ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3426/2013

Asupra

recursului de față :

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului constantă următoarele:

Prin sentința civila nr. 5889 din

3 mai 2012, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată cererea

reclamantului N.F., în contradictoriu cu pârâta SC V.R. SA București.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut ca pârâta Vodafone a comunicat reclamantului, la 27

iunie 2011 o copie a facturilor emise pentru perioada de facturare 06 noiembrie

2009 - 05 decembrie 2009, 06 decembrie 2009 - 05 ianuarie 2010 si 06 iulie 2010

- 05 august 2010, cu detalierea aferentă, listingurile solicitate de reclamant.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamantul N.F., criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

București, secția a Vl-a civilă, prin Decizia civilă nr. 421 din 5 noiembrie

2012 a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale și a respins, ca

nefondat, apelul formulat de reclamantul N.F., reținând, prin raportare strictă

la cadrul procesual presupus de natura civilă a litigiului, că reclamantul nu a

făcut dovada asumării de către prestatorul serviciilor de telefonie mobila,

prin Condițiile Generale aferente Acordului pentru Transfer de Responsabilitate

către Persoana Fizica a serviciilor Vodafone, a obligaților de natura celor

solicitate, respectiv de înregistrare si comunicare a conținutului

convorbirilor derulate prin telefonul transferat, la numărul alocat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul N.F., iar prin cererea de recurs

depusă la data de 6 noiembrie 2012 acesta nu a depus și motivele de recurs,

astfel că nu a indicat instanței de recurs, în drept, motivele de nelegalitate

pe care și-a întemeiat prezenta cale de atac.

La termenul de

dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția nulității

recursului, potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., excepție asupra căreia a rămas în pronunțare.

Potrivit

textului de lege mai sus evocat, cererea de recurs trebuie să cuprindă sub

sancțiunea nulității dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se

întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau

casare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu

îndeplinește cerințele legale, prevăzute de art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ., potrivit căruia, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, dezvoltarea motivelor de fapt și de drept pe care se

întemeiază, cu raportare strictă și limitativă la cazurile de modificare sau

casare prevăzute de art. 304 pct. I - 9 C. proc. civ.

Așa fiind,

dându-se eficiență textului de lege mai sus evocat, Înalta Curte va constata

nulitatea recursului declarat de reclamantul N.F.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea recursului declarat de reclamantul N.F. împotriva Deciziei civile nr.

421 din 05 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2013.