ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4092/2010

Asupra

recursului civil de față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin Decizia nr. 331/ A din 24

septembrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie,

a admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești împotriva

sentinței nr. 288 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, pe

care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins cererea privind acordarea

măsurilor reparatorii pentru terenul de 400 mp.

Curtea de apel

a reținut că autorul reclamanților a fost proprietarul imobilului construcție,

iar pentru terenul în suprafață de 400 mp reclamanții au invocat drept titlu

chitanța sub semnătură privată din data de 10 iulie 1969.

Actul invocat

nu este de natură să facă dovada transmiterii legale a dreptului de proprietate

asupra terenului, deoarece la data încheierii convenției de vânzare - cumpărare

materializată sub chitanța sub semnătură privată, terenurile aflate în

municipii și orașe nu puteau fi vândute decât prin act autentic.

Nici în

evidențele fiscale de rol autorul reclamanților nu a figurat cu acest teren, la

rol fiind înscrisă numai construcția, motiv pentru care reclamanții nu au

dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul teren.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții.

Recursul este

perimat, pentru următoarele considerente:

La data de 16

aprilie 2008, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus

suspendarea judecății recursului, deoarece nici o parte nu s-a prezentat la

termenul sorocit.

La data de 22

ianuarie 2010, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării.

Față de această

situație, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar

împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Termenul de

perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză,

iar cauzele de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de

art 249 și 250 C. proc. civ.

În cauza de

față, judecata recursului a fost suspendată, așa cum s-a arătat, la data de 16

aprilie 2008, iar recurenții nu au dovedit nici o împrejurare de natură a duce

la concluzia că lăsarea în nelucrare a cauzei nu le este imputabilă.

Deoarece

procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurenților, care nu

au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării recursului după ce

s-a dispus suspendarea și observând și faptul că nu a operat nici unul dintre

motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata perimat recursul

declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

perimat recursul declarat de reclamanții A.C., A.V., A.G., A.I. și M.C.

împotriva Deciziei nr. 331/ A din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești,

secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 30 iunie 2010.