ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5992/2010

Aspra cauzei de față, constată următoarele: La 6 mai 2008, reclamantul D.C. a chemat în judecată pe pârâții D.C.C.P. Neamț și Muzeul de Istorie Neamț, solicitând obligarea acestora la plata echivalentului în lei al sumei de 1.000.000 euro. În motivarea cererii, întemeiată pe art. 48 din Legea nr. 182/2000, reclamantul a susținut că suma solicitată reprezintă recompensa de 30% din valoarea săbiei de bronz (cu lungimea de 57 cm, greutatea aprox. 600 g și cea. 3.500 ani vechime) pe care a predat-o la 8 decembrie 2006 D.C.C.P.C.N. a județului Neamț. Judecătoria Piatra Neamț, prin sentința civilă nr. 3345 din 8 septembrie 2008, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Neamț, pe considerentul că în speță sunt operante prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. Tribunalul Neamț, secția civilă, prin sentința nr. 620 din 6 iulie 2009, a admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâți să-i plătească reclamantului echivalentul în lei al sumei de 1.200 euro (contravaloarea recompensei cuvenite acestuia conform art. 49 alin. (4) din Legea nr. 182/2000) și 500 lei cheltuieli de judecată. S-a reținut că: - la 8 decembrie 2006, reclamantul a predat D.J. Neamț pentru C.C.P.

o sabie de bronz, descoperită întâmplător, în pământul din grădina gospodăriei sale; - prin Ordinul nr. 2256/2007, Ministerul Culturii și Cultelor a dispus clasarea acestui bun mobil cu valoare arheologică (evaluat de un expert la 10.000 lei) în patrimoniul cultural național, categoria juridică „tezaur" din cadrul Complexului Muzeal Județean Neamț; - potrivit art. 49 din Legea nr. 182/2000, reclamantul era îndreptățit la o recompensă de 30% din valoarea săbiei și o bonificație suplimentară de 10% (pentru o descoperire arheologică de valoare excepțională); - în luna iulie 2007, reclamantul a refuzat recompensa de 4.000 lei (calculată în raport de valoarea de 10.000 lei) oferită de Complexul Muzeal Județean Neamț (care includea și bonificația de 10%); - expertiza efectuată în cauză a stabilit că sabia de bronz descoperită de reclamant (de tip Apa-Hajdusamson, încadrată cronologic în sec. XVIII-XVI Î. Hr.) are o valoare de 3.000 euro; - în raport de această valoare, reclamantul este îndreptățit la o recompensă de 900 euro (corespunzător procentului de 30%) la care se adaugă bonificația de 300 euro, corespunzător procentului de 10% stabilit inițial de Complexul Muzeal Județean Neamț (pentru că, potrivit certificatului de clasificare și art. 4 lit. a) din Legea nr. 182/2000, sabia de bronz menționată face parte din categoria „tezaur");

- la stabilirea cheltuielilor de judecată trebuie avută în vedere împrejurarea că reclamantul a obținut cu aproximativ 1.000 lei mai mult decât i-au oferit inițial pârâții și că această diferență este și urmare a creșterii cursului valutar, - referitor la același aspect, nu pot fi luate în calcul onorariu pentru a două expertiză, cheltuielile .extrajudiciare care nu erau necesare pentru promovarea acțiunii, onorariul plătit unui avocat fără delegație în cauză și cheltuielile de transport efectuate la alte date decât termenele de judecată. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.

S-a reținut că susținerile apelantului, că expertul ar fi examinat o altă sabie decât cea găsită de el, nu au fost confirmate, iar criticile referitoare la cuantumul recompensei exprimă părerea subiectivă a acestuia. Reclamantul a declarat recurs, solicitând casarea ultimei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul a susținut că, deși instanța de fond i-a respins, fără o motivație temeinică, obiecțiunile aduse raportului de expertiză, instanța de apel, contrar art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nu a stăruit în aflarea adevărului și, totodată nu i-a încuviințat cererea de efectuare a unei noi expertize.

Aceste critici sunt nefondate deoarece, în raport de susținerile apelantului și precizările făcute de expert (că sabia examinată este identică obiectului care apare în planșele foto realizate de organele de poliție la 8 decembrie 2006), instanța de apel nu avea motive să dispună efectuarea unei noi expertize. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva Deciziei nr. 2 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.