ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2356/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Reclamanta SC C.I. SRL a chemat în

judecată pe pârâții Garda Financiară Vrancea, D.G.F.P. Vrancea, C.C., G.C.,

Comisia de Evaluare și Valorificare din cadrul D.G.F.P. Vrancea, Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, C.C., J.D., P.C., M.N. și P.N., pentru ca,

prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la plata sumei de 700.000

RON, reprezentând daune materiale și morale, cuantum ce urma a fi precizat pe

parcursul judecării cauzei.

Motivându-și acțiunea, reclamanta a

arătat că în mod abuziv, Garda Financiară Vrancea i-a confiscat la data de 7

mai 2004, cantitatea de 407.400 tone păcură.

Prin sentința nr. 184 din 4 martie

2008, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția civilă, a fost constatat

prescris dreptul la acțiune.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr.

167/A din 23 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția

civilă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta susținând, în esență, că reprezentantul său este U.C. și că

dreptul la acțiune s-a născut la data de 18 aprilie 2006, când a fost cunoscută

întinderea pagubei, deci greșit a fost admisă excepția prescripției acestui

drept.

Recursul este nefondat.

Instanța de apel a stabilit corect

faptul că pentru deplina capacitate de reprezentare era necesar ca procura de

reprezentare să fie înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului Vaslui.

Acest aspect este de fapt lipsit de

relevanță, având în vedere că prima instanță, a cărei soluție a fost confirmată

de instanța de apel, nu a respins acțiunea pentru acest motiv, ci a constatat

că dreptul la acțiune era prescris.

Conform art. 1 din Decretul nr.

167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin

prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar

potrivit art. 3 alin. 1 din același decret, text aplicabil în speță, termenul

de prescripție este de 3 ani.

Or, chiar din motivarea acțiunii

rezultă că reclamanta a cunoscut producerea prejudiciului la data de 7 mai 2004,

când i-au fost confiscate 407.400 tone păcură, în raport de care era cunoscută

și întinderea acestuia.

Așa fiind, făcând o corectă aplicare

a legii, instanțele au stabilit că la data de 7 mai 2004 s-a născut dreptul la

acțiune, care s-a stins la data de 7 mai 2007.

Cum acțiunea a fost introdusă la

data de 12 iulie 2007, dreptul la acțiune era prescris, fiind depășit termenul

legal de 3 ani.

În consecință, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, recursul declarat de

reclamanta

SC

C.I. SRL împotriva deciziei nr. 167 din 23 septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

aprilie 2010.