ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3712/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Vaslui, secția civilă, prin

sentința civilă nr. 854 din 22 iunie 2009 a respins acțiunea formulată de reclamanta SC T.V. SA în contradictoriu cu pârâtul P.M. pentru atragerea răspunderii

patrimoniale.

De asemenea au fost

respinse excepțiile privind prematuritatea acțiunii și prescripției răspunderii

invocate de pârât.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a soluționat cu precădere excepțiile privind

prematuritatea acțiunii și prescripției răspunderii invocate de pârât prin

întâmpinare, pe care le-a găsit neîntemeiate.

Astfel, s-a apreciat

că dispozițiile art. 720

1

din C. proc. civ. nu sunt aplicabile în

speță iar specific cauzei deduse judecății este declanșarea unei proceduri

finalizată prin anunțul în M. Of., care dă dreptul celui vizat să depună contestație

în instanță.

Nici dreptul la

acțiune al reclamantei nu este prescris, deoarece termenul începe să curgă de

când faptele au fost constatate ca abateri de către organul de control, prin

adresa nr. S/9133 din 4 aprilie 2008 emisă de Curtea de Conturi - Camera de

Conturi Vaslui.

Pe fondul cauzei s-a

reținut, așa cum reiese din actul de control al Camerei de Conturi a județului

Vaslui, că în luna decembrie 2002 reclamanta a contractat un credit de

3.500.000 dolari S.U.A. pentru achiziționarea de păcură necesară perioadei de

iarnă 2002-2003.

S-a constatat că din

acești bani au fost achiziționate diferite cantități de combustibil, inclusiv cantitatea

de 9.100,3 tone păcură din care 1.556,1 tone a fost împrumutată la unele

societăți, fără însă a mai fi recuperată.

În acest context s-a

recomandat luarea măsurilor de recuperare, implicit prin atragerea răspunderii

persoanei vinovate.

Au fost întocmite

acte justificative din partea pârâtului, respectiv procese verbale de predare.

Obținerea de garanții

în schimbul împrumuturilor nu era o obligație ci o opțiune și în circumstanțele

date nu puteau fi impuse societăților și nici să fie prevăzută starea de

insolvență a acestora.

Prin contractul de performanță

nr. x/2002 consiliul de administrație a încredințat directorului, în persoana

pârâtului, conducerea, organizarea și gestionarea activității societății

reclamante, ceea ce presupune că actele încheiate de acesta în legătură cu

împrumutul cantităților de păcură, intrau în competența sa.

Pârâtul a făcut

demersuri de recuperare a combustibilului, care a făcut ca dreptul societății

să nu se prescrie, înscriindu-se cu creanțe la masa credală în cazul a două

societăți și recuperarea parțială a păcurii.

Curtea de Apel Iași, secția

comercială, prin decizia nr. 11 din 1 februarie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC T.V. SA împotriva sentinței civile nr. 854 din 22

iunie 2009 a Tribunalului Vaslui, cu motivarea că atâta timp cât nu se

stabilește un prejudiciu cert al societății reclamante, nu poate fi atrasă

răspunderea fostului director general.

Împotriva deciziei nr.

11 din 1 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială a

promovat recurs reclamanta SC T.V. SA care a criticat această hotărâre pentru

nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. admiterea

recursului, desființarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum

a fost formulată.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că, prin acțiunile sale, pârâtul a

cauzat societății reclamante un prejudiciu însemnat, care nu a putut fi recuperat

nici până în prezent.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Reclamanta SC T.V. SA,

prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 august 2008 pe

rolul Tribunalului Vaslui sub nr. 2574/89/2008 a cerut atragerea răspunderii

patrimoniale a pârâtului P.M., fost director general și obligarea la repararea

prejudiciului în cuantum de 1.147.369,26 lei determinat de împrumutul către

trei societăți comerciale a cantității totale de 615,7 tone păcură

nerecuperată.

Din verificarea

documentației existente la dosarul cauzei rezultă că prin Hotărârea nr. 56 din 12

iunie 2002 a Consiliului Local al Municipiului Vaslui a fost aprobată numirea

în Consiliul de Administrație al SC T.V. SA a numitului P.M., iar prin

Hotărârea nr. 4 a Adunării Generale a Acționarilor adoptată în ședința din data

de 24 iunie 2002 acesta a fost numit în funcția de director general.

Ulterior, între părți

a mai fost încheiat contractul de performanță din 28 februarie 2003 prin care

consiliul de administrație a încredințat directorului general conducerea, organizarea

și gestionarea societății reclamante, și l-a însărcinat cu îndeplinirea

obiectivului și a criteriilor de performanță prevăzute în anexa la contract.

Amplu documentat și

bine argumentat, instanța de apel a stabilit, în principiu, că răspunderea

directorilor societăților pe acțiuni este guvernată de regulile mandatului și

pentru angajarea răspunderii patrimoniale este necesară întrunirea cumulativă a

următoarelor cerințe: faptul ilicit, prejudiciul, culpa și legătura de

cauzalitate dintre faptul ilicit săvârșit cu vinovăție și prejudiciu.

Este de necontestat

că, în luna decembrie 2002, SC T.V. SA a contractat un credit de 3.500.000 dolari

S.U.A. pentru achiziționarea de păcură privind iarna 2002-2003 de la J.P.M.L.H.B.

România, conform H.G. nr. 1140 din 17 octombrie 2002 pentru modificarea anexei

la H.G. nr. 1006/2002, privind garantarea de către Ministerul Finanțelor

Publice a unor credite externe în vederea completării finanțării achizițiilor de

resurse energetice.

Prin încheierea

contractelor de împrumut a diverselor cantități de păcură, fără garanția

restituirii, apare cât se poate de evident că pârâtul nu și-a exercitat

mandatul cu prudența și diligența unui bun administrativ, manifestând o vădită

neglijență.

Pe tot parcursul

soluționării litigiului de natură comercială, reclamantei îi revenea sarcina

probei de a dovedi un prejudiciu efectiv și real și nu unul viitor și eventual,

astfel că din această perspectivă lipsește una din condițiile angajării

răspunderii fostului director general.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC T.V. SA

împotriva deciziei nr. 11 din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de

dispozițiile art. 304 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC T.V. SA Vaslui împotriva deciziei nr. 11 din 1

februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 4 noiembrie 2010.