ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2577/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția civilă, sub nr. 3339/103 din 13 august 2009 și precizată și restrânsă ulterior, reclamantul G.C. a contestat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Neamț și Județul Neamț, dispoziția nr. 185 din 13 iulie 2009 emisă de Președintele Consiliului Județean Neamț, solicitând obligarea pârâtului la restituirea în natură a diferenței de 311 mp teren (102 mp liber de construcții și 209 mp situați sub casa memorială V.M.).

În motivare, contestatorul a arătat că unchiul său, I.V.G., a cumpărat în anul 1920, prin actul de veșnică vânzare transcris la Grefa Tribunalului Neamț sub nr. 3101 din 20 august 1920, o suprafață de teren de 910 mp împreună cu o casă de locuit situată pe acest teren, compusă din două corpuri: unul construit din lemn, acoperit cu draniță și compus din patru camere (parte de imobil ce va deveni casa memorială V.M.) și unul construit din cărămidă, acoperit cu tablă și compus din două camere, un hol și o bucătărie de vară din lemn (imobil ce a fost demolat după expropriere). Prin testamentul autentificat sub nr. 90 din 25 iunie 1973, reclamantul a fost instituit de unchiul său, decedat la data de 30 ianuarie 1976, legatar universal al întregii sale averi.

În această calitate, în anul 1979, a vândut Complexului Muzeal Județean Neamț partea de casă compusă din patru camere, acoperită cu draniță și construită din lemn în care a locuit V.M. Acest act de vânzare-cumpărare a avut ca obiect doar o porțiune din casă (cea din lemn), fără a cuprinde vreo suprafață de teren. În baza Legii nr. 10/2001, prin notificarea nr. 54 din 14 august 2001, a solicitat Primăriei orașului Târgu Neamț retrocedarea în natură a imobilului menționat sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cazul în care imobilele nu puteau fi restituite integral în natură. În notificare a specificat în mod orientativ faptul că terenul are o suprafață totală de 660 mp, dar în urma măsurătorilor efectuate de către expert A.C.

s-a stabilit că suprafața de teren ce a făcut obiectul actului de veșnică vânzare din 1920 este de 910 mp. Prin dispoziția nr. 680 din 25 mai 2005 Primarul orașului Târgu-Neamț a dispus retrocedarea în natură a unei suprafețe de 256 mp teren, iar contestația formulată a fost respinsă de instanță, reținându-se în esență că restul terenului reprezintă proprietatea publică a Județului Neamț. În considerarea acestei soluții, Primarul orașului Târgu Neamț, prin adresa nr. 7611 din 15 aprilie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 27 pct. 2 din H.G. nr. 250/2007, a înaintat spre competentă soluționare Consiliului Județean Neamț notificarea formulată. Prin dispoziția contestată, Consiliul Județean Neamț a respins notificarea atât sub aspectul restituirii în natură, cât și al acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru o suprafață de 250 mp teren, fără însă a motiva dispoziția, așa cum impune textul art. 25 din Legea nr. 10/2001.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001. Prin precizările scrise și orale din 2 noiembrie 2009, contestatorul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a unității administrativ - teritoriale în al cărei patrimoniu este evidențiat terenul solicitat, respectiv Județul Neamț.

Prin sentința civilă nr. 1100C din 30 noiembrie 2009, Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis în parte contestația formulată de reclamantul G.C., a anulat dispoziția nr. 185 din 13 iulie2009 emisă de Președintele Consiliului Județean Neamț în temeiul Legii nr. 10/2001 și, în consecință, a obligat pârâtul să acorde reclamantului prin dispoziție motivată măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru suprafața de 198 mp teren situat în intravilanul orașului Târgu Neamț, jud. Neamț, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, cu acordul reclamantului, sau despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005; a respins cererea de restituire în natură a terenului menționat ca neîntemeiată și a obligat pârâtul Consiliul Județean Neamț să plătească reclamantului suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, prin notificarea nr. 54 din 4 august 2001 adresată Primăriei orașului Târgu-Neamț, reclamantul a solicitat restituirea suprafeței de 660 mp teren situat în orașul Târgu-Neamț. Prin dispoziția Primarului orașului Târgu-Neamț nr. 680 din 25 mai 2005 (fila 21 dosar) s-a dispus restituirea în natură către notificator a unei suprafețe de 256 mp, iar pentru diferența de teren și construcțiile demolate, expropriate prin Decretul nr. 27/1981, urma să fie lansată de către primărie o ofertă de acordare de măsuri reparatorii în echivalent conform referatului de prezentare a dosarului nr. 20/2001. Contestația formulată de reclamant împotriva dispoziției menționate a fost respinsă prin decizia nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău, devenită irevocabilă prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca urmare a măsurătorilor efectuate în cursul judecății contestației, s-a stabilit că suprafața de teren ce a făcut obiectul actului de veșnică vânzare autentificat sub nr. 975 din 3 august 1920 (și transcris sub nr. 3101 din 17 august 1920) este de 910 mp, nu de 660 mp, cât se precizase în notificare, diferența de 250 mp făcând parte din domeniul public al județului Neamț, fiind aferent casei memoriale V.M. La cererea contestatorului, prin adresa nr. 7611 din 15 aprilie 2009 (fila 38 dosar), în temeiul art. 27 pct. 2 din H.G. nr. 250/2007, primarul orașului Târgu-Neamț a înaintat, spre competentă soluționare, Consiliului Județean Neamț notificarea formulată. Prin dispoziția nr. 185 din 13 iulie 2009, președintele Consiliului Județean Neamț a respins notificarea, având în vedere că suprafața de teren aferentă casei memoriale V.M.

se afla în proprietatea statului la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2418 din 4 iulie 1979. În primul rând, Tribunalul a reținut faptul că indicarea inițială în notificare a suprafeței de 660 mp teren din Târgu-Neamț, nu îl lipsește pe reclamant de posibilitatea de a-și solicita drepturile prevăzute de Legea nr. 10/2001 și cu privire la diferența de teren de 250 mp, atâta timp cât s-a stabilit ulterior, prin măsurători de specialitate, că întregul trup de teren măsura 910 mp.

La formularea notificării, reclamantul a avut în vedere suprafața menționată în autorizația pentru înstrăinare sau împărțeală de teren cu sau fără construcții nr. 3319 din 25 iunie 1973 (fila 65 dosar), de 660 mp însă, în urma efectuării expertizei topografice de către expert A.C., în dosarul nr. 1594/C/2005, s-a constatat că, în raport de vecinătățile indicate în autorizația menționată, terenul măsoară 910 mp, cuprinzând și suprafața de 250 mp aferentă casei memoriale V.M. (filele 66-67 dosar). Reclamantul s-a conformat dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, transmițând notificarea nr. 54 din 4 august 2001 prin executor judecătoresc, precizarea ulterioară a suprafeței exacte avută în proprietate nefiind supusă aceleiași condiții de formă, atâta timp cât nu se referea la un alt imobil.

Dispozițiile art. 22 alin. (1) teza finală potrivit cărora „în cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil" nu sunt aplicabile situației din prezenta cauză. Cu privire la terenul solicitat, aferent casei memoriale V.M., competența soluționării notificării revenea Președintelui Consiliului Județean Neamț, care a și emis dispoziția contestată, astfel că demersul anterior al contestatorului, inclusiv judiciar, vizând terenul de 660 mp deținut de Primăria orașului Târgu-Neamț, nu se suprapune cu cel prezent (verificările jurisdicționale efectuate limitându-se la suprafața care a făcut obiectul contestației formulate în contradictoriu cu Primarul orașului Târgu-Neamț).

Analizând cererea reclamantului cu privire la suprafață de 311 mp, solicitată prin contestația formulată, prin prisma condițiilor reglementate de Legea nr. 10/2001, instanța a reținut că acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru 198 mp teren. Astfel, potrivit testamentului autentificat sub nr. 90 din 25 iunie 1973, notificatorul, ca moștenitor testamentar, are calitatea de persoană îndreptățită, în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 din Legea nr. 10/2001. Ca urmare a decesului testatorului la 30 ianuarie 1976, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 în vigoare la acea dată, contestatorul a dobândit în temeiul legatului numai construcțiile de la adresa menționată, terenul aferent trecând în proprietatea statului.

Dobânditorul construcției a primit din partea statului în folosință terenul aferent de 250 mp. La data de 4 iulie1979, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2418/1979 (fila 12 dosar), contestatorul a înstrăinat Complexului Muzeal Județean Neamț casa în care a locuit V.M., compusă din patru camere, construită din lemn, acoperită cu draniță, terenul aferent fiind deja preluat de stat în temeiul Legii nr. 58/1974.

Trecerea terenului în proprietatea statului s-a făcut în mod abuziv, cu încălcarea dispozițiilor art. 12 și ale art. 36 din Constituția din 1965. Regimul juridic al terenurilor preluate de stat în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este stabilit prin Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcției, pentru care este prevăzut dreptul de a obține titlul de proprietate, însă, față de conținutul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent construcției are regimul juridic stabilit de text numai în ipoteza existenței construcției. În speță însă, construcția fiind cumpărată de stat ulterior dobândirii ei prin testament de către legatar, terenul aferent are regimul juridic prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Din suprafața de 910 mp, avută în proprietate de G.I., autorul contestatorului, și solicitată prin notificare, numai 198 mp sunt inventariați în domeniul public al județului Neamț, fiind aferenți casei memoriale V.M., potrivit anexei nr. 1 la H.G. nr. 1356/2001 privind atestarea domeniului public al județului Neamț. Adresa actuală a imobilului, prevăzută în actul normativ menționat este Târgu-Neamț, jud. Neamț. În consecință, numai pentru această suprafață poate fi admisă contestația formulată în contradictoriu cu Consiliul Județean Neamț, pentru diferența de teren aflată în administrarea Primăriei orașului Târgu-Neamț pronunțându-se anterior dispoziția nr. 680/2005 și hotărârile judecătorești mai sus menționate.

Această suprafață de teren nu poate fi restituită în natură fiind aferentă construcției înstrăinate chiar de către contestator în anul 1979 Complexului Muzeal Județean Neamț (parte din domeniu public al județului). Terenul identificat între punctele LKIIGNML în schița anexă la raportul de expertiză (efectuat în dosarul nr. 1594C/2005), solicitat în natură în subsidiar, excede suprafeței de 198 mp mai sus menționată, parte a domeniului public al județului Neamț. De asemenea, și terenul identificat de expert între punctele POFHP excede suprafeței menționate, și, mai mult decât atât, face parte din suprafața de 660 mp pentru care s-a pronunțat anterior dispoziția Primarului orașului Târgu-Neamț nr. 680 din 25 mai 2005 și decizia nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău.

În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, construcția nefiind preluată abuziv de stat, ci înstrăinată de contestator în exercitarea prerogativelor sale de proprietar. Pentru terenul aferent, preluat anterior de stat, așa cum s-a menționat, contestatorul este îndreptățit în sensul Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent. Împotriva menționatei sentințe a formulat apel, în termen legal, pârâții Județul Neamț și Consiliul Județean Neamț. Prin decizia civilă nr. 46 din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că prin decizia nr. 224 din 09 noiembrie 2006 Curtea de Apel Bacău s-a stabilit că intimatul contestator nu este îndreptățit să primească în natură și terenul care ocupa curtea casei memoriale „V.M.", întrucât acest teren este situat în domeniu public, restituirea încalcă dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea 10/2001 și era deținut de Județul Neamț și nu de municipiul Piatra Neamț. Această hotărâre însă nu a statuat asupra dreptului contestatorului de a solicita măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură și care are regimul juridic prevăzut de Legea 10/2001.

În raport de acestea, criticile apelantului se găsesc a fi neîntemeiate și, în mod corect, prima instanță, reținând că terenul solicitat a fost preluat abuziv de către stat, a obligat apelanta să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra măsurilor reparatorii reclamante de contestator. Împotriva menționatei decizii au formulat și motivat recurs, în termen legal, apelanții-pârâți Județul Neamț și Consiliul Județean Neamț, pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestora s-a arătat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că prin decizia civilă nr. 224 din 09 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 922/32/2006, Curtea de Apel Bacău s-a pronunțat asupra întinderii cererii de restituire formulată de către reclamantul C.G., stabilind că solicitarea contestatorului de a i se restitui suprafața de 660 mp a exclus de la restituire suprafața de teren atribuită casei memoriale V.M., situație de care nu a ținut cont expertul tehnic care s-a raportat la suprafața de teren de 910 mp. Astfel, prin menținerea sentinței nr. 1100/C/2009 a Tribunalului Neamț, s-a modificat decizia civilă nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău, deși aceasta din urmă a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva ei de către C.G.

Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantul C.G. s-a adresat inițial Primarului orașului Târgu-Neamț solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței de 660 mp situată în orașul Târgu-Neamț, jud. Neamț. Prin dispoziția nr. 680/2005 a Primarului orașului Târgu-Neamț s-a dispus restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 254 mp, urmând ca pentru restul de până la 660 mp să se acorde despăgubiri în echivalent. Împotriva respectivei dispoziții C.G. a formulat contestație, admisă de către Tribunalul Neamț, prin sentința nr. 804/C/2005, care a stabilit că se pot restitui în natură 358 mp, în baza expertizei efectuate în dosarul nr. 1594/C/2005, care făcea referire la cei 910 mp, Curtea de Apel Bacău a modificat însă, prin decizia civilă nr. 224/2006 sentința civilă anterior menționată, reținând faptul că prin cererea de restituire nu a fost vizată și suprafața ocupată de către casa memorială V.M.

Interpretarea dată de către Tribunalul Neamț prin sentința civilă nr. 1100/C/2009, menținută prin decizia civilă nr. 46 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, conform căreia, deși în cererea de restituire se face referire la o suprafață de 660 mp, în realitate trebuia avută în vedere suprafața de 910 mp, conduce la concluzia că decizia civilă nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău a fost eronată întrucât suprafața la care ar fi trebuit să se raporteze Primarul orașului Târgu-Neamț în soluționarea cererii de restituire ar fi de 712 mp (910-198) și nu de 660 mp. În consecință, admiterea contestației va conduce, în mod logic, la deschiderea unui nou proces împotriva Primăriei orașului Târgu-Neamț pentru a se acorda despăgubiri sau a se restitui în natură și suprafața de 52 mp reprezentând diferența dintre 712 mp și 660 mp fapt ce ar goli de conținut decizia civilă nr. 224/2006, rămasă definitivă și irevocabilă.

Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Recurenții invocă în esență încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău, atunci când arată că, prin menținerea sentinței nr. 1100/C/2009 a Tribunalului Neamț, s-a modificat decizia civilă nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău, deși aceasta din urmă a rămas definitivă și irevocabilă. O astfel de critică nu este fondată deoarece obiectul celor două cauze nu este identic. Astfel, Înalta Curte observă că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 975 din 17 august 1920, prin care imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul autorului reclamantului, nu era menționată suprafața de teren cumpărată, această suprafață fiind identificată ca fiind de 910 mp de abia prin raportul de expertiză efectuat în cauza care a format obiectul dosarului nr. 1594/2004.

Obiectul dosarului nr. 1594/2004, (soluționat în primă instanță prin sentința civilă nr. 804/2005 a Tribunalului Neamț, în apel prin decizia civilă nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău pronunțată în dosarul nr. 922/32/2006, iar în recurs prin decizia civilă nr. 4478/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), l-a constituit numai suprafața de 660 mp, iar nu și diferența de 250 mp rezultând din scăderea din suprafața totală de 910 mp a celor 660 mp. În acel dosar, reclamantul nu și-a majorat pretențiile în raport de suprafața terenului de 910 mp, identificată, pe baza actelor de proprietate, prin expertiza efectuată, care a constatat o întindere mai mare a dreptului de proprietate decât cea solicitată de reclamant, astfel că instanța nu a fost investită să se pronunțe și asupra acestui teren.

În motivarea deciziei nr. 224/2006 se menționează că „propunerea expertului de a se restitui și terenul, calea și curtea casei memoriale V.M. – domeniul public, încalcă dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Din actele cauzei rezultă că solicitarea contestatorului de a i se restitui suprafața de 660 mp a exclus de la restituire suprafața de teren atribuită casei memoriale, situație de care nu a ținut cont expertul tehnic când s-a raportat la suprafața de teren de 910 mp”. De altfel, în expertiza efectuată în acest dosar se menționează că suprafața de 250 mp, pe care expertul susține că nu o poate identifica, a fost trecută în proprietatea statului conform art. 30 al Legii nr. 58/1974 și este cuprinsă și în certificatul de moștenitor nr. 568/1979.

Înalta Curte observă că în certificatul de moștenitor (fila 46 dosar 1594/C/2005) suprafața de teren de 250 mp este individualizată ca și teren construcții pe care este amplasată casa formată din două corpuri situată în oraș Târgu Neamț. Prin urmare, din coroborarea art. 30 al Legii nr. 58/1974 și mențiunilor existente în certificatul de moștenitor nr. 568/1979, rezultă că această suprafață de teren este cea aferentă casei memoriale V.M., înstrăinate chiar de către contestator în anul 1979 Complexului Muzeal Județean Neamț, casa și terenul aferent devenind parte din domeniu public al județului, motiv pentru care acest teren, nefiind în domeniul privat al orașului, nu a fost analizat ca și componentă a suprafeței de 660 mp, astfel cum rezultă de altfel și din motivarea deciziei civile nr. 224/2006.

Această concluzie se coroborează cu adresa nr. 7611 din 15 aprilie 2009 (fila 38 dosar), prin care primarul orașului Târgu-Neamț a înaintat, spre competentă soluționare, Consiliului Județean Neamț notificarea soluționată deja în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 4478/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la solicitarea contestatorului, ca urmare a nemulțumirii acestuia cu privire la nesoluționarea aspectelor privind diferența de teren ce face parte din domeniul public al județului. Prin urmare, nu este fondată critica recurentului potrivit căreia prin decizia nr. 224/2006 s-a statuat asupra întinderii dreptului reclamantului ca fiind de 660 mp, astfel că nu se mai pot acorda măsuri reparatorii care exced acestei suprafețe de teren, căci „s-ar lipsi de conținut” decizia civilă nr. 224/2006 pronunțată în dosarul nr. 922/32/2006 al Curții de Apel Bacău.

Posibilitatea ca primăria să fie investită din nou cu acordarea de despăgubiri pentru diferența dintre cei 250 mp și cei 198 mp, adică 52 mp, nu poate constitui un impediment asupra constatării inexistenței autorității de lucru judecat, deoarece, astfel cum s-a demonstrat, această diferență de 250 mp nu se suprapune cu terenul de 660 mp. De asemenea, Înalta Curte constată că și părțile sunt diferite, în primul dosar având calitate de pârât Primarul orașului Târgu Neamț, iar în prezentul dosar această calitate o au: Județul Neamț prin președintele Consiliului Județean și Consiliului Județean Neamț, nefiind întrunită nici identitatea de părți pe lângă cea de obiect, cerute de art. 1201 C. civ.

pentru existența autorității de lucru judecat. Prin urmare, nu se aduce atingere autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău, motiv pentru care nu este incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pentru aceste argumente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul, ca nefondat. Se va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant G.C., deoarece nu s-a făcut dovada suportării acestora de către această parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Consiliul Județean Neamț și Județul Neamț, prin Președintele Consiliului Județean, împotriva deciziei nr. 46 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale. Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant G.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2011.