ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2577/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2577/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția civilă, sub nr. 3339/103 din 13

august 2009 și precizată și restrânsă ulterior, reclamantul G.C. a contestat,

în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Neamț și Județul Neamț,

dispoziția nr. 185 din 13 iulie 2009 emisă de Președintele Consiliului Județean

Neamț, solicitând obligarea pârâtului la restituirea în natură a diferenței de

311 mp teren (102 mp liber de construcții și 209 mp situați sub casa memorială V.M.).

În motivare,

contestatorul a arătat că unchiul său, I.V.G., a cumpărat în anul 1920, prin

actul de veșnică vânzare transcris la Grefa Tribunalului Neamț sub nr. 3101 din 20 august 1920, o suprafață de teren de 910 mp

împreună cu o casă de locuit situată pe acest teren, compusă din două corpuri:

unul construit din lemn, acoperit cu draniță și compus din patru camere (parte

de imobil ce va deveni casa memorială V.M.) și unul construit din cărămidă,

acoperit cu tablă și compus din două camere, un hol și o bucătărie de vară din

lemn (imobil ce a fost demolat după expropriere).

Prin testamentul

autentificat sub nr. 90 din 25 iunie 1973, reclamantul a fost instituit de

unchiul său, decedat la data de 30 ianuarie 1976, legatar universal al întregii

sale averi. În această calitate, în anul 1979, a vândut Complexului Muzeal Județean Neamț partea de casă compusă din patru camere, acoperită

cu draniță și construită din lemn în care a locuit V.M. Acest act de vânzare-cumpărare

a avut ca obiect doar o porțiune din casă (cea din lemn), fără a cuprinde vreo

suprafață de teren.

În baza Legii nr.

10/2001, prin notificarea nr. 54 din 14 august 2001, a solicitat Primăriei

orașului Târgu Neamț retrocedarea în natură a imobilului menționat sau

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cazul în care imobilele nu

puteau fi restituite integral în natură. În notificare a specificat în mod

orientativ faptul că terenul are o suprafață totală de 660 mp, dar în urma

măsurătorilor efectuate de către expert A.C. s-a stabilit că suprafața de teren

ce a făcut obiectul actului de veșnică vânzare din 1920 este de 910 mp.

Prin dispoziția nr.

680 din 25 mai 2005 Primarul orașului Târgu-Neamț a dispus retrocedarea în

natură a unei suprafețe de 256 mp teren, iar contestația formulată a fost

respinsă de instanță, reținându-se în esență că restul terenului reprezintă

proprietatea publică a Județului Neamț. În considerarea acestei soluții,

Primarul orașului Târgu Neamț, prin adresa nr. 7611 din 15 aprilie 2009, în

temeiul dispozițiilor art. 27 pct. 2 din H.G. nr. 250/2007, a înaintat spre

competentă soluționare Consiliului Județean Neamț notificarea formulată.

Prin dispoziția

contestată, Consiliul Județean Neamț a respins notificarea atât sub aspectul

restituirii în natură, cât și al acordării de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru o suprafață de 250 mp teren, fără însă a motiva dispoziția,

așa cum impune textul art. 25 din Legea nr. 10/2001.

În drept, au fost

invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin precizările scrise și orale din 2 noiembrie 2009,

contestatorul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, și a

unității administrativ - teritoriale în al cărei patrimoniu este evidențiat

terenul solicitat, respectiv Județul Neamț.

Prin sentința civilă

nr. 1100C din 30 noiembrie 2009, Tribunalul Neamț, secția civilă, a admis în

parte contestația formulată de reclamantul G.C., a anulat dispoziția nr. 185

din 13 iulie2009 emisă de Președintele Consiliului Județean Neamț în temeiul

Legii nr. 10/2001 și, în consecință, a obligat pârâtul să acorde reclamantului

prin dispoziție motivată măsuri reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea

nr. 10/2001 pentru suprafața de 198 mp teren situat în intravilanul orașului

Târgu Neamț, jud. Neamț, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, cu

acordul reclamantului, sau despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.

247/2005; a respins cererea de restituire în natură a terenului menționat ca

neîntemeiată și a obligat pârâtul Consiliul Județean Neamț să plătească

reclamantului suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, s-a reținut că, prin notificarea nr. 54 din 4 august 2001 adresată

Primăriei orașului Târgu-Neamț, reclamantul a solicitat restituirea suprafeței

de 660 mp teren situat în orașul Târgu-Neamț.

Prin dispoziția Primarului

orașului Târgu-Neamț nr. 680 din 25 mai 2005 (fila 21 dosar) s-a dispus

restituirea în natură către notificator a unei suprafețe de 256 mp, iar pentru

diferența de teren și construcțiile demolate, expropriate prin Decretul nr.

27/1981, urma să fie lansată de către primărie o ofertă de acordare de măsuri

reparatorii în echivalent conform referatului de prezentare a dosarului nr.

20/2001.

Contestația formulată

de reclamant împotriva dispoziției menționate a fost respinsă prin decizia nr.

224/2006 a Curții de Apel Bacău, devenită irevocabilă prin respingerea

recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Ca urmare a

măsurătorilor efectuate în cursul judecății contestației, s-a stabilit că

suprafața de teren ce a făcut obiectul actului de veșnică vânzare autentificat

sub nr. 975 din 3 august 1920 (și transcris sub nr. 3101 din 17 august 1920)

este de 910 mp, nu de 660 mp, cât se precizase în notificare, diferența de 250 mp

făcând parte din domeniul public al județului Neamț, fiind aferent casei

memoriale V.M.

La cererea contestatorului,

prin adresa nr. 7611 din 15 aprilie 2009 (fila 38 dosar), în temeiul art. 27

pct. 2 din H.G. nr. 250/2007, primarul orașului Târgu-Neamț a înaintat, spre

competentă soluționare, Consiliului Județean Neamț notificarea formulată.

Prin dispoziția nr. 185

din 13 iulie 2009, președintele Consiliului Județean Neamț a respins

notificarea, având în vedere că suprafața de teren aferentă casei memoriale V.M.

se afla în proprietatea statului la momentul încheierii contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2418 din 4 iulie 1979.

În primul rând,

Tribunalul a reținut faptul că indicarea inițială în notificare a suprafeței de

660 mp teren din Târgu-Neamț, nu îl lipsește pe reclamant de posibilitatea de

a-și solicita drepturile prevăzute de Legea nr. 10/2001 și cu privire la

diferența de teren de 250 mp, atâta timp cât s-a stabilit ulterior, prin

măsurători de specialitate, că întregul trup de teren măsura 910 mp. La

formularea notificării, reclamantul a avut în vedere suprafața menționată în

autorizația pentru înstrăinare sau împărțeală de teren cu sau fără construcții nr.

3319 din 25 iunie 1973 (fila 65 dosar), de 660 mp însă, în urma efectuării

expertizei topografice de către expert A.C., în dosarul nr. 1594/C/2005, s-a

constatat că, în raport de vecinătățile indicate în autorizația menționată,

terenul măsoară 910 mp, cuprinzând și suprafața de 250 mp aferentă casei memoriale

V.M. (filele 66-67 dosar).

Reclamantul s-a

conformat dispozițiilor art. 22 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, transmițând

notificarea nr. 54 din 4 august 2001 prin executor judecătoresc, precizarea

ulterioară a suprafeței exacte avută în proprietate nefiind supusă aceleiași

condiții de formă, atâta timp cât nu se referea la un alt imobil. Dispozițiile

art. 22 alin. (1) teza finală potrivit cărora „în cazul în care sunt solicitate

mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil" nu

sunt aplicabile situației din prezenta cauză.

Cu privire la terenul

solicitat, aferent casei memoriale V.M., competența soluționării notificării

revenea Președintelui Consiliului Județean Neamț, care a și emis dispoziția

contestată, astfel că demersul anterior al contestatorului, inclusiv judiciar,

vizând terenul de 660 mp deținut de Primăria orașului Târgu-Neamț, nu se

suprapune cu cel prezent (verificările jurisdicționale efectuate limitându-se

la suprafața care a făcut obiectul contestației formulate în contradictoriu cu

Primarul orașului Târgu-Neamț).

Analizând cererea

reclamantului cu privire la suprafață de 311 mp, solicitată prin contestația

formulată, prin prisma condițiilor reglementate de Legea nr. 10/2001, instanța a

reținut că acesta este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru

198 mp teren.

Astfel, potrivit

testamentului autentificat sub nr. 90 din 25 iunie 1973, notificatorul, ca

moștenitor testamentar, are calitatea de persoană îndreptățită, în sensul art.

3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 din Legea nr. 10/2001.

Ca urmare a decesului

testatorului la 30 ianuarie 1976, în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 în

vigoare la acea dată, contestatorul a dobândit în temeiul legatului numai

construcțiile de la adresa menționată, terenul aferent trecând în proprietatea

statului.

Dobânditorul

construcției a primit din partea statului în folosință terenul aferent de 250 mp.

La data de 4 iulie1979,

prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2418/1979 (fila 12

dosar), contestatorul a înstrăinat Complexului Muzeal Județean Neamț casa în

care a locuit V.M., compusă din patru camere, construită din lemn, acoperită cu

draniță, terenul aferent fiind deja preluat de stat în temeiul Legii nr. 58/1974.

Trecerea terenului în proprietatea statului s-a făcut în mod

abuziv, cu încălcarea dispozițiilor art. 12 și ale art. 36 din Constituția din

1965.

Regimul juridic al

terenurilor preluate de stat în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 este

stabilit prin Legea nr. 18/1991 în favoarea dobânditorilor construcției, pentru

care este prevăzut dreptul de a obține titlul de proprietate, însă, față de

conținutul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, terenul aferent

construcției are regimul juridic stabilit de text numai în ipoteza existenței

construcției.

În speță însă,

construcția fiind cumpărată de stat ulterior dobândirii ei prin testament de

către legatar, terenul aferent are regimul juridic prevăzut de Legea nr.

10/2001.

Din suprafața de 910 mp,

avută în proprietate de G.I., autorul contestatorului, și solicitată prin

notificare, numai 198 mp sunt inventariați în domeniul public al județului

Neamț, fiind aferenți casei memoriale V.M., potrivit anexei nr. 1 la H.G. nr. 1356/2001

privind atestarea domeniului public al județului Neamț. Adresa actuală a

imobilului, prevăzută în actul normativ menționat este Târgu-Neamț, jud. Neamț.

În consecință, numai

pentru această suprafață poate fi admisă contestația formulată în

contradictoriu cu Consiliul Județean Neamț, pentru diferența de teren aflată în

administrarea Primăriei orașului Târgu-Neamț pronunțându-se anterior dispoziția

nr. 680/2005 și hotărârile judecătorești mai sus menționate.

Această suprafață de

teren nu poate fi restituită în natură fiind aferentă construcției înstrăinate

chiar de către contestator în anul 1979 Complexului Muzeal Județean Neamț (parte

din domeniu public al județului). Terenul identificat între punctele LKIIGNML

în schița anexă la raportul de expertiză (efectuat în dosarul nr. 1594C/2005),

solicitat în natură în subsidiar, excede suprafeței de 198 mp mai sus

menționată, parte a domeniului public al județului Neamț. De asemenea, și

terenul identificat de expert între punctele POFHP excede suprafeței

menționate, și, mai mult decât atât, face parte din suprafața de 660 mp pentru

care s-a pronunțat anterior dispoziția Primarului orașului Târgu-Neamț nr. 680

din 25 mai 2005 și decizia nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău.

În speță nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, construcția nefiind

preluată abuziv de stat, ci înstrăinată de contestator în exercitarea

prerogativelor sale de proprietar.

Pentru terenul

aferent, preluat anterior de stat, așa cum s-a menționat, contestatorul este

îndreptățit în sensul Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva menționatei

sentințe a formulat apel, în termen legal, pârâții Județul Neamț și Consiliul

Județean Neamț.

Prin decizia civilă

nr. 46 din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze cu

minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea acestei

decizii, instanța de apel a reținut că prin decizia nr. 224 din 09 noiembrie 2006

Curtea de Apel Bacău s-a stabilit că intimatul contestator nu este îndreptățit

să primească în natură și terenul care ocupa curtea casei memoriale „V.M.",

întrucât acest teren este situat în domeniu public, restituirea încalcă

dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea 10/2001 și era deținut de Județul

Neamț și nu de municipiul Piatra Neamț.

Această hotărâre însă

nu a statuat asupra dreptului contestatorului de a solicita măsuri reparatorii

prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru

terenul ce nu poate fi restituit în natură și care are regimul juridic prevăzut

de Legea 10/2001.

În raport de acestea,

criticile apelantului se găsesc a fi neîntemeiate și, în mod corect, prima

instanță, reținând că terenul solicitat a fost preluat abuziv de către stat, a

obligat apelanta să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra măsurilor

reparatorii reclamante de contestator.

Împotriva menționatei

decizii au formulat și motivat recurs, în termen legal, apelanții-pârâți Județul

Neamț și Consiliul Județean Neamț, pentru motive de nelegalitate întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestora s-a arătat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că prin decizia

civilă nr. 224 din 09 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 922/32/2006,

Curtea de Apel Bacău s-a pronunțat asupra întinderii cererii de restituire

formulată de către reclamantul C.G., stabilind că solicitarea contestatorului

de a i se restitui suprafața de 660 mp a exclus de la restituire suprafața de

teren atribuită casei memoriale V.M., situație de care nu a ținut cont expertul

tehnic care s-a raportat la suprafața de teren de 910 mp.

Astfel, prin menținerea

sentinței nr. 1100/C/2009 a Tribunalului Neamț, s-a modificat decizia civilă

nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău, deși aceasta din urmă a rămas definitivă

și irevocabilă prin respingerea recursului formulat împotriva ei de către C.G.

Din actele depuse la

dosarul cauzei rezultă că reclamantul C.G. s-a adresat inițial Primarului orașului

Târgu-Neamț solicitând restituirea în natură sau prin echivalent a suprafeței

de 660 mp situată în orașul Târgu-Neamț, jud. Neamț. Prin dispoziția nr. 680/2005

a Primarului orașului Târgu-Neamț s-a dispus restituirea în natură a unei

suprafețe de teren de 254 mp, urmând ca pentru restul de până la 660 mp să se

acorde despăgubiri în echivalent.

Împotriva respectivei

dispoziții C.G. a formulat contestație, admisă de către Tribunalul Neamț, prin

sentința nr. 804/C/2005, care a stabilit că se pot restitui în natură 358 mp,

în baza expertizei efectuate în dosarul nr. 1594/C/2005, care făcea referire la

cei 910 mp, Curtea de Apel Bacău a modificat însă, prin decizia civilă nr.

224/2006 sentința civilă anterior menționată, reținând faptul că prin cererea

de restituire nu a fost vizată și suprafața ocupată de către casa memorială V.M.

Interpretarea dată de

către Tribunalul Neamț prin sentința civilă nr. 1100/C/2009, menținută prin decizia

civilă nr. 46 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, conform căreia, deși

în cererea de restituire se face referire la o suprafață de 660 mp, în

realitate trebuia avută în vedere suprafața de 910 mp, conduce la concluzia că

decizia civilă nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău a fost eronată întrucât

suprafața la care ar fi trebuit să se raporteze Primarul orașului Târgu-Neamț în

soluționarea cererii de restituire ar fi de 712 mp (910-198) și nu de 660 mp. În

consecință, admiterea contestației va conduce, în mod logic, la deschiderea

unui nou proces împotriva Primăriei orașului Târgu-Neamț pentru a se acorda

despăgubiri sau a se restitui în natură și suprafața de 52 mp reprezentând

diferența dintre 712 mp și 660 mp fapt ce ar goli de conținut decizia civilă

nr. 224/2006, rămasă definitivă și irevocabilă.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenții invocă în

esență încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. 224/2006 a

Curții de Apel Bacău, atunci când arată că, prin menținerea sentinței nr.

1100/C/2009 a Tribunalului Neamț, s-a modificat decizia civilă nr. 224/2006 a

Curții de Apel Bacău, deși aceasta din urmă a rămas definitivă și irevocabilă.

O astfel de critică

nu este fondată deoarece obiectul celor două cauze nu este identic.

Astfel, Înalta Curte

observă că în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 975 din 17 august

1920, prin care imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul autorului

reclamantului, nu era menționată suprafața de teren cumpărată, această

suprafață fiind identificată ca fiind de 910 mp de abia prin raportul de

expertiză efectuat în cauza care a format obiectul dosarului nr. 1594/2004.

Obiectul dosarului nr.

1594/2004, (soluționat în primă instanță prin sentința civilă nr. 804/2005 a Tribunalului

Neamț, în apel prin decizia civilă nr. 224/2006 a Curții de Apel Bacău

pronunțată în dosarul nr. 922/32/2006, iar în recurs prin decizia civilă nr.

4478/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), l-a constituit numai suprafața

de 660 mp, iar nu și diferența de 250 mp rezultând din scăderea din suprafața

totală de 910 mp a celor 660 mp.

În acel dosar, reclamantul

nu și-a majorat pretențiile în raport de suprafața terenului de 910 mp, identificată,

pe baza actelor de proprietate, prin expertiza efectuată, care a constatat o

întindere mai mare a dreptului de proprietate decât cea solicitată de reclamant,

astfel că instanța nu a fost investită să se pronunțe și asupra acestui teren.

În motivarea deciziei

nr. 224/2006 se menționează că „propunerea expertului de a se restitui și

terenul, calea și curtea casei memoriale V.M. – domeniul public, încalcă

dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Din actele cauzei rezultă

că solicitarea contestatorului de a i se restitui suprafața de 660 mp a exclus

de la restituire suprafața de teren atribuită casei memoriale, situație de care

nu a ținut cont expertul tehnic când s-a raportat la suprafața de teren de 910

mp”.

De altfel, în

expertiza efectuată în acest dosar se menționează că suprafața de 250 mp, pe

care expertul susține că nu o poate identifica, a fost trecută în proprietatea

statului conform art. 30 al Legii nr. 58/1974 și este cuprinsă și în certificatul

de moștenitor nr. 568/1979.

Înalta Curte observă

că în certificatul de moștenitor (fila 46 dosar 1594/C/2005) suprafața de teren

de 250 mp este individualizată ca și teren construcții pe care este amplasată

casa formată din două corpuri situată în oraș Târgu Neamț.

Prin urmare, din

coroborarea art. 30 al Legii nr. 58/1974 și mențiunilor existente în

certificatul de moștenitor nr. 568/1979, rezultă că această suprafață de teren

este cea aferentă casei memoriale V.M., înstrăinate chiar de către contestator

în anul 1979 Complexului Muzeal Județean Neamț, casa și terenul aferent devenind

parte din domeniu public al județului, motiv pentru care acest teren, nefiind

în domeniul privat al orașului, nu a fost analizat ca și componentă a suprafeței

de 660 mp, astfel cum rezultă de altfel și din motivarea deciziei civile nr.

224/2006.

Această concluzie se

coroborează cu adresa nr. 7611 din 15 aprilie 2009 (fila 38 dosar), prin care

primarul orașului Târgu-Neamț a înaintat, spre competentă soluționare,

Consiliului Județean Neamț notificarea soluționată deja în mod irevocabil prin

decizia civilă nr. 4478/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la

solicitarea contestatorului, ca urmare a nemulțumirii acestuia cu privire la

nesoluționarea aspectelor privind diferența de teren ce face parte din domeniul

public al județului.

Prin urmare, nu este

fondată critica recurentului potrivit căreia prin decizia nr. 224/2006 s-a

statuat asupra întinderii dreptului reclamantului ca fiind de 660 mp, astfel că

nu se mai pot acorda măsuri reparatorii care exced acestei suprafețe de teren,

căci „s-ar lipsi de conținut” decizia civilă nr. 224/2006 pronunțată în dosarul

nr. 922/32/2006 al Curții de Apel Bacău.

Posibilitatea ca

primăria să fie investită din nou cu acordarea de despăgubiri pentru diferența

dintre cei 250 mp și cei 198 mp, adică 52 mp, nu poate constitui un impediment

asupra constatării inexistenței autorității de lucru judecat, deoarece, astfel

cum s-a demonstrat, această diferență de 250 mp nu se suprapune cu terenul de

660 mp.

De asemenea, Înalta

Curte constată că și părțile sunt diferite, în primul dosar având calitate de

pârât Primarul orașului Târgu Neamț, iar în prezentul dosar această calitate o

au: Județul Neamț prin președintele Consiliului Județean și Consiliului

Județean Neamț, nefiind întrunită nici identitatea de părți pe lângă cea de

obiect, cerute de art. 1201 C. civ. pentru existența autorității de lucru

judecat.

Prin urmare, nu se

aduce atingere autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 224/2006 a

Curții de Apel Bacău, motiv pentru care nu este incident art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Pentru aceste

argumente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a

respinge recursul, ca nefondat.

Se va respinge

cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant

G.C., deoarece nu s-a făcut dovada suportării acestora de către această parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâții Consiliul Județean Neamț și Județul Neamț, prin

Președintele Consiliului Județean, împotriva deciziei nr. 46 din 28 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări

sociale.

Respinge cererea

privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant G.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 18 martie 2011.