ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4092/2010

Asupra recursului civil de față: Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin Decizia nr. 331/ A din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești împotriva sentinței nr. 288 din 29 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins cererea privind acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul de 400 mp.

Curtea de apel a reținut că autorul reclamanților a fost proprietarul imobilului construcție, iar pentru terenul în suprafață de 400 mp reclamanții au invocat drept titlu chitanța sub semnătură privată din data de 10 iulie 1969. Actul invocat nu este de natură să facă dovada transmiterii legale a dreptului de proprietate asupra terenului, deoarece la data încheierii convenției de vânzare - cumpărare materializată sub chitanța sub semnătură privată, terenurile aflate în municipii și orașe nu puteau fi vândute decât prin act autentic. Nici în evidențele fiscale de rol autorul reclamanților nu a figurat cu acest teren, la rol fiind înscrisă numai construcția, motiv pentru care reclamanții nu au dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul teren.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții. Recursul este perimat, pentru următoarele considerente: La data de 16 aprilie 2008, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului, deoarece nici o parte nu s-a prezentat la termenul sorocit. La data de 22 ianuarie 2010, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării. Față de această situație, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art 249 și 250 C. proc. civ. În cauza de față, judecata recursului a fost suspendată, așa cum s-a arătat, la data de 16 aprilie 2008, iar recurenții nu au dovedit nici o împrejurare de natură a duce la concluzia că lăsarea în nelucrare a cauzei nu le este imputabilă. Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina recurenților, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării recursului după ce s-a dispus suspendarea și observând și faptul că nu a operat nici unul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanții A.C., A.V., A.G., A.I. și M.C. împotriva Deciziei nr. 331/ A din 24 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2010.