

pe motivele de nelegalitate a deciziei, iar paguba iminentă rezultând din curgerea

dobânzilor și a penalităților.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta Primăria Municipiului Câmpia Turzii a invocat excepția lipsei calității sale

procesuale pasive, în contextul dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 215/2008, excepția

inadmisibilității cererii de suspendare raportat la incidența art. 14 alin. (6)

din Legea nr. 554/2004, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

având în vedere că decizia, emisă în timpul controlului efectuat de Curtea de Conturi

prin Camera de Conturi Cluj, are la bază procesul-verbal de constatare din 29 septembrie

20120 și întrunește cerințele cerute de C. proc. fisc. atât din perspectiva elementelor

ce trebuie să le cuprindă un act fiscal, cât și a asigurării dreptului de apărare.

La data de 20

octombrie 2010, reclamanta a precizat că acțiunea este formulată în contradictoriu

cu Municipiul, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei

nu se mai susține.

La același termen de judecată,

Curtea a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (6) raportat la

art. 15 din Legea nr. 554/2004 și a respins excepția inadmisibilității cererii de

suspendare.

fond

Prin sentința civilă

nr. 403 din 27 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta SC

F.A.D.F. SRL Turda în contradictoriu cu Municipiul Câmpia Turzii, Serviciul Impozite

și Taxe Câmpia Turzii, a anulat decizia de impunere emisă la 15 iunie 2010, a respins

cererea de suspendare a executării deciziei menționate și a obligat pârâtul la plata

sumei de 5.212,25 RON cheltuieli parțiale de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia, la data de

11 aprilie 2006, între Primăria Municipiului Câmpia Turzii și SC F.A.D.F. SRL, s-a

încheiat contractul de concesiune având ca obiect concesionarea imobilului teren

situat în extravilanul Municipiului Câmpia Turzii în vecinătatea râului A., între

stația de epurare și granița administrativă, în suprafață de 314.449 mp teren, aparținând

domeniului public, din care 134.995 atribuiți prin hotărârea din 2001 a Prefecturii

Județului Cluj, iar suprafața de 179.454 mp înscris în cartea funciară, scopul concesiunii

fiind edificarea unei zone de agrement turistic. În baza contractului, reclamanta

a solicitat eliberarea certificatului de urbanism, iar apoi, a autorizației de construire,

ambele fiind eliberate în scopul amenajării zonei de agrement, sens în care, ulterior,

s-a trecut la executarea celor încuviințate.

Curtea a mai reținut faptul

că, prin decizia de impunere din 15 iunie 2010, s-a stabilit în sarcina societății,

din oficiu, obligația de plată a taxei pentru foraje și excavări în cuantum de 1.304.477

lei, întrucât, după verificarea îndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul

de concesiune, s-a reținut că pentru amenajarea a trei lacuri s-a excavat zona ce

urma a fi acoperită de luciu de apă, fără a fi emisă autorizația de foraje excavări

și fără a se achita taxa.

Considerând întemeiate

criticile formulate de către reclamantă cu privire la decizia de impunere din

15 iunie 2010, prima instanță, examinând dispozițiile Legii contenciosului administrativ,

ale art. 8, art. 43 și art. 65 C. proc. fisc., a reținut că obligația autorității

emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului,

iar lipsa dovezii privind ascultarea contribuabilului în condițiile art. 9

alin. (1) C. proc. fisc., duce la nerespectarea dreptului de apărare și implicit

la anularea actului.

Astfel, a constatat instanța

de fond, decizia emisă de pârât a făcut referire generică la Legea nr. 571/2003

și H.G. nr. 44/2004 și la obligația plății taxei de foraje și excavări, impusă din

oficiu, situație care contravine dispozițiilor Constituției, în sensul că nu a asigurat

o informare corectă a reclamantei cu privire la problema de impunere.

Prima instanță a avut

în vedere la pronunțarea soluției și practica Curții de Justiție Europene, potrivit

căreia dreptul la apărare, respectiv de a fi ascultat al contribuabilului, se înscrie

printre principiile generale de drept comunitar și trebuie respectat inclusiv de

administrațiile fiscale naționale (Hotărârea C349/07 Soprope-Organizacoes de Calcada

Lda c. Fazenda Publică).

Pe de altă parte, Curtea

a constatat că la dosarul cauzei, a fost depus permisul de exploatare emis de Agenția

Națională pentru Resurse Minerale în favoarea SC T.I.I.E. SRL, prin care s-a acordat

dreptul de exploatare societății menționate în zona L.P., considerându-se că nu

se putea impune în sarcina reclamantei obligația unei taxe, în sensul dispozițiilor

art. 267 C. fisc.

În ceea ce privește cererea

de suspendare a executării deciziei de impunere, dat fiind că în cauza a fost dispusă

anularea actului, acesta nemaiputând produce efecte, Curtea a apreciat că se impune

respingerea cererii.

II. Instanța de recurs

SC F.A.D.F. SRL Turda și ale pârâtului Municipiul Câmpia Turzii prin Primar.

Împotriva sentinței civile

nr. 403 din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs atât reclamanta SC F.A.D.F. SRL Turda,

cât și Municipiul Câmpia Turzii prin Primar, care au criticat-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

a) Pârâtul Municipiul

Câmpia Turzii a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că

în mod greșit prima instanță a apreciat că nu s-a respectat dreptul intimatei-reclamante

la apărare, deși acesteia i s-a adus la cunoștință procesul-verbal de control din

27 mai 2010, la care a formulat obiecțiuni înregistrate din 14 iunie 2010 privind

inaplicabilitatea taxei de foraje și excavare pentru situația sa, iar organele fiscale

de control au răspuns obiecțiunilor reclamante.

S-a mai susținut că deciziei

de impunere din 15 iunie 2010 nu îi lipsește niciunul din elementele prevăzute de

art. 46 din O.G. nr. 92/2003 care atrage nulitatea acesteia.

Recurentul a învederat

că în mod eronat instanța de fond a concluzionat că intimata nu datorează taxa pe

excavare, deoarece exploatarea pietrișului și nisipului pe amplasamentul celor 3

locuri de agrement s-a realizat de o altă societate SC T.I.I.E. SRL, întrucât între

executantul lucrărilor și intimata-beneficiară exista un contract de asociere în

participațiune.

Recurenta a susținut că

intimata a amenajat 3 lacuri de agrement prin excavare, fără a solicita autorizația

de foraje și excavare și fără a achita taxa legală, astfel că în termenul de prescripție

s-a emis decizia de impunere atacată, pentru recuperarea prejudiciului adus bugetului

de stat prin neachitarea acestei taxe.

S-a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței și respingerea întregii acțiuni formulate de reclamantă,

în drept indicându-se dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

b) Reclamanta SC

F.A.D.F. SRL Turda a criticat la rândul său sentința nr. 403/2010 a Curții de Apel

Cluj susținând că în mod greșit au fost reduse cheltuielile de judecată reprezentând

onorariu de avocat solicitat la soluționarea în fond a cauzei.

A arătat recurenta-reclamantă

că soluția pronunțată în această privință este nemotivată, trimiterea la textul

art. 276 C. proc. civ. nereprezentând o motivare, în sensul exigențelor art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar, pe de altă parte, nu se justifica

reducerea onorariului apărătorului ales, din moment ce acțiunea a fost admisă în

întregime, capătul de cerere privind suspendarea deciziei de impunere fiind respins

întrucât nu mai prezenta interes, din moment ce litigiul s-a soluționat.

În temeiul art. 308

alin. (2) C. proc. civ. reclamanta SC F.A.D.F. SRL Turda a depus la dosar întâmpinări

prin care a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat.

Societatea a susținut

că i s-a încălcat dreptul la apărare deoarece nu a cunoscut faptele imputate și

nu au fost ascultați reprezentanții săi înaintea emiterii deciziei de impunere,

că nu era titulara obligației de plată a taxei pentru foraje și excavări, că nu

putea fi stabilită taxa în lipsa unei inspecții fiscale, că nu s-au respectat principiile

comunitare ale securității juridice și a încrederii legitime.

Curți asupra recursurilor.

a) Cu privire la recursul

pârâtei

Legislația aplicabilă

1 -

Lege nr. 50/1991, republicată

Art.

3

- Autorizația de construire se eliberează pentru:

e)

lucrări de foraje și excavări necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice,

prospecțiunilor geologice, exploatărilor de cariere, balastiere, sonde de gaze și

petrol, precum și alte exploatări de suprafață sau subterane;

2 -

C. fisc. adoptat prin Legea nr. 571/2003

Art.

267

- Taxa pentru eliberarea certificatelor

de urbanism, a autorizațiilor de construire și a altor avize asemănătoare

(1)

Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediul urban, este egală cu

suma stabilită de consiliul local, Consiliul General al Municipiului București sau

consiliul județean, după caz, în limitele prevăzute în tabelul următor:

(4)

Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice,

ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze

și petrol, precum și altor exploatări se calculează înmulțind numărul de metri pătrați

de teren afectat de foraj sau de excavație cu o valoare stabilită de consiliul local

de până la 6 RON inclusiv pentru anul 2006 și pentru anul 2007.

3 -

H.G. nr. 44/2004

pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc.

Art. 1

- Se aprobă Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., prevăzute în anexa care face

parte integrantă din prezenta hotărâre.

C.

fisc.: Capitolul V Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor

Reguli

generale

Art.

266 - Orice persoană care trebuie să obțină un certificat, aviz sau altă autorizație

prevăzută în prezentul capitol trebuie să plătească taxa menționată în acest capitol

la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale înainte

de a i se elibera certificatul, avizul sau autorizația necesară.

Norme

metodologice:

130.

Taxele pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor se achită

anticipat eliberării acestora.

C.

fisc.:

Taxa

pentru eliberarea certificatelor de urbanism, a autorizațiilor de construire și

a altor avize asemănătoare

Art.

267 - (1) Taxa pentru eliberarea certificatului de urbanism, în mediu urban, este

egală cu suma stabilită de consiliul local, Consiliul General al Municipiului București

sau consiliul județean, după caz, în limitele prevăzute în tabelul următor:

(4)

Taxa pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavări necesară studiilor geotehnice,

ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor, sondelor de gaze

și petrol, precum și altor exploatări se calculează înmulțind numărul de metri pătrați

de teren afectat de foraj sau de excavație cu o valoare stabilită de consiliul local

de până la 6 RON inclusiv pentru anul 2006 și pentru anul 2007.

4 -

Norme metodologice în vigoare:

134.

(1) Autorizația de foraje și excavări, model stabilit potrivit pct. 256, se eliberează

de către primarii în a căror rază de competență teritorială se realizează oricare

dintre operațiunile: studii geotehnice, ridicări topografice, exploatări de carieră,

balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și oricare alte exploatări, la cererea

scrisă a beneficiarului acesteia, potrivit modelului prevăzut la același punct.

(2)

Autorizația nu este de natura autorizației de construire și nici nu o înlocuiește

pe aceasta, iar plata taxei nu îl scutește pe titularul autorizației de orice alte

obligații fiscale legale, în măsura în care acestea îi sunt aplicabile.

(3)

Cererea pentru eliberarea autorizației de foraje și excavări are elementele constitutive

ale declarației fiscale și se depune la structura de specialitate în a cărei rază

de competență teritorială se realizează oricare dintre operațiunile prevăzute la

art. 267 alin. (4) C. fisc., cu cel puțin 30 de zile înainte de data începerii operațiunilor.

(4)

Taxa pentru eliberarea autorizației prevăzute la alin. (1) se plătește anticipat

și se calculează pentru fiecare metru pătrat sau fracțiune de metru pătrat afectat

de oricare dintre operațiunile prevăzute la alin. (1).

(5)

Pentru operațiunile în curs la data publicării prezentelor Norme metodologice în

M. Of. al României, Partea I, beneficiarii au obligația să depună cererile pentru

eliberarea autorizațiilor în termen de 30 de zile de la data publicării prezentelor

norme metodologic.

Situația

de fapt

În

baza contractului din 11 aprilie 2006 recurenții-reclamanți

SC F.A.D.F. SRL Turda

i s-a concesionat de către Primăria Câmpia Turzii pe o perioadă de 49 de ani terenul

extravilan în suprafață de 314.449 mp din domeniul public Câmpia Turzii situat în

vecinătatea râului A., situat între stația de epurare și granița administrativă

cu comuna L., în scopul amenajării unei baze de agrement cu un loc artificial, zonă

de campare, plajă, zonă împădurită, căi comunicație, parcări așa cum rezultă din

contractul de concesiune aflat la dosar fond.

Recurentei-reclamante,

concesionară a terenului i s-a eliberat certificatul de urbanism din 11 noiembrie

2006 și autorizația de construire din 31 mai 2007, a cărei valabilitate s-a prelungit

până la 30 ianuarie 2009, de către Primăria Turzii, pentru „amenajarea unei zone

de agrement turistic cuprinzând 3 lacuri artificiale prin excavare, conform contractului

de concesiune”. Lucrările autorizate au fost executate de constructorul SC

T.I.I.E. SRL în baza contractului de asociere în participațiune încheiat la 8 decembrie

2006 cu recurenta-reclamantă-beneficiara amenajărilor și a concesiunii terenului,

așa cum rezultă din procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 26

iunie 2009 încheiat între cele 2 societăți.

Contractul de asociere

în participațiune din 8 decembrie 2006 a condus la eliberarea permisului de exploatare

din 8 iunie 2007 de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale în beneficiul

constructorului, pentru cantitatea de 150.000 m

3

nisip și pietriș de

pe teritoriul concesionat de recurenta-reclamantă SC F.A.D.F. SRL Turda acesteia

din urmă eliberându-i-se și Acordul de mediu din 16 noiembrie 2007 de către Agenția

pentru Protecția Mediului Cluj.

În timpul controlului

desfășurat în perioada mai-iunie 2010 de către Camera de Conturi Cluj la sediul

Primăriei municipiului Câmpia Turzii s-au constatat nereguli în legătură cu executarea

contractului de concesiune încheiat cu recurenta-reclamantă din 2006, în sensul

că nu s-a eliberat autorizație de excavare concesionarei, pentru amenajarea celor

3 lacuri artificiale și nu s-a achitat de către aceasta taxa datorată în acest scop,

împrejurare consemnată în cuprinsul „procesului-verbal constatare a modului de îndeplinire

a obligațiilor contractuale încheiat la 27 mai 2010” semnat și ștampilat de comisia

de verificare din cadrul concendentului, Primăria Turda și de administratorul recurentei-concesionare,

care semnase anterior și procesul-verbal de terminare a lucrărilor din 29 ianuarie

2010, împreună cu Comisia de recepție din cadrul Primăriei Câmpia Turzii.

Municipiul Câmpia Turzii,

prin Serviciul constatare, impunere și control a emis în sarcina recurentei-reclamante

decizia de impunere din 15 iunie 2010 pentru valoarea taxei de foraj și excavări

datorate de aceasta din urmă, uzând de dreptul organului fiscal conferit de

art. 91, alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 de a stabili obligații fiscale,

în interiorul termenului de prescripție de 5 ani, care începe să curgă de la 1 ianuarie

a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală.

Argumente pentru admiterea

recursului pârâtei

Motivele pentru care prima

instanță a anulat decizia de impunere sunt: nerespectarea dreptului la apărare al

recurentei-reclamante nemotivarea excepției de impunere, inexistența obligației.

Criticile recurentei-pârâte

privind aplicarea greșită a legii la soluționarea cauzei de către prima instanță

sunt fondate.

Autorizația pentru executarea

lucrărilor de foraje și excavări este prevăzută de art. 3 lit. e) din Legea nr.

50/1991, pentru eliberarea acesteia fiind necesar a se achita taxa reglementată

de art. 267 alin. (4) C. fisc., de către beneficiarul autorizației, conform Normelor

metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2004, art. 134.

În speță, recurenta-reclamantă

nu a solicitat eliberarea unei autorizații prevăzută de lege, nu a achitat taxa

legal datorată pentru eliberarea acesteia neputându-și invoca propria culpă în valorificarea

unui drept și nici necunoașterea legii, învinovățind autoritățile că nu au atenționat-o

asupra obținerii unei autorizații pe care, avea obligația legală să o ceară și a

plății taxei corespunzătoare, de asemenea, prevăzută de lege.

Motivarea instanței de

fond privind pretinsa încălcare a dreptului la apărare a recurentei-reclamante,

prin neinformarea și neascultarea reprezentanților legali ai acesteia este greșită,

atâta timp cât administratorul acesteia inginer F.H., semnatorul contractului de

concesiune din 2006 și al proceselor-verbale de recepție încheiate cu constructorul

la 26 iunie 2009 și cu concedentul Primăria Câmpia Turzii la 29 ianuarie 2010, a

participat la verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor din contractul de

concesiune efectuată de o comisie din cadrul Primăriei concendente în prezența sa.

Din comisie a făcut parte și șeful serviciului Constatare, impunere și control,

cu atribuții în stabilirea obligațiilor fixe ale contribuabililor, fiind nefondate

susținerile recurentei-reclamate că nu a existat o inspecție fiscală care să stabilească

taxa datorată.

Reprezentantul legal al

recurentei-reclamante a semnat procesul-verbal din 27 mai 2010 întocmit cu această

ocazie, în care s-au consemnat lucrările executate pe terenul concesionat, menționându-se

că nu s-a emis autorizație de foraje și excavări pentru amenajarea celor 3 lacuri

ce urmau a fi acoperite cu luciu de apă și că nu s-a perceput și încasat taxa aprobată

pentru emiterea acesteia, prin hotărârea de stabilire a impozitelor și taxelor locale.

Prin urmare, recurenta-reclamantă

a fost informată cu privire la neregulile săvârșite în executarea lucrărilor pe

ternul concesionat și și-a exercitat dreptul la apărare formulând obiecțiuni la

procesul-verbal de constatare, înregistrate din 14 iunie 2010 la sediul Primăria

Câmpia Turzii anexând înscrisuri doveditoare, anterior emiterii deciziei de impunere

contestate, instanța de fond omițând să analizeze susținerile recurentei-pârâte

în acest sens.

Decizia de impunere din

15 iunie 2010 emisă de recurentul-pârât prin Serviciul de Impozite și Taxe nu omite

niciunul din elementele prevăzute de art. 43 alin. (2) coroborat cu art. 46 C.

proc. fisc., sub sancțiunea nulității și nu poate fi considerată nemotivată, atâta

timp cât conține de numirea taxei datorate, a cuantumului și temeiului legal al

calculării acesteia, obligația achitării acestei taxe fiind stabilită și adusă la

cunoștința reprezentantului recurentei-reclamante prin procesul-verbal de constatare

din 27 mai 2010 la care societatea reclamantă a formulat obiecțiuni, așa cum s-a

consemnat pe acest înscris.

Sunt corecte susținerile

recurentei-pârâte și-n privința aplicării greșite a legii, de către instanța de

fond, atunci când a concluzionat că taxa de excavare nu era datorată de recurenta-reclamantă,

ori de societatea care a executat lucrările de excavare, în baza permisului de exploatare

din 8 iunie 2006 emis de Agenția Națională de Resurse Minerale, respectiv de SC

T.I.I.E. SRL.

Este de principiu că autorizația

de executare a oricăror lucrări de construcții, amenajare, exploatare dintre cele

enumerate la art. 3 din Legea nr. 50/1991, o solicită beneficiarul acestora, la

art. 3 lit. e), între lucrările necesar a fi autorizate fiind enumerate „lucrări

de foraje și excavări în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospecțiuni geologice

(…) și alte exploatări de suprafață sau subalterne”.

Art. 267 C. fisc. prevede

obligația plății taxe „pentru eliberarea autorizației de foraje sau excavare necesară

studiilor geotehnice, ridicărilor topografice, exploatărilor de carieră, balastierelor,

sondelor de gaze și petrol, precum și altor exploatări (…)”.

Normele metodologice de

aplicare a C. fisc. au fost completate prin H.G. nr. 1861/2006 (în vigoare la data

eliberării autorizației de executare a amenajărilor de către recurenta-reclamantă)

în sensul că, autorizația de foraje și excavări nu înlocuiește autorizația de construire,

iar plata taxei nu-l scutește pe titularul autorizației de orice obligații fiscale

legale, art. 134 alin. (2) în timp ce alin. (1) prevede că respectiva autorizație

se eliberează de primăria în a cărei rază teritorială se execută lucrările de forare

și excavare, „la cererea scrisă a beneficiarului acesteia”.

În concluzie, nu este

nici o îndoială, față de textele menționate anterior, că lucrările de excavare pentru

amenajarea celor trei lacuri de agrement de către recurenta-reclamantă, concesionară

a terenului și beneficiară a lucrărilor, conform contractului de concesiune din

2006 și autorizației de construire din 31 mai 2007 necesitau autorizația prevăzută

de art. 3 lit. e) din Legea nr. 31/1999 republicată, pe care recurenta-reclamantă

avea obligația să o solicite și pentru care datora taxa conform art. 267 alin. (4)

C. fisc. și art. 134 din H.G. nr. 44/2004, fiind deci titulara obligației de plată

a acestei taxe.

Susținerile recurentei-reclamante

cum că în raport de natura și specificul lucrărilor executate nu s-ar încadra în

textele menționate anterior sunt absolut nefondate, nefiind reținute nici de prima

instanță, întrucât enumerarea anumitor lucrări specifice în textele menționate anterior

(studii geotehnice, ridicări topografice, exploatări de carieră, balastieră, sonde

de petrol și gaze) are caracter exemplificativ, fiecare text prevăzând obligația

autorizării și pe cale de consecință a plății taxei și pentru „alte exploatări”,

în această categorie încadrându-se lucrările de exploatare nisip, pietriș executate

de recurenta-reclamantă prin intermediul constructorului SC T.I.I.E. SRL.

Nejustificate sunt susținerile

recurentei-reclamante din întâmpinarea depusă în recurs, prin care reiterează apărările

formulate la fond privind nerespectarea principiilor comunitare ale securității

juridice și a încrederii legitime.

Principiul securității

juridice s-a conturat ca o măsură de protecție a contribuabilului împotriva unui

pericol care vine chiar din partea dreptului, a unei insecurități pe care a creat-o

dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze, găsindu-și aplicare în special în

privința predictibilității legislației fiscale, a modificărilor intempestive ale

acesteia.

Nu există nici un fel

de insecuritate juridică în cauza de față, când recurenta-reclamantă nu a solicitat

autorizația legală pentru executarea lucrărilor de excavare de către constructorul

cu care a încheiat contractul de asociere în participațiune din 8 decembrie 2006

și nici nu a plătit taxa prevăzută de lege pentru eliberarea autorizației, în sarcina

sa, ca beneficiar al lucrărilor.

Legat de principiul securității

juridice, este și principiul încrederii legitime regăsit în practica C.E.J. în legătură

cu justul echilibru care trebuie respectat, între speranțele fondate ale contribuabilului,

într-o reglementare legală aplicabilă și exigențele legitime ale flexibilității

acesteia, or, în cauza de față acest principiu nu-și găsește aplicarea, întrucât

recurenta-reclamantă nu-și poate invoca propria culpă, de a nu se fi informat în

legătură cu autorizațiile și taxele necesare pentru executarea lucrărilor de amenajare

a unei zone de agrement și nici necunoașterea legii, autorizația și taxa aferentă

fiind prevăzute de lege.

Obligația respectării

legii revine fiecărui destinatar al acesteia și nu poate fi justificată prin conduita

permisivă a autorităților locale.

Astfel fiind, în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2007,

Înalta Curte va admite recursul pârâtului și va modifica sentința atacată în sensul

că va respinge în întregime acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

b) Cu privire la recursul

reclamantei

Față de această soluție,

recursul reclamantei, care privește acordarea numai în parte a cheltuielilor de

judecată la instanța de fond, nu mai este necesar a fi analizat, întrucât, ca urmare

a respingerii acțiunii, pârâta nu mai datorează nici un fel de cheltuieli de judecată,

astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. recursul reclamantei va

fi respins ca nefondat.

recurs.

Față de considerentele

prezentate, Înalta Curte va admite în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. coroborat

cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, recursul pârâtului Municipiul Câmpia

Turzii, prin Primar, declarat împotriva sentinței nr. 403/2010 a Curții de Apel

Cluj, pe care o va modifica în sensul că va respinge în tot acțiunea reclamantei,

urmând ca în baza art. 312 C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul reclamantei

declarat împotriva aceleiași hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Municipiul Câmpia Turzii prin Primar împotriva sentinței civile nr. 403 din 27

octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge în tot acțiunea formulată de reclamantă.

Respinge recursul declarat

de SC F.A.D.F. SRL Turda împotriva sentinței civile nr. 403 din 27 octombrie 2010

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2011.