ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3670/2013

Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin opoziția la executare înregistrată la data de 29 iunie 2012 pe rolul Judecătoriei Oradea sub număr de Dosar nr. 11483/271/2012, contestatoarea SC T.A.C. S.R.L. în contradictoriu cu intimata P. D. S.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea filelor C.E.C., titlurile executorii în baza cărora se face executarea; să dispună anularea actelor de executare silită și a înseși executării silite pornite în baza acestor instrumente de plată; anularea încheierii prin care au fost investite cu formulă executorie cele două C.E.C.-uri; suspendarea executării silite până la judecarea opoziției la executare; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 59/1934. Prin sentința civilă nr. 2283 din 18 februarie 2013 pronunțată de Judecătoriei Oradea a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, excepție invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, motivat de faptul că, potrivit prevederilor art. 54 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, opoziția se introduce la judecătoria care a investit cecul cu formula executorie, iar în cauza de față, această instanță este Judecătoria Sectorului 3 București, aceasta fiind instanța care, în Dosarele nr. 44469/301/2011 și nr. 44470/301/2011, a investit cu formulă executorie cecurile aflate în discuție, puse în executare silită în Dosarul execuțional nr. 56/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc l.R.

S-a mai reținut că, aceeași instanță, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București, în Dosarul nr. 15362/301/2012, a încuviințat executarea silită a contestatoarei din prezenta cauză, la solicitarea intimatei P. D. S.L. Cauza a fost înregistrată la data de 17 aprilie 2013 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub număr de Dosar 18127/301/2013. Judecătoria Sectorului 3 București a reținut, în esență, că litigiul nu este de competența sa, având în vedere că prin dispozițiile art. 159 alin. (2), astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, s-a prevăzut un termen legal și imperativ, înăuntrul căruia putea fi invocată necompetența teritorială, iar sancțiunea procedurală ce intervine în acest caz este cea a decăderii, conform art. 103 alin. (1) C. proc.

civ. Astfel, prin neinvocarea excepției de necompetența teritorială la prima zi de înfățișare, s-a apreciat că Judecătoria Oradea a devenit instanța competentă teritorial să soluționeze cauza, motiv pentru care, prin sentința civilă nr. 9646 din 21 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Oradea competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru considerentele care succed: Este adevărat că potrivit art. 54 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, opoziția se introduce la judecătoria care a investit cecul cu formula executorie, dar este de necontestat că, în speță, nu se poate face abstracție de dispozițiile imperative ale art. 159 1 C. proc. civ. Noua reglementare a art. 159 1 C. proc. civ., astfel cum a fost introdus prin art. 1 pct. 23 din Legea nr. 202/2010, prevede la alin. (2) și (3) că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți sau de judecător până la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, iar necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau, când aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Din interpretarea art. 159 1 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că excepția teritorială absolută poate fi invocată numai până la prima zi de înfățișare, ultima parte a alin. (2), respectiv „dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor" având în vedere doar ipoteza în care dezbaterile asupra fondului au loc chiar la prima zi de înfățișare. Astfel, dacă nu s-a procedat în sensul stipulat la alin. (2) al art. 159 1 C. proc. civ., cum este situația de față, necompetența nu mai poate fi invocată nici de părți, nici de judecător, prin această reglementare legiuitorul urmărind să împiedice prelungirea duratei procesului, prin eventuala reluare a judecății în fața unei alte instanțe decât cea a cărei competență nu a fost inițial contestată și care a procedat la judecarea pricinii, întrucât anterior modificării aduse prin Legea nr. 202/2010 necompetența teritorială de ordine publică putea fi invocată în orice stare a pricinii.

În speță, Judecătoria Oradea a invocat excepția necompetenței sale teritoriale cu depășirea "termenului" legal și imperativ, instituit de dispozițiile art. 159 1 alin. (2) C. proc. civ., întrucât prima zi de înfățișare în cauza pendinte a fost la termenul din 22 octombrie 2012, termen la care părțile au fost legal citate și au pus concluzii asupra necesității anexării dosarului de executare (fila 30 din Dosarul nr. 11483/271/2012 al Judecătoriei Oradea). De asemenea, intimata P. D. S.L. a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinarea ce a fost transmisă, prin fax, la data de 12 ianuarie 2013, respectiv după prima zi de înfățișare. Nu în ultimul rând, chiar și în situația în care s-ar da o altă interpretare prevederilor art. 159 1 alin. (2) C. proc.

civ., în sensul că ultima parte a alin. (2), respectiv „dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor" nu are în vedere doar ipoteza în care dezbaterile asupra fondului au loc chiar la prima zi de înfățișare, se observă că Judecătoria Oradea nu numai că nu a invocat excepția necompetenței sale teritoriale înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, ci a declarat dezbaterile închise fără a pune în discuție această chestiune, fiind depășit, astfel, chiar și momentul procesual al începerii dezbaterilor. În consecință, în raport de toate considerentele expuse, ținând cont de prevederile art. 159 1 alin. (2) C. proc. civ., văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică astăzi 30 octombrie 2013.