ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2746/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2746/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Dolj, la 3 septembrie 2008, reclamanta P.C.O. a

chemat în judecată pe pârâtul P.M. Craiova, în calitate de reprezentant al

unității administrativ teritoriale, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 1888 din 11 august 2008, emisă

de acesta, și să i se restituie în natură terenul în suprafață de 1763 mp,

situat în Craiova, str. Maramureș, județul Dolj.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că, prin dispoziția menționată i-a fost respinsă cererea de

restituire în natură formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, cu argumentul că

terenul solicitat este ocupat de utilități publice, respectiv blocul de

locuințe J 50, zona de protecție a acestuia, alei, utilități aferente, parcare

betonată și incinta Grădiniței nr. x.

Reclamanta a susținut

că așa cum rezultă din motivarea sumară a dispoziției nu întreaga suprafață

este ocupată de utilități publice, astfel că terenul ar putea fi restituit

parțial.

Prin sentința civilă nr.

115 pronunțată la 30 martie 2009, Tribunalul Dolj a respins acțiunea

reclamantei, astfel cum a fost precizată, reținând că nicio porțiune din

terenul expropriat nu este susceptibilă de restituire în natură, în speță fiind

incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

S-a argumentat prin

considerentele hotărârii că terenul în litigiu figurează ca aparținând

domeniului public, conform, H.G. nr. 141/2008 și a inventarului din anexa 4 la

aceasta, reținându-se că potrivit concluziilor expertizei tehnice, suprafața de

147 mp, identificată între pct. 6 – 7 – 10 – 11 – 6 în planul de situație, este

teren lângă parcarea betonată, pe care se află o lampă de iluminat public și

amenajări ale locatarilor din blocurile învecinate: pomi, mese, bănci, boltă de

viță de vie și un bătător de covoare.

S-a mai reținut că

suprafața de 647 mp, identificată în același plan de situație între pct. 10 – 7

– 21 – 20 – 10, reprezintă o parte din curtea Grădiniței nr. x.

Prima instanță a

constatat că niciuna dintre cele două suprafețe din terenul expropriat nu poate

fi restituită în natură, chiar dacă este liberă de construcții, întrucât s-ar

ignora destinația acestora de componente ale unui ansamblu urbanistic.

Împotriva sentinței

menționate a declarat apel reclamanta P.C.O., criticând-o ca nelegală și netemeinică,

întrucât în mod eronat, s-a apreciat că nu pot fi restituite în natură

porțiunile de teren de 147 mp, pe care se află o lampă de iluminat public ce ar

putea fi mutată și, respectiv de 647 mp, reprezentând o suprafață din curtea

grădiniței, ce nu este absolut necesară bunei funcționări a acesteia.

În vederea

clarificării situației de fapt, instanța de apel a încuviințat suplimentarea

raportului de expertiză efectuat de expert C.A. și a solicitat relații de la

agenții economici care au în administrare rețele de apă, canal, termoficare,

gaze și rețeaua electrică.

Prin decizia civilă nr.

256 pronunțată la 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul reclamantei și a schimbat

sentința în sensul admiterii în parte a contestației și anulării în parte a

dispoziției nr. 1888/2008 emisă de P.M. Craiova.

S-a dispus

restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de teren de 147 mp, situată

în Craiova, în spatele blocurilor J 50 și J 51 din Cartierul Rovine,

identificat între pct. 10 – 11 – 6 – 7 pe schița întocmită de expertul C.A.,

învecinată la N, E și V cu teren proprietatea M. Craiova și la S cu Grădinița nr.

x.

S-a menținut

dispoziția în ce privește acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII

din Legea nr. 247/2005 pentru restul terenului în suprafață de 1616 mp.

Au fost obligați

intimații la 16103,5 lei cheltuieli de judecată către apelantă, la fond și în

apel.

Prin considerentele

deciziei, instanța de apel a reținut că este posibilă restituirea în natură

numai a suprafeței de 147 mp teren., situate în spatele blocurilor J 50 și J 51

din Str. Maramureș, pe care se află o lampă de iluminat public, legată de o

alta situată la estul terenului printr-o rețea electrică subterană, ce ar putea

fi, însă, mutată la limita de hotar.

S-a considerat că

amenajarea acestui teren de către locatarii blocurilor prin amplasarea unui

grătar, a unei mese cu bănci și a unui bătător de covoare nu constituie un

impediment pentru restituirea în natură.

Referitor la

suprafața de 647 mp, curtea de apel a apreciat că acest teren este în întregime

afectat bunei funcționări a grădiniței, având în vedere amenajările existente:

platformă betonată, groapă cu nisip, careu de bănci și bare pentru gimnastică,

precum și modul de dispunere a acestora în teren, astfel că nu se poate dispune

restituirea în natură.

Împotriva deciziei

menționate au declarat recurs, în termenul legal, ambele părți.

Prin recursul său,

reclamanta P.C.O. a criticat decizia ca nelegală pentru motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a încălcat principiul

restituirii în natură, instituit prin art. 1 și reafirmat prin art. 7 din Legea

nr. 10/2001 și a interpretat eronat dispozițiile art. 10 alin. (2) din același

act normativ.

S-a învederat că

dispozițiile ultimului text de lege menționat stabilesc în mod clar categoriile

de terenuri ce nu se restituie în natură, respectiv cele ocupate de

construcțiile noi și cele afectate de servituți legale și alte amenajări de

utilitate publică ale localităților urbane și rurale.

Recurenta reclamantă

a susținut că, instanța de apel trebuia să aplice și terenului de 647 mp, liber

de construcții, aflat în incinta grădiniței, același raționament ca și cel

folosit cu privire la terenul de 147 mp, restituit în natură.

În acest context, s-a

arătat că amenajările existente pe acest teren se pot demonta și amplasa în

altă parte, cu atât mai mult cu cât grădinița dispune de o suprafață foarte

mare, în total 4497 mp.

S-a susținut, de asemenea,

că refuzul restituirii acestui teren contravine literei și spiritului Legii nr.

10/2001 și nu ține seama nici de faptul că autorilor reclamantei nu li s-au

acordat despăgubiri ca urmare a exproprierii.

Prin motivele de

recurs invocate, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

recurenții P.M. Craiova și P.M. Craiova au criticat decizia instanței de apel

ca nelegală pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 10 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 10 din H.G. nr. 250/2007.

S-a susținut că

dispoziția nr. 1888/2008, contestată de reclamantă, a avut în vedere procesul

verbal privind starea de fapt a terenului notificat, întocmit de autoritatea

locală conform prevederilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și semnat

de petentă, act prin care s-a constatat că întreaga suprafață solicitată, de

1763 mp, este ocupată de lucrări de construcții și amenajări de utilitate

publică executate.

Recurenții au arătat

că împrejurarea că terenul de 147 mp este liber de construcții nu conduce în

mod automat la concluzia că poate fi restituit în natură, ignorându-se

amplasamentul și destinația acestuia, respectiv necesitatea asigurării unui

confort ambiental și urbanistic minim locuitorilor din blocurile din zonă.

Intimata-recurentă

reclamantă a formulat întâmpinare la recursul pârâților solicitând respingerea

acestuia.

În faza recursului nu

s-au administrat probe noi.

Examinând criticile

formulate prin motivele invocate de recurenta reclamantă, raportat la dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că acesta este nefondat

pentru considerentele ce succed:

Într-adevăr, prin art.

1 din Legea nr. 10/2001 se instituie principiul priorității restituirii în

natură a imobilelor preluate abuziv, ce fac obiectul acestui act normativ, art.

7 reafirmând această regulă.

Potrivit art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005,

în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au ridicat construcții noi

autorizate, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții

de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, dar

afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin

echivalent.

Pentru imobilele

expropriate, cum este cel în litigiu, modalitatea de acordare a măsurilor

reparatorii în natură sau prin echivalent este reglementată în art. 11 din

Legea nr. 10/2001, care are caracterul unei norme speciale, aplicabile

preluărilor abuzive în forma exproprierii.

Într-adevăr, în cazul

imobilelor expropriate, restituirea prin echivalent reprezintă o variantă

subsidiară în raport cu restituirea în natură, fiind aplicabilă numai situației

în care imobilul este afectat total sau parțial de lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea.

Terenul aferent

construcțiilor realizate, necesar bunei funcționări a acestora, la care face

referire art. 11 pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001

aprobate prin H.G. nr. 250/2007 nu poate fi restituit în natură.

Necontestând situația

de fapt reținută de instanța de apel, recurenta reclamantă a invocat greșita

aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. (4), în realitate art. 11 alin. (3), în

forma aplicabilă de la 2 septembrie 2005, din Legea nr. 10/2001.

Această critică este

nefondată, având în vedere că suprafața de 647 mp reprezintă teren aflat în

incinta unei grădinițe, integral afectat de amenajările necesare bunei

funcționări a acesteia.

Astfel, destinația

însăși a amenajărilor respective, platformă betonată, aleea betonată de acces

de la clădirea grădiniței la platformă, groapă cu nisip, careu de bănci și bare

pentru gimnastică, precum și modul de dispunere a acestora în teren, fac

imposibilă restituirea în natură, totală sau parțială, a suprafeței de 647 mp.

Mai mult, din schița

anexă la completarea raportului de expertiză, dispusă de instanța de apel,

rezultă că terenul în litigiu reprezintă o enclavă în curtea grădiniței și nu

ar putea fi dislocat din ansamblul edilitar.

Pentru aceste

considerente se va constata că, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile art.

11 din Legea nr. 10/2001, precum și Normele metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, cu referire la sintagma de

„amenajare publică”, explicată în pct. 10.3 din aceste norme.

În ceea ce privește

recursul declarat de P. și P.M. Craiova, Curtea va constata că acesta este

fondat pentru următoarele considerente:

Cu referire la

terenul de 147 mp pentru care a dispus restituirea în natură, instanța de apel

a interpretat și aplicat eronat dispozițiile Legii nr. 10/2001 (art. 11).

Acest teren,

identificat de expert între pct. 6 – 7 – 10 – 11- 6 în planul de situație, se

află în imediată vecinătate a blocurilor J 50 și J 51 (în spatele acestora), la

o distanță de 23 m, lângă o parcare betonată.

Pe acest teren se

află o lampă de iluminat public legată de o alta, situată la est, printr-o

rețea subterană.

Instanța de apel a

dispus restituirea în natură a acestui teren, reținând că rețeaua electrică

subterană ar putea fi mutată pe linia de hotar, deși nu a existat un acord în

acest sens al societății de distribuție a energiei electrice și nici expertul

nu a propus o asemenea soluție.

Astfel, chiar dacă

terenul de 147 mp nu constituie nici zonă verde, nici cale de acces și nici

zonă de protecție a blocurilor de locuințe, este destinat să servească nevoilor

comunității, fiind traversat de o rețea electrică subterană.

Se va reține că sunt

incidente dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, scopul de

utilitate publică în vederea căruia s-a dispus exproprierea fiind atins.

În consecință, Curtea

va constata că dispoziția contestată, prin care s-a respins cererea de

restituire în natură a terenului ce a făcut obiectul notificării și s-a propus

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 a

fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu va fi analizat,

fiind invocat formal de pârâți, întrucât din dezvoltarea criticilor aduse

deciziei recurate nu rezultă că se invocă nemotivarea sau motivarea

contradictorie a acesteia.

Pentru toate aceste

considerente, urmează a se respinge recursul reclamantei și a se admite

recursul pârâților.

În temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va modifica în tot decizia

recurată în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de reclamantă

împotriva sentinței civile nr. 115 din 30 martie 2009 a Tribunalului Dolj,

secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefundat,

recursul declarat de reclamanta P.C.O. împotriva deciziei nr. 256 din 15

octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Admite recursul

declarat de pârâții P.M. Craiova și P.M. Craiova împotriva aceleiași decizii,

pe care o modifică în tot în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă

împotriva sentinței nr. 115 din 30 martie 2009 a Tribunalului Dolj, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 mai 2010.