ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3712/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vaslui, secția civilă, prin sentința civilă nr. 854 din 22 iunie 2009 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T.V. SA în contradictoriu cu pârâtul P.M. pentru atragerea răspunderii patrimoniale. De asemenea au fost respinse excepțiile privind prematuritatea acțiunii și prescripției răspunderii invocate de pârât. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a soluționat cu precădere excepțiile privind prematuritatea acțiunii și prescripției răspunderii invocate de pârât prin întâmpinare, pe care le-a găsit neîntemeiate. Astfel, s-a apreciat că dispozițiile art. 720 1 din C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speță iar specific cauzei deduse judecății este declanșarea unei proceduri finalizată prin anunțul în M. Of., care dă dreptul celui vizat să depună contestație în instanță.

Nici dreptul la acțiune al reclamantei nu este prescris, deoarece termenul începe să curgă de când faptele au fost constatate ca abateri de către organul de control, prin adresa nr. S/9133 din 4 aprilie 2008 emisă de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Vaslui. Pe fondul cauzei s-a reținut, așa cum reiese din actul de control al Camerei de Conturi a județului Vaslui, că în luna decembrie 2002 reclamanta a contractat un credit de 3.500.000 dolari S.U.A. pentru achiziționarea de păcură necesară perioadei de iarnă 2002-2003. S-a constatat că din acești bani au fost achiziționate diferite cantități de combustibil, inclusiv cantitatea de 9.100,3 tone păcură din care 1.556,1 tone a fost împrumutată la unele societăți, fără însă a mai fi recuperată.

În acest context s-a recomandat luarea măsurilor de recuperare, implicit prin atragerea răspunderii persoanei vinovate. Au fost întocmite acte justificative din partea pârâtului, respectiv procese verbale de predare. Obținerea de garanții în schimbul împrumuturilor nu era o obligație ci o opțiune și în circumstanțele date nu puteau fi impuse societăților și nici să fie prevăzută starea de insolvență a acestora. Prin contractul de performanță nr. x/2002 consiliul de administrație a încredințat directorului, în persoana pârâtului, conducerea, organizarea și gestionarea activității societății reclamante, ceea ce presupune că actele încheiate de acesta în legătură cu împrumutul cantităților de păcură, intrau în competența sa.

Pârâtul a făcut demersuri de recuperare a combustibilului, care a făcut ca dreptul societății să nu se prescrie, înscriindu-se cu creanțe la masa credală în cazul a două societăți și recuperarea parțială a păcurii. Curtea de Apel Iași, secția comercială, prin decizia nr. 11 din 1 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC T.V. SA împotriva sentinței civile nr. 854 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Vaslui, cu motivarea că atâta timp cât nu se stabilește un prejudiciu cert al societății reclamante, nu poate fi atrasă răspunderea fostului director general. Împotriva deciziei nr. 11 din 1 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială a promovat recurs reclamanta SC T.V.

SA care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. admiterea recursului, desființarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că, prin acțiunile sale, pârâtul a cauzat societății reclamante un prejudiciu însemnat, care nu a putut fi recuperat nici până în prezent. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente. Reclamanta SC T.V.

SA, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 august 2008 pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 2574/89/2008 a cerut atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului P.M., fost director general și obligarea la repararea prejudiciului în cuantum de 1.147.369,26 lei determinat de împrumutul către trei societăți comerciale a cantității totale de 615,7 tone păcură nerecuperată. Din verificarea documentației existente la dosarul cauzei rezultă că prin Hotărârea nr. 56 din 12 iunie 2002 a Consiliului Local al Municipiului Vaslui a fost aprobată numirea în Consiliul de Administrație al SC T.V. SA a numitului P.M., iar prin Hotărârea nr. 4 a Adunării Generale a Acționarilor adoptată în ședința din data de 24 iunie 2002 acesta a fost numit în funcția de director general.

Ulterior, între părți a mai fost încheiat contractul de performanță din 28 februarie 2003 prin care consiliul de administrație a încredințat directorului general conducerea, organizarea și gestionarea societății reclamante, și l-a însărcinat cu îndeplinirea obiectivului și a criteriilor de performanță prevăzute în anexa la contract. Amplu documentat și bine argumentat, instanța de apel a stabilit, în principiu, că răspunderea directorilor societăților pe acțiuni este guvernată de regulile mandatului și pentru angajarea răspunderii patrimoniale este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe: faptul ilicit, prejudiciul, culpa și legătura de cauzalitate dintre faptul ilicit săvârșit cu vinovăție și prejudiciu.

Este de necontestat că, în luna decembrie 2002, SC T.V. SA a contractat un credit de 3.500.000 dolari S.U.A. pentru achiziționarea de păcură privind iarna 2002-2003 de la J.P.M.L.H.B. România, conform H.G. nr. 1140 din 17 octombrie 2002 pentru modificarea anexei la H.G. nr. 1006/2002, privind garantarea de către Ministerul Finanțelor Publice a unor credite externe în vederea completării finanțării achizițiilor de resurse energetice. Prin încheierea contractelor de împrumut a diverselor cantități de păcură, fără garanția restituirii, apare cât se poate de evident că pârâtul nu și-a exercitat mandatul cu prudența și diligența unui bun administrativ, manifestând o vădită neglijență. Pe tot parcursul soluționării litigiului de natură comercială, reclamantei îi revenea sarcina probei de a dovedi un prejudiciu efectiv și real și nu unul viitor și eventual, astfel că din această perspectivă lipsește una din condițiile angajării răspunderii fostului director general.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC T.V. SA împotriva deciziei nr. 11 din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.V. SA Vaslui împotriva deciziei nr. 11 din 1 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2010.