ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2716/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați la 12 septembrie 2007, reclamantul B.N., în calitate de moștenitor al defunctei C.M., a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Galați și Primăria Municipiului Galați, solicitând să se dispună anularea dispoziției din 28 noiembrie 2005 și să fie obligați pârâții la restituirea în natură a terenului în suprafață de 605 mp, situat în Galați. S-a solicitat, totodată, obligarea pârâților la acordarea, în compensare, a unui teren pe un alt amplasament, dacă restituirea în natură a terenului în litigiu nu este posibilă.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la 8 noiembrie 2001 autoarea sa, Constantin Maria a formulat notificarea din 2001, solicitând restituirea în natură a terenului de 605 mp, expropriat la 30 iulie 1962, cererea sa fiind respinsă prin dispoziția contestată, comunicată la 10 august 2007, dispoziție prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr. 247/2005. Reclamantul a susținut că dispoziția este nelegală, întrucât nu au fost respectate dispozițiile imperative ale Legii nr. 247/2005, respectiv ale art. 24 alin. (1), iar terenul menționat poate fi restituit în natură, motivat de faptul că, de la data exproprierii până în prezent, nu s-au efectuat construcții sau lucrări de sistematizare.

Tribunalul Galați, secția civilă, prin sentința civilă, nr. 1231 din 9 octombrie 2008 a respins acțiunea ca nefondată, reținând că, așa cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză, terenul în suprafață de 605 mp este ocupat de lucrări de sistematizare, neputând fi restituit în natură pe vechiul amplasament. Au fost avute în vedere și constatările celui de-al doilea expert, B.E., care a efectuat o completare la raportul de expertiză inițial, răspunzând la obiecțiunile reclamantului, în sensul că terenul dintre blocuri reprezintă zonă verde și alei de acces, aparținând domeniului public, aflat în administrarea Primăriei Municipiului Galați.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamantul B.N., criticând-o pentru nestabilirea situației terenului a cărui restituire s-a solicitat, în condițiile în care, deși s-a dispus efectuarea expertizei de un alt expert, acesta s-a limitat să precizeze că expertul inițial a răspuns la obiective, fără a face vreo mențiune cu privire la evaluarea terenului. S-a criticat soluția primei instanțe și în ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat acordarea de teren în compensare pe un alt amplasament, susținându-se că dispozițiile art. 24 al. 1 din Legea nr. 10/2001 stabilesc obligații în sarcina entității investite cu soluționarea notificării de a acorda persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri ori servicii și doar în situațiile în care această măsură nu este posibilă sau nu este acceptată, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 158/ A din 14 mai 2009, a respins ca nefondat apelul reclamantului reținând, în esență, că așa cum rezultă din adresele SC E.D.M.N. SA și SC D.S.R. SRL, depuse în apel, terenul în litigiu este traversat de rețele electrice și conducte de gaze, neputând fi restituit în natură. Față de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, s-a reținut că măsura compensării nu este posibilă, astfel că măsurile reparatorii s-au stabilit corect prin dispoziția contestată. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul Budei Neculai, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul a susținut că instanța de apel a încălcat principiul restituirii în natură a proprietăților naționalizate de regimul comunist și a avut în vedere, în mod eronat, doar o parte din conținutul adreselor emise de SC D.S.

SA și SC E. SA, acești furnizori de utilități precizând că atât conducta, cât și cablul electric pot fi mutate în cazul în care s-ar dori amplasarea unei construcții pe teren. Recurentul a arătat că utilitățile minore amplasate pe terenul în litigiu nu-i pot îngrădi dreptul de proprietate, drept absolut garantat de Constituția României și Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. S-a mai învederat faptul că, prin dispoziția contestată, nu s-a stabilit cu certitudine în ce proporție terenul este afectat de lucrările de sistematizare menționate, recurentul precizând că este de acord să suporte toate cheltuielile de modificare a traseului conductei de gaze și cablului de electricitate.

Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs a vizat soluția dată capătului de cerere referitor la acordarea de teren în compensare, invocându-se faptul că afișarea listei bunurilor, conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, introdus prin O.U.G. nr. 209/2005, nu echivalează cu o ofertă în acest sens. Intimații Municipiul Galați și Primarul Municipiului Galați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Examinând criticile invocate de recurent, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat având în vedere considerentele ce succed: Principiul priorității restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 nu poate fi interpretat în sensul că orice suprafață de teren liberă de construcții trebuie restituită în natură.

Însăși Legea nr. 10/2001 instituie anumite excepții prin care limitează aplicarea principiului restituirii în natură, dispozițiile art. 11 alin. (3) impunând ca posibilitatea restituirii pe vechiul amplasament să fie apreciată și în funcție de existența unor servituți legale sau a altor amenajări de utilitate publică. Instanța de apel a constatat corect că terenul în litigiu este afectat de amenajări de utilitate publică, care fac imposibilă restituirea în natură. Așa cum a rezultat din comunicările SC E. SA și SC D.S. SA (filele 27, 29 dosar apel) către reclamant, terenul în litigiu este traversat de rețeaua electrică și cea de distribuție a gazelor naturale, ambele societăți precizând că este posibilă devierea acestora pe cheltuiala solicitantului, cu avizul autorităților competente.

Raportat la această situație de fapt, necontestată de reclamant, sunt incidente, dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, precum și dispozițiile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, suprafața în litigiu fiind afectată de dotări tehnico-edilitare subterane. Posibilitatea tehnică de deviere a traseului rețelelor electrică și de distribuție a gazelor naturale nu trebuie interpretată în sensul că ar conduce automat la restituirea în natură. Nu trebuie omis amplasamentul terenului a cărui restituire s-a solicitat, teren ce reprezintă spațiu verde între blocuri, astfel cum rezultă din schița anexă la raportul de expertiză tehnică efectuat la prima instanță de expert H.I.

(filele 53 - 55), ale cărui concluzii au fost confirmate de expertul B.E. (fila 79). Situarea terenului într-o zonă sistematizată dovedește, de altfel, faptul că scopul exproprierii a fost atins. Critica referitoare la restabilirea proporției în care terenul este afectat de rețele de utilități publice este nefondată, fiind lipsit de relevanță procentul în care suprafața ce se solicită este ocupată, de vreme ce restricțiile ce se impun afectează întregul imobil. Cel de-al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat. Într-adevăr, faptul că s-au afișat listele cu bunurile disponibile nu echivalează cu o ofertă de compensare din partea intimatei Primăria Municipiului Galați. Instanțele de fond și apel nu puteau însă să dispună atribuirea în compensare a altui teren, în lipsa unei propuneri în acest sens și în lipsa individualizării ca atare a unui imobil.

Potrivit art. 1.7 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii, oferite în echivalent, prevăzută de art. 1 alin. (2) și (3) din Lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite prin compensare, bunuri ori servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de solicitant. Decizia sau dispoziția motivată de acordare a măsurii compensării cu alt imobil echivalent urmează regimul juridic prevăzut de art. 25 alin. (4) și 26 alin. (5) din Lege, fiind necesar să cuprindă toate datele de identificare a bunului atribuit astfel.

În condițiile în care reclamantul recurent nu a administrat dovezi pentru a demonstra atât existența bunurilor disponibile, cât și identificarea acestora prin individualizare concretă și a situației juridice, este evident că instanțele nu puteau da eficiență dispozițiilor legale referitoare la acordarea măsurii compensării. Pentru toate aceste considerente se va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva Deciziei nr. 158/ A din 14 mai 2009 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.