ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2356/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Reclamanta SC C.I. SRL a chemat în judecată pe pârâții Garda Financiară Vrancea, D.G.F.P. Vrancea, C.C., G.C., Comisia de Evaluare și Valorificare din cadrul D.G.F.P. Vrancea, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, C.C., J.D., P.C., M.N. și P.N., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata sumei de 700.000 RON, reprezentând daune materiale și morale, cuantum ce urma a fi precizat pe parcursul judecării cauzei. Motivându-și acțiunea, reclamanta a arătat că în mod abuziv, Garda Financiară Vrancea i-a confiscat la data de 7 mai 2004, cantitatea de 407.400 tone păcură. Prin sentința nr. 184 din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția civilă, a fost constatat prescris dreptul la acțiune.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 167/A din 23 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta susținând, în esență, că reprezentantul său este U.C. și că dreptul la acțiune s-a născut la data de 18 aprilie 2006, când a fost cunoscută întinderea pagubei, deci greșit a fost admisă excepția prescripției acestui drept. Recursul este nefondat. Instanța de apel a stabilit corect faptul că pentru deplina capacitate de reprezentare era necesar ca procura de reprezentare să fie înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului Vaslui. Acest aspect este de fapt lipsit de relevanță, având în vedere că prima instanță, a cărei soluție a fost confirmată de instanța de apel, nu a respins acțiunea pentru acest motiv, ci a constatat că dreptul la acțiune era prescris.

Conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art. 3 alin. 1 din același decret, text aplicabil în speță, termenul de prescripție este de 3 ani. Or, chiar din motivarea acțiunii rezultă că reclamanta a cunoscut producerea prejudiciului la data de 7 mai 2004, când i-au fost confiscate 407.400 tone păcură, în raport de care era cunoscută și întinderea acestuia. Așa fiind, făcând o corectă aplicare a legii, instanțele au stabilit că la data de 7 mai 2004 s-a născut dreptul la acțiune, care s-a stins la data de 7 mai 2007. Cum acțiunea a fost introdusă la data de 12 iulie 2007, dreptul la acțiune era prescris, fiind depășit termenul legal de 3 ani.

În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, recursul declarat de reclamanta SC C.I. SRL împotriva deciziei nr. 167 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.