ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3453/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 64/ CC din 3 noiembrie 2009 a respins cererea formulată de reclamanta SC G.I. SA în contradictoriu cu pârâta SC I.P.I. SA,

având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA.

În fundamentarea

acestei soluții instanța de fond a reținut, în principal, că prin demersul său

procedural, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale

adoptată de către societatea comercială pârâtă la data de 23 februarie 1999.

Examinând

procesul-verbal de ședință din 23 februarie 2009 al Adunării Generale a

rezultat că a participat reprezentantul reclamantei, care nu a manifestat

opoziție la votul exprimat pentru nici unul din punctele de pe ordinea de zi.

Potrivit textului în

vigoare la data desfășurării Adunării Generale ce a adoptat Hotărârea a cărei

nulitate se cere a se constata, textul art. 131 din Legea nr. 31/1990 prevede

că: „(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv

pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M.

Of. al României, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea

generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în

procesul-verbal al ședinței”.

Prin prisma

prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României care stabilesc că legea

dispune numai pentru viitor și art. 1 C. civ. potrivit căruia legea nu are

putere retroactivă, condițiile de legalitate pe care trebuie să le

îndeplinească hotărârile Adunării Generale și cadrul în care pot fi supuse

controlului de legalitate trebuiesc raportate la textul în vigoare la data

desfășurării lor.

Având în vedere că

legitimarea procesuală activă presupune existența identității între cel care

acționează în judecată și cel care este parte în raportul obligațional dedus

judecății, iar art. 131 din Legea nr. 31/1990, varianta în vigoare la data

desfășurării Adunării Generale consacră dreptul de a acționa pentru constatarea

nulității doar acționarilor care nu au luat parte la Adunarea Gener ală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în

procesul-verbal al ședinței, a fost găsită întemeiată excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei, cu consecința respingerii cererii ca fiind

formulată de către o persoană fără calitate procesuală.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 78/ A din 20 aprilie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC G.I. SA împotriva sentinței civile nr. 64/ CC din 3

noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr.

78/ A din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a

promovat recurs reclamanta SC G.I. SA Ștefănești, care a criticat această

hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei

atacate, cu consecința admiterii în fond a acțiunii reclamantei, respectiv a anulării

Hotărârii AGA din 23 februarie 1999 și a actului adițional nr. 709 din 16

februarie 2000.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat faptul că instanța de apel a greșit calitatea

părților din prezentul litigiu, atribuind calitatea de reclamantă în sarcina

intimatei SC I.P.I. SA Timișoara, între dispozitivul hotărârii și considerente

există contradicții, a fost încălcat rolul activ al judecătorului potrivit art.

129 C. proc. civ. și din modul în care a fost redactată decizia nu se poate

determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea nu sunt justificate, urmând

a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente.

Reclamanta SC G.I. SA

Ștefănești a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC I.P.I. SA Timișoara

anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din data de 23 februarie

1999 conform procesului-verbal de ședință din 23 februarie 1999 și a Actului

Adițional autentificat sub din 16 februarie 2000, avându-se în vedere că nu au

fost respectate condițiile de formă prevăzute de lege în ce privește convocarea

AGA, acționarii nu și-au manifestat acordul în scris în vederea ținerii în mod

valabil a AGA, trebuia menționat în mod expres în convocator și publicat în M.

Of. că operează o majorare a capitalului social cu o modificare importantă a

actului constitutiv, votul a fost nelegal și hotărârea AGA a fost adoptată cu

lipsa totală a consimțământului reclamantei.

Este adevărat că în

considerentele deciziei criticate se regăsesc greșeli care privesc calitatea de

reclamant și respectiv pârât a părților, însă ele nu sunt de esență pentru a

conduce la o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, sau a

schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestora.

Atunci când intervin

asemenea împrejurări, devin aplicabile dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc.

civ., conform cărora erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și

susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale

din hotărâre, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Așa cum a evidențiat

doctrina și jurisprudența, motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților, potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

constituie elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care

au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv.

În faza procesuală a

apelului, amplu documentat și bine argumentat, au fost conferite motivări pertinente

compatibile cu soluția de respingere a apelului declarat de reclamanta SC G.I. SA

Ștefănești, fiind reținută o corectă situație de fapt și de drept.

Este de necontestat

că la data adoptării Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din 23

februarie 1999, în art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile

comerciale, existau prevederi exprese în sensul că „Hotărârile adunării

generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în

termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, de oricare

dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat

contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței”.

De asemenea a fost

valabilă reprezentarea societății reclamante în Adunarea Generală de la 23

februarie 1999, respectiv de D.F. în baza mandatului de reprezentare din 9

martie 2008, care așa cum rezultă din procesul-verbal din 23 februarie 1999

întocmit cu ocazia AGA, a fost semnat fără rezerve.

În baza art. 274 C. proc.

civ. urmează a obliga recurenta la plata sumei de 1.600 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată către pârâta SC I.P.I. SA Timișoara.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.I.

SA Ștefănești împotriva deciziei nr. 78/ A din 20 aprilie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință

din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC G.I. SA Ștefănești împotriva deciziei nr. 78/

A din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Obligă recurenta la

1.600 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC I.P.I. SA Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 21 octombrie 2010.