ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2577/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2577/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția civilă, sub nr. 3339/103 din 13
august 2009 și precizată și restrânsă ulterior, reclamantul G.C. a contestat,
în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Neamț și Județul Neamț,
dispoziția nr. 185 din 13 iulie 2009 emisă de Președintele Consiliului Județean
Neamț, solicitând obligarea pârâtului la restituirea în natură a diferenței de
311 mp teren (102 mp liber de construcții și 209 mp situați sub casa memorială V.M.).
În motivare,
contestatorul a arătat că unchiul său, I.V.G., a cumpărat în anul 1920, prin
actul de veșnică vânzare transcris la Grefa Tribunalului Neamț sub nr. 3101 din 20 august 1920, o suprafață de teren de 910 mp
împreună cu o casă de locuit situată pe acest teren, compusă din două corpuri:
unul construit din lemn, acoperit cu draniță și compus din patru camere (parte
de imobil ce va deveni casa memorială V.M.) și unul construit din cărămidă,
acoperit cu tablă și compus din două camere, un hol și o bucătărie de vară din
lemn (imobil ce a fost demolat după expropriere).
Prin testamentul
autentificat sub nr. 90 din 25 iunie 1973, reclamantul a fost instituit de
unchiul său, decedat la data de 30 ianuarie 1976, legatar universal al întregii
sale averi. În această calitate, în anul 1979, a vândut Complexului Muzeal Județean Neamț partea de casă compusă din patru camere, acoperită
cu draniță și construită din lemn în care a locuit V.M. Acest act de vânzare-cumpărare
a avut ca obiect doar o porțiune din casă (cea din lemn), fără a cuprinde vreo
suprafață de teren.
În baza Legii nr.
10/2001, prin notificarea nr. 54 din 14 august 2001, a solicitat Primăriei
orașului Târgu Neamț retrocedarea în natură a imobilului menționat sau
acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cazul în care imobilele nu
puteau fi restituite integral în natură. În notificare a specificat în mod
orientativ faptul că terenul are o suprafață totală de 660 mp, dar în urma
măsurătorilor efectuate de către expert A.C. s-a stabilit că suprafața de teren
ce a făcut obiectul actului de veșnică vânzare din 1920 este de 910 mp.
Prin dispoziția nr.
680 din 25 mai 2005 Primarul orașului Târgu-Neamț a dispus retrocedarea în
natură a unei suprafețe de 256 mp teren, iar contestația formulată a fost
respinsă de instanță, reținându-se în esență că restul terenului reprezintă
proprietatea publică a Județului Neamț. În considerarea acestei soluții,
Primarul orașului Târgu Neamț, prin adresa nr. 7611 din 15 aprilie 2009, în
temeiul dispozițiilor art. 27 pct. 2 din H.G. nr. 250/2007, a înaintat spre
competentă soluționare Consiliului Județean Neamț notificarea formulată.
Prin dispoziția
contestată, Consiliul Județean Neamț a respins notificarea atât sub aspectul
restituirii în natură, cât și al acordării de măsuri reparatorii prin
echivalent pentru o suprafață de 250 mp teren, fără însă a motiva dispoziția,
așa cum impune textul art. 25 din Legea nr. 10/2001.
În drept, au fost
invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin precizările scrise și orale din 2 noiembrie 2009,
contestatorul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a
unității administrativ - teritoriale în al cărei patrimoniu este evidențiat
terenul solicitat, respectiv Județul Neamț.
Prin sentința civilă
nr. 1100C din 30 noiembrie 2009, Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis în
parte contestația formulată de reclamantul G.C., a anulat dispoziția nr. 185
din 13 iulie2009 emisă de Președintele Consiliului Județean Neamț în temeiul
Legii nr. 10/2001 și, în consecință, a obligat pârâtul să acorde reclamantului
prin dispoziție motivată măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea
nr. 10/2001 pentru suprafața de 198 mp teren situat în intravilanul orașului
Târgu Neamț, jud. Neamț, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, cu
acordul reclamantului, sau despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.
247/2005; a respins cererea de restituire în natură a terenului menționat ca
neîntemeiată și a obligat pârâtul Consiliul Județean Neamț să plătească
reclamantului suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî
astfel, s-a reținut că, prin notificarea nr. 54 din 4 august 2001 adresată
Primăriei orașului Târgu-Neamț, reclamantul a solicitat restituirea suprafeței
de 660 mp teren situat în orașul Târgu-Neamț.
Prin dispoziția Primarului
orașului Târgu-Neamț nr. 680 din 25 mai 2005 (fila 21 dosar) s-a dispus
restituirea în natură către notificator a unei suprafețe de 256 mp, iar pentru
diferența de teren și construcțiile demolate, expropriate prin Decretul nr.
27/1981, urma să fie lansată de către primărie o ofertă de acordare de măsuri
reparatorii în echivalent conform referatului de prezentare a dosarului nr.
20/2001.
Contestația formulată
de reclamant împotriva dispoziției menționate a fost respinsă prin decizia nr.
224/2006 a Curții de Apel Bacău, devenită irevocabilă prin respingerea
recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ca urmare a
măsurătorilor efectuate în cursul judecății contestației, s-a stabilit că
suprafața de teren ce a făcut obiectul actului de veșnică vânzare autentificat
sub nr. 975 din 3 august 1920 (și transcris sub nr. 3101 din 17 august 1920)
este de 910 mp, nu de 660 mp, cât se precizase în notificare, diferența de 250 mp
făcând parte din domeniul public al județului Neamț, fiind aferent casei
memoriale V.M.
La cererea contestatorului,
prin adresa nr. 7611 din 15 aprilie 2009 (fila 38 dosar), în temeiul art. 27
pct. 2 din H.G. nr. 250/2007, primarul orașului Târgu-Neamț a înaintat, spre
competentă soluționare, Consiliului Județean Neamț notificarea formulată.
Prin dispoziția nr. 185
din 13 iulie 2009, președintele Consiliului Județean Neamț a respins
notificarea, având în vedere că suprafața de teren aferentă casei memoriale V.M.
se afla în proprietatea statului la momentul încheierii contractului de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2418 din 4 iulie 1979.
În primul rând,
Tribunalul a reținut faptul că indicarea inițială în notificare a suprafeței de
660 mp teren din Târgu-Neamț, nu îl lipsește pe reclamant de posibilitatea de
a-și solicita drepturile prevăzute de Legea nr. 10/2001 și cu privire la
diferența de teren de 250 mp, atâta timp cât s-a stabilit ulterior, prin
măsurători de specialitate, că întregul trup de teren măsura 910 mp. La
formularea notificării, reclamantul a avut în vedere suprafața menționată în
autorizația pentru înstrăinare sau împărțeală de teren cu sau fără construcții nr.
3319 din 25 iunie 1973 (fila 65 dosar), de 660 mp însă, în urma efectuării
expertizei topografice de către expert A.C., în dosarul nr. 1594/C/2005, s-a
constatat că, în raport de vecinătățile indicate în autorizația menționată,
terenul măsoară 910 mp, cuprinzând și suprafața de 250 mp aferentă casei memoriale
V.M. (filele 66-67 dosar).
Reclamantul s-a
conformat dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, transmițând
notificarea nr. 54 din 4 august 2001 prin executor judecătoresc, precizarea
ulterioară a suprafeței exacte avută în proprietate nefiind supusă aceleiași
condiții de formă, atâta timp cât nu se referea la un alt imobil. Dispozițiile
art. 22 alin. (1) teza finală potrivit cărora „în cazul în care sunt solicitate
mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil" nu
sunt aplicabile situației din prezenta cauză.
Cu privire la terenul
solicitat, aferent casei memoriale V.M., competența soluționării notificării
revenea Președintelui Consiliului Județean Neamț, care a și emis dispoziția
contestată, astfel că demersul anterior al contestatorului, inclusiv judiciar,
vizând terenul de 660 mp deținut de Primăria orașului Târgu-Neamț, nu se
suprapune cu cel prezent (verificările jurisdicționale efectuate limitându-se
la suprafața care a făcut obiectul contestației formulate în contradictoriu cu
Primarul orașului Târgu-Neamț).
Analizând cererea
reclamantului cu privire la suprafață de 311 mp, solicitată prin contestația
formulată, prin prisma condițiilor reglementate de Legea nr. 10/2001, instanța a
reținut că acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru
198 mp teren.
Astfel, potrivit
testamentului autentificat sub nr. 90 din 25 iunie 1973, notificatorul, ca
moștenitor testamentar, are calitatea de persoană îndreptățită, în sensul art.
3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Ca urmare a decesului
testatorului la 30 ianuarie 1976, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 în
vigoare la acea dată, contestatorul a dobândit în temeiul legatului numai
construcțiile de la adresa menționată, terenul aferent trecând în proprietatea
statului.
Dobânditorul
construcției a primit din partea statului în folosință terenul aferent de 250 mp.
La data de 4 iulie1979,
prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2418/1979 (fila 12
dosar), contestatorul a înstrăinat Complexului Muzeal Județean Neamț casa în
care a locuit V.M., compusă din patru camere, construită din lemn, acoperită cu
draniță, terenul aferent fiind deja preluat de stat în temeiul Legii nr. 58/1974.
Trecerea terenului în proprietatea statului s-a făcut în mod
abuziv, cu încălcarea dispozițiilor art. 12 și ale art. 36 din Constituția din
1965.
Regimul juridic al
terenurilor preluate de stat în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este
stabilit prin Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcției, pentru
care este prevăzut dreptul de a obține titlul de proprietate, însă, față de
conținutul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent
construcției are regimul juridic stabilit de text numai în ipoteza existenței
construcției.
În speță însă,
construcția fiind cumpărată de stat ulterior dobândirii ei prin testament de
către legatar, terenul aferent are regimul juridic prevăzut de Legea nr.
10/2001.
Din suprafața de 910 mp,
avută în proprietate de G.I., autorul contestatorului, și solicitată prin
notificare, numai 198 mp sunt inventariați în domeniul public al județului
Neamț, fiind aferenți casei memoriale V.M., potrivit anexei nr. 1 la H.G. nr. 1356/2001
privind atestarea domeniului public al județului Neamț. Adresa actuală a
imobilului, prevăzută în actul normativ menționat este Târgu-Neamț, jud. Neamț.
În consecință, numai
pentru această suprafață poate fi admisă contestația formulată în
contradictoriu cu Consiliul Județean Neamț, pentru diferența de teren aflată în
administrarea Primăriei orașului Târgu-Neamț pronunțându-se anterior dispoziția
nr. 680/2005 și hotărârile judecătorești mai sus menționate.
Această suprafață de
teren nu poate fi restituită în natură fiind aferentă construcției înstrăinate
chiar de către contestator în anul 1979 Complexului Muzeal Județean Neamț (parte
din domeniu public al județului). Terenul identificat între punctele LKIIGNML
în schița anexă la raportul de expertiză (efectuat în dosarul nr. 1594C/2005),
solicitat în natură în subsidiar, excede suprafeței de 198 mp mai sus
menționată, parte a domeniului public al județului Neamț. De asemenea, și
terenul identificat de expert între punctele POFHP excede suprafeței
menționate, și, mai mult decât atât, face parte din suprafața de 660 mp pentru
care s-a pronunțat anterior dispoziția Primarului orașului Târgu-Neamț nr. 680
din 25 mai 2005 și decizia nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău.
În speță nu sunt
aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, construcția nefiind
preluată abuziv de stat, ci înstrăinată de contestator în exercitarea
prerogativelor sale de proprietar.
Pentru terenul
aferent, preluat anterior de stat, așa cum s-a menționat, contestatorul este
îndreptățit în sensul Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent.
Împotriva menționatei
sentințe a formulat apel, în termen legal, pârâții Județul Neamț și Consiliul
Județean Neamț.
Prin decizia civilă
nr. 46 din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu
minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea acestei
decizii, instanța de apel a reținut că prin decizia nr. 224 din 09 noiembrie 2006
Curtea de Apel Bacău s-a stabilit că intimatul contestator nu este îndreptățit
să primească în natură și terenul care ocupa curtea casei memoriale „V.M.",
întrucât acest teren este situat în domeniu public, restituirea încalcă
dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea 10/2001 și era deținut de Județul
Neamț și nu de municipiul Piatra Neamț.
Această hotărâre însă
nu a statuat asupra dreptului contestatorului de a solicita măsuri reparatorii
prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru
terenul ce nu poate fi restituit în natură și care are regimul juridic prevăzut
de Legea 10/2001.
În raport de acestea,
criticile apelantului se găsesc a fi neîntemeiate și, în mod corect, prima
instanță, reținând că terenul solicitat a fost preluat abuziv de către stat, a
obligat apelanta să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra măsurilor
reparatorii reclamante de contestator.
Împotriva menționatei
decizii au formulat și motivat recurs, în termen legal, apelanții-pârâți Județul
Neamț și Consiliul Județean Neamț, pentru motive de nelegalitate întemeiate pe
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea
acestora s-a arătat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că prin decizia
civilă nr. 224 din 09 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 922/32/2006,
Curtea de Apel Bacău s-a pronunțat asupra întinderii cererii de restituire
formulată de către reclamantul C.G., stabilind că solicitarea contestatorului
de a i se restitui suprafața de 660 mp a exclus de la restituire suprafața de
teren atribuită casei memoriale V.M., situație de care nu a ținut cont expertul
tehnic care s-a raportat la suprafața de teren de 910 mp.
Astfel, prin menținerea
sentinței nr. 1100/C/2009 a Tribunalului Neamț, s-a modificat decizia civilă
nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău, deși aceasta din urmă a rămas definitivă
și irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva ei de către C.G.
Din actele depuse la
dosarul cauzei rezultă că reclamantul C.G. s-a adresat inițial Primarului orașului
Târgu-Neamț solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței
de 660 mp situată în orașul Târgu-Neamț, jud. Neamț. Prin dispoziția nr. 680/2005
a Primarului orașului Târgu-Neamț s-a dispus restituirea în natură a unei
suprafețe de teren de 254 mp, urmând ca pentru restul de până la 660 mp să se
acorde despăgubiri în echivalent.
Împotriva respectivei
dispoziții C.G. a formulat contestație, admisă de către Tribunalul Neamț, prin
sentința nr. 804/C/2005, care a stabilit că se pot restitui în natură 358 mp,
în baza expertizei efectuate în dosarul nr. 1594/C/2005, care făcea referire la
cei 910 mp, Curtea de Apel Bacău a modificat însă, prin decizia civilă nr.
224/2006 sentința civilă anterior menționată, reținând faptul că prin cererea
de restituire nu a fost vizată și suprafața ocupată de către casa memorială V.M.
Interpretarea dată de
către Tribunalul Neamț prin sentința civilă nr. 1100/C/2009, menținută prin decizia
civilă nr. 46 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, conform căreia, deși
în cererea de restituire se face referire la o suprafață de 660 mp, în
realitate trebuia avută în vedere suprafața de 910 mp, conduce la concluzia că
decizia civilă nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău a fost eronată întrucât
suprafața la care ar fi trebuit să se raporteze Primarul orașului Târgu-Neamț în
soluționarea cererii de restituire ar fi de 712 mp (910-198) și nu de 660 mp. În
consecință, admiterea contestației va conduce, în mod logic, la deschiderea
unui nou proces împotriva Primăriei orașului Târgu-Neamț pentru a se acorda
despăgubiri sau a se restitui în natură și suprafața de 52 mp reprezentând
diferența dintre 712 mp și 660 mp fapt ce ar goli de conținut decizia civilă
nr. 224/2006, rămasă definitivă și irevocabilă.
Analizând recursul
formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta
este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenții invocă în
esență încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 224/2006 a
Curții de Apel Bacău, atunci când arată că, prin menținerea sentinței nr.
1100/C/2009 a Tribunalului Neamț, s-a modificat decizia civilă nr. 224/2006 a
Curții de Apel Bacău, deși aceasta din urmă a rămas definitivă și irevocabilă.
O astfel de critică
nu este fondată deoarece obiectul celor două cauze nu este identic.
Astfel, Înalta Curte
observă că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 975 din 17 august
1920, prin care imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul autorului
reclamantului, nu era menționată suprafața de teren cumpărată, această
suprafață fiind identificată ca fiind de 910 mp de abia prin raportul de
expertiză efectuat în cauza care a format obiectul dosarului nr. 1594/2004.
Obiectul dosarului nr.
1594/2004, (soluționat în primă instanță prin sentința civilă nr. 804/2005 a Tribunalului
Neamț, în apel prin decizia civilă nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău
pronunțată în dosarul nr. 922/32/2006, iar în recurs prin decizia civilă nr.
4478/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), l-a constituit numai suprafața
de 660 mp, iar nu și diferența de 250 mp rezultând din scăderea din suprafața
totală de 910 mp a celor 660 mp.
În acel dosar, reclamantul
nu și-a majorat pretențiile în raport de suprafața terenului de 910 mp, identificată,
pe baza actelor de proprietate, prin expertiza efectuată, care a constatat o
întindere mai mare a dreptului de proprietate decât cea solicitată de reclamant,
astfel că instanța nu a fost investită să se pronunțe și asupra acestui teren.
În motivarea deciziei
nr. 224/2006 se menționează că „propunerea expertului de a se restitui și
terenul, calea și curtea casei memoriale V.M. – domeniul public, încalcă
dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Din actele cauzei rezultă
că solicitarea contestatorului de a i se restitui suprafața de 660 mp a exclus
de la restituire suprafața de teren atribuită casei memoriale, situație de care
nu a ținut cont expertul tehnic când s-a raportat la suprafața de teren de 910
mp”.
De altfel, în
expertiza efectuată în acest dosar se menționează că suprafața de 250 mp, pe
care expertul susține că nu o poate identifica, a fost trecută în proprietatea
statului conform art. 30 al Legii nr. 58/1974 și este cuprinsă și în certificatul
de moștenitor nr. 568/1979.
Înalta Curte observă
că în certificatul de moștenitor (fila 46 dosar 1594/C/2005) suprafața de teren
de 250 mp este individualizată ca și teren construcții pe care este amplasată
casa formată din două corpuri situată în oraș Târgu Neamț.
Prin urmare, din
coroborarea art. 30 al Legii nr. 58/1974 și mențiunilor existente în
certificatul de moștenitor nr. 568/1979, rezultă că această suprafață de teren
este cea aferentă casei memoriale V.M., înstrăinate chiar de către contestator
în anul 1979 Complexului Muzeal Județean Neamț, casa și terenul aferent devenind
parte din domeniu public al județului, motiv pentru care acest teren, nefiind
în domeniul privat al orașului, nu a fost analizat ca și componentă a suprafeței
de 660 mp, astfel cum rezultă de altfel și din motivarea deciziei civile nr.
224/2006.
Această concluzie se
coroborează cu adresa nr. 7611 din 15 aprilie 2009 (fila 38 dosar), prin care
primarul orașului Târgu-Neamț a înaintat, spre competentă soluționare,
Consiliului Județean Neamț notificarea soluționată deja în mod irevocabil prin
decizia civilă nr. 4478/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la
solicitarea contestatorului, ca urmare a nemulțumirii acestuia cu privire la
nesoluționarea aspectelor privind diferența de teren ce face parte din domeniul
public al județului.
Prin urmare, nu este
fondată critica recurentului potrivit căreia prin decizia nr. 224/2006 s-a
statuat asupra întinderii dreptului reclamantului ca fiind de 660 mp, astfel că
nu se mai pot acorda măsuri reparatorii care exced acestei suprafețe de teren,
căci „s-ar lipsi de conținut” decizia civilă nr. 224/2006 pronunțată în dosarul
nr. 922/32/2006 al Curții de Apel Bacău.
Posibilitatea ca
primăria să fie investită din nou cu acordarea de despăgubiri pentru diferența
dintre cei 250 mp și cei 198 mp, adică 52 mp, nu poate constitui un impediment
asupra constatării inexistenței autorității de lucru judecat, deoarece, astfel
cum s-a demonstrat, această diferență de 250 mp nu se suprapune cu terenul de
660 mp.
De asemenea, Înalta
Curte constată că și părțile sunt diferite, în primul dosar având calitate de
pârât Primarul orașului Târgu Neamț, iar în prezentul dosar această calitate o
au: Județul Neamț prin președintele Consiliului Județean și Consiliului
Județean Neamț, nefiind întrunită nici identitatea de părți pe lângă cea de
obiect, cerute de art. 1201 C. civ. pentru existența autorității de lucru
judecat.
Prin urmare, nu se
aduce atingere autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 224/2006 a
Curții de Apel Bacău, motiv pentru care nu este incident art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Pentru aceste
argumente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a
respinge recursul, ca nefondat.
Se va respinge
cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant
G.C., deoarece nu s-a făcut dovada suportării acestora de către această parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâții Consiliul Județean Neamț și Județul Neamț, prin
Președintele Consiliului Județean, împotriva deciziei nr. 46 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări
sociale.
Respinge cererea
privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant G.C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică
astăzi, 18 martie 2011.