ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3670/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

opoziția la executare înregistrată la data de 29 iunie 2012 pe rolul

Judecătoriei Oradea sub număr de Dosar nr. 11483/271/2012, contestatoarea SC T.A.C.

S.R.L. în contradictoriu cu intimata P. D. S.L., a solicitat instanței ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea filelor C.E.C., titlurile

executorii în baza cărora se face executarea; să dispună anularea actelor de

executare silită și a înseși executării silite pornite în baza acestor

instrumente de plată; anularea încheierii prin care au fost investite cu

formulă executorie cele două C.E.C.-uri; suspendarea executării silite până la

judecarea opoziției la executare; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de

judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 59/1934.

Prin sentința civilă nr. 2283 din 18 februarie 2013 pronunțată de

Judecătoriei Oradea a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei

instanțe, excepție invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, motivat

de faptul că, potrivit prevederilor art. 54 pct. 2 din Legea nr. 59/1934,

opoziția se introduce la judecătoria care a investit cecul cu formula

executorie, iar în cauza de față, această instanță este Judecătoria Sectorului

3 București, aceasta fiind instanța care, în Dosarele nr. 44469/301/2011 și nr.

44470/301/2011, a investit cu formulă executorie cecurile aflate în discuție,

puse în executare silită în Dosarul execuțional nr. 56/2012 al Biroului

Executorului Judecătoresc l.R. S-a mai reținut că, aceeași instanță, respectiv

Judecătoria Sectorului 3 București, în Dosarul nr. 15362/301/2012, a

încuviințat executarea silită a contestatoarei din prezenta cauză, la

solicitarea intimatei P. D. S.L.

Cauza a fost înregistrată la data de 17 aprilie 2013 pe rolul

Judecătoriei Sectorului 3 București, sub număr de Dosar 18127/301/2013.

Judecătoria Sectorului 3 București a reținut, în esență, că

litigiul nu este de competența sa, având în vedere că prin dispozițiile art. 159

alin. (2), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, s-a prevăzut un

termen legal și imperativ, înăuntrul căruia putea fi invocată necompetența

teritorială, iar sancțiunea procedurală ce intervine în acest caz este cea a

decăderii, conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, prin neinvocarea excepției de necompetența

teritorială la prima zi de înfățișare, s-a apreciat că Judecătoria Oradea a

devenit instanța competentă teritorial să soluționeze cauza, motiv pentru care,

prin sentința civilă nr. 9646 din 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria

Sectorului 3 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a

acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Oradea. Constatându-se ivit conflictul negativ de

competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict

negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă

necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea

Judecătoriei Oradea competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru

considerentele care succed:

Este adevărat că potrivit art. 54 pct. 2 din Legea nr. 59/1934,

opoziția se introduce la judecătoria care a investit cecul cu formula

executorie, dar este de necontestat că, în speță, nu se poate face abstracție

de dispozițiile imperative ale art. 159

1

C. proc. civ.

Noua reglementare a art. 159

1

C. proc. civ.,

astfel cum a fost introdus prin art. 1 pct. 23 din Legea nr. 202/2010, prevede

la alin. (2) și (3) că necompetența materială și teritorială de ordine publică

poate fi invocată de părți sau de judecător până la prima zi de înfățișare în

fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra

fondului, iar necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât

prin întâmpinare sau, când aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la prima

zi de înfățișare.

Din interpretarea art. 159

1

alin. (2) C. proc.

civ., rezultă că excepția teritorială absolută poate fi invocată numai până la

prima zi de înfățișare, ultima parte a alin. (2), respectiv „dar nu mai târziu

de începerea dezbaterilor" având în vedere doar ipoteza în care

dezbaterile asupra fondului au loc chiar la prima zi de înfățișare.

Astfel, dacă nu s-a procedat în sensul stipulat la alin. (2)

al art. 159

1

C. proc. civ., cum este situația de față, necompetența

nu mai poate fi invocată nici de părți, nici de judecător, prin această

reglementare legiuitorul urmărind să împiedice prelungirea duratei procesului,

prin eventuala reluare a judecății în fața unei alte instanțe decât cea a cărei

competență nu a fost inițial contestată și care a procedat la judecarea

pricinii, întrucât anterior modificării aduse prin Legea nr. 202/2010

necompetența teritorială de ordine publică putea fi invocată în orice stare a

pricinii.

În speță, Judecătoria Oradea a invocat excepția necompetenței

sale teritoriale cu depășirea "termenului" legal și imperativ,

instituit de dispozițiile art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ.,

întrucât prima zi de înfățișare în cauza pendinte a fost la termenul din 22

octombrie 2012, termen la care părțile au fost legal citate și au pus concluzii

asupra necesității anexării dosarului de executare (fila 30 din Dosarul nr. 11483/271/2012

al Judecătoriei Oradea).

De asemenea, intimata P. D. S.L. a înțeles să invoce excepția

necompetenței teritoriale prin întâmpinarea ce a fost transmisă, prin fax, la

data de 12 ianuarie 2013, respectiv după prima zi de înfățișare.

Nu în ultimul rând, chiar și în situația în care s-ar

da o altă interpretare prevederilor art. 159

1

alin. (2) C. proc.

civ., în sensul că ultima parte a alin. (2), respectiv „dar nu mai târziu de

începerea dezbaterilor" nu are în vedere doar ipoteza în care dezbaterile

asupra fondului au loc chiar la prima zi de înfățișare, se observă că

Judecătoria Oradea nu numai că nu a invocat excepția necompetenței sale

teritoriale înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, ci a declarat

dezbaterile închise fără a pune în discuție această chestiune, fiind depășit,

astfel, chiar și momentul procesual al începerii dezbaterilor.

În consecință, în raport de toate considerentele

expuse, ținând cont de prevederile art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ.,

văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea

căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Oradea.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi 30 octombrie 2013.