ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3453/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 64/ CC din 3 noiembrie 2009 a respins cererea formulată de reclamanta SC G.I. SA în contradictoriu cu pârâta SC I.P.I. SA, având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii AGA. În fundamentarea acestei soluții instanța de fond a reținut, în principal, că prin demersul său procedural, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii Adunării Generale adoptată de către societatea comercială pârâtă la data de 23 februarie 1999. Examinând procesul-verbal de ședință din 23 februarie 2009 al Adunării Generale a rezultat că a participat reprezentantul reclamantei, care nu a manifestat opoziție la votul exprimat pentru nici unul din punctele de pe ordinea de zi.

Potrivit textului în vigoare la data desfășurării Adunării Generale ce a adoptat Hotărârea a cărei nulitate se cere a se constata, textul art. 131 din Legea nr. 31/1990 prevede că: „(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of. al României, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței”. Prin prisma prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituția României care stabilesc că legea dispune numai pentru viitor și art. 1 C. civ. potrivit căruia legea nu are putere retroactivă, condițiile de legalitate pe care trebuie să le îndeplinească hotărârile Adunării Generale și cadrul în care pot fi supuse controlului de legalitate trebuiesc raportate la textul în vigoare la data desfășurării lor.

Având în vedere că legitimarea procesuală activă presupune existența identității între cel care acționează în judecată și cel care este parte în raportul obligațional dedus judecății, iar art. 131 din Legea nr. 31/1990, varianta în vigoare la data desfășurării Adunării Generale consacră dreptul de a acționa pentru constatarea nulității doar acționarilor care nu au luat parte la Adunarea Gener ală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, a fost găsită întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, cu consecința respingerii cererii ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 78/ A din 20 aprilie 2010 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC G.I.

SA împotriva sentinței civile nr. 64/ CC din 3 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în esență argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei nr. 78/ A din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, a promovat recurs reclamanta SC G.I. SA Ștefănești, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, cu consecința admiterii în fond a acțiunii reclamantei, respectiv a anulării Hotărârii AGA din 23 februarie 1999 și a actului adițional nr. 709 din 16 februarie 2000. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că instanța de apel a greșit calitatea părților din prezentul litigiu, atribuind calitatea de reclamantă în sarcina intimatei SC I.P.I.

SA Timișoara, între dispozitivul hotărârii și considerente există contradicții, a fost încălcat rolul activ al judecătorului potrivit art. 129 C. proc. civ. și din modul în care a fost redactată decizia nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea nu sunt justificate, urmând a respinge ca nefondat recursul, pentru următoarele considerente. Reclamanta SC G.I. SA Ștefănești a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC I.P.I.

SA Timișoara anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaților din data de 23 februarie 1999 conform procesului-verbal de ședință din 23 februarie 1999 și a Actului Adițional autentificat sub din 16 februarie 2000, avându-se în vedere că nu au fost respectate condițiile de formă prevăzute de lege în ce privește convocarea AGA, acționarii nu și-au manifestat acordul în scris în vederea ținerii în mod valabil a AGA, trebuia menționat în mod expres în convocator și publicat în M. Of. că operează o majorare a capitalului social cu o modificare importantă a actului constitutiv, votul a fost nelegal și hotărârea AGA a fost adoptată cu lipsa totală a consimțământului reclamantei.

Este adevărat că în considerentele deciziei criticate se regăsesc greșeli care privesc calitatea de reclamant și respectiv pârât a părților, însă ele nu sunt de esență pentru a conduce la o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, sau a schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestora. Atunci când intervin asemenea împrejurări, devin aplicabile dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâre, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Așa cum a evidențiat doctrina și jurisprudența, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., constituie elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv. În faza procesuală a apelului, amplu documentat și bine argumentat, au fost conferite motivări pertinente compatibile cu soluția de respingere a apelului declarat de reclamanta SC G.I. SA Ștefănești, fiind reținută o corectă situație de fapt și de drept. Este de necontestat că la data adoptării Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din 23 februarie 1999, în art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, existau prevederi exprese în sensul că „Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of.

al României, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței”. De asemenea a fost valabilă reprezentarea societății reclamante în Adunarea Generală de la 23 februarie 1999, respectiv de D.F. în baza mandatului de reprezentare din 9 martie 2008, care așa cum rezultă din procesul-verbal din 23 februarie 1999 întocmit cu ocazia AGA, a fost semnat fără rezerve. În baza art. 274 C. proc. civ. urmează a obliga recurenta la plata sumei de 1.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta SC I.P.I. SA Timișoara. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.I.

SA Ștefănești împotriva deciziei nr. 78/ A din 20 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, nefiind îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.I. SA Ștefănești împotriva deciziei nr. 78/ A din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Obligă recurenta la 1.600 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC I.P.I. SA Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 octombrie 2010.