Tudor-Auto S.R.L. și Triplu-Tudor S.R.L. împotriva Republicii Moldova

Reclamanții, Triplu-Tudor S.R.L. și Tudor-Auto S.R.L., sunt două societăți încorporate în temeiul legii moldove. La 18 noiembrie 1993, Serviciul de Stat pentru Supravegherea Asigurării de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova (“Serviciul de Stat pentru supravegherea asigurării pe lăgărească Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova) a înregistrat compania de asigurare Tudor și Co. S.R.L., fondată de trei părți private T.N., V.N. și L.R. (“fondatorii”). La o dată neespecificată, fondatorii au depus la Serviciu o cerere de înregistrare a altor două companii de asigurare, care la 3 noiembrie 1995 au fost înregistrate ca Triplu-Tudor S.R.L. și TripluTudorAuto S.R.L. De asemenea, au solicitat înregistrarea modificărilor în fondatorii societăților, și anume înlocuirea T.N.

și V.N. cu alți fondatori, și într-unul dintre numele companiei din Triplu-Tudor-Auto S.R.L. în Tudor-Auto S.R.L. La 25 și 27 decembrie 1995 și la 11 ianuarie 1996 Serviciul a acordat cererile lor. La 10 iunie 1997, Guvernul a adoptat Decizia nr. 533 „pentru anumite măsuri de reglementare a activității de asigurare” (a se vedea punctul 31 de mai jos), conform căreia societățile de asigurare au trebuit să îndeplinească anumite formalități și să obțină noi certificate de înregistrare înainte de 1 august 1997. La 31 iulie 1997 Triplu-Tudor S.R.L. și Tudor-Auto S.R.L.

depuse Serviciului documentele necesare împreună cu dovada creșterii capitalului lor statutar până la 300 000 lei moldoveni (MDL), (65.197 euro (EUR) la momentul respectiv), astfel cum se prevede în secțiunea 1 din decizia nr. 533, și a solicitat să înregistreze modificările documentelor constituționale și să fie eliberate cu noi certificate de înregistrare pentru activitatea de asigurare („certificatele”). Deoarece Serviciul a refuzat să respecte cererile lor, la o dată neespecificată, fiecare dintre societățile solicitante a adus acțiuni împotriva Serviciului, încercând să-l ordone să înregistreze modificările solicitate și să elibereze noi certificate de înregistrare. 10. La 15 ianuarie 1998, în timpul procedurii dinaintea instanței de primă instanță, Serviciul a înregistrat numai modificările în capitalul statutar al societăților.

11. La 31 martie 1998, Curtea Economică Chișinău a decis în favoarea societăților solicitante și a ordonat Serviciului să le elibereze cu noi certificate de înregistrare. La 15 aprilie 1998, societățile solicitante au fost eliberate cu mandate de executare care au menționat „pentru executarea imediată”. Serviciul a interzis. 12. La 24 iunie 1998, Camera de apel a Curții Economice Chișinău a respins apelurile Serviciului în ambele cazuri. Nu au fost depuse noi apeluri și hotărârile au devenit definitive și executive. 13. La 21 iulie 1998 și 1 iunie 1999, Serviciul a anulat hotărârile din 25 și 27 decembrie 1995 și din 11 ianuarie 1996. 14. La 1 decembrie 1998, Serviciul a solicitat o suspendare a procedurii de executare, care a fost respinsă de Curtea Economică Chișinău la 12 februarie 1999. 15. La o dată neespecificată a solicitat revizuirea hotărârilor din 31 martie 1998. La 15 iulie 1999, Curtea Economică Chișinău a respins cererea ca fiind nefondată.

16. La 8 februarie 2000, Serviciul a depus o nouă cerere de revizuire a hotărârilor din 31 martie 1998. Prin decizia finală din 6 septembrie 2000, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea. 17. În cadrul unei proceduri separate, la 28 septembrie 1999, Curtea de District Rîșcani a amendat directorul Serviciului pentru nerespectarea hotărârilor în favoarea societăților reclamante. În urma unui recurs depus de director, la 4 iulie 2000, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârea din 28 septembrie 1999 și a întrerupt procesul împotriva acestuia ca fiind interzis. Cu toate acestea, într-o decizie separată cu aceeași dată Curtea Supremă de Justiție a adresat în mod specific Ministerului Finanțelor despre necesitatea de a aplica hotărârile finale pentru a evita daune ulterioare la interesele statului.

18. La 24 ianuarie 2001, Serviciul a eliberat fiecare dintre societățile solicitante cu certificate, dar Ministrul Finanțelor nu le-a semnat astfel încât să nu aibă nicio forță juridică. În februarie 2001, societățile solicitante au solicitat un judecător pentru a aplica pe deplin hotărârile și pentru a obține semnarea ministrului Finanțelor pe certificate. 19. La 18 mai și 4 iunie 2001, camera de înregistrare a statului a solicitat societăților solicitante să prezinte anumite documente pentru a reînregistra societățile, astfel cum prevede o nouă lege privind înregistrarea întreprinderilor de stat. Deoarece cererile au declarat în mod specific că societățile solicitante ar fi trebuit să prezinte originalele certificatelor de înregistrare, acestea din urmă nu au respectat cererile.

20. Hotărârile din 31 martie 1998 nu au fost aplicate până în prezent. 21. La 19 aprilie 2000 T.P. (se constată din dosarul că fundatorul T.N., a se vedea punctul 7 de mai sus, și-a schimbat numele) a depus o cerere de aderare la procedura care s-a încheiat cu hotărârea finală din 31 martie 1998 ca terță parte. El a susținut că el a fost proprietarul unei acțiuni de 50% în societatea reclamantă și că modificările la documentele statutare ale societății reclamante, introduse la 11 ianuarie 1996, au fost adoptate fără cunoștință. 22. Prin decizia finală din 20 septembrie 2000, Camera de apel a Curții Economice a respins cererea T.P. ca fiind nefondată. 23. La 6 octombrie 2003 T.P.

depusă la Curtea Economică de Apel o cerere de revizuire a hotărârii din 31 martie 1998, care se bazează în principal pe aceleași motive ca în cererea sa din 19 aprilie 2000. La 8 decembrie 2004, Curtea Economică de Apel a respins cererea ca fiind nefondată și încadrată în statut, deoarece a fost depusă mai mult de trei luni de la data în care T.P. La 31 martie 2005, Curtea Supremă a susținut apelul asupra punctelor de drept și a anulat hotărârea din 31 martie 1998. A ordonat o reexaminare completă a cazului. Curtea Supremă nu a abordat problema termenului de trei luni pentru depunerea cererii de revizuire. 25. În prodan v. Moldova, nr. 49806/99, § 31, CEDO 2004III (extracte).

27. Legea internă relevantă privind revizuirea unei hotărâri finale este stabilită în Popov v. Moldova (n. 2), nr. 19960/04, §§ 26-29, 6 decembrie 2005. 28. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 1508-XII din 15 iunie 1993 „asigurare”, în vigoare între 15 iunie 1993 și 21 decembrie 2006, se citesc după cum urmează: „Secțiunea 48. Fonduri și rezerve ale asigurătorului (1) Garanția stabilității financiare ale asigurătorului constă în eliminarea unui capital statutar egal cu volumul obligațiilor sale de asigurare. Capitalul statutar minim al asigurătorului constituie 300 000 lei, în depozite monetare. Secțiunea 49. Garanția solvabilității asigurătorului (...) (2) Rezerva de solubilitate pentru asigurările de viață și pensii se compun din capitalul statutar, fondul de rezervă și rezerva de prime pe termen lung și constituie cel puțin 8% din sumele asigurate.

(3) Rezerva de solubilitate pentru alte tipuri de asigurări este compusă din capitalul statutar, fondul de rezervă, fondul de rezervă pentru alte tipuri de asigurări și constituie nu mai puțin de 1% din sumele asigurate (...)” „Secțiunea 54. Domeniul de aplicare și principalele sarcini ale Serviciului de Stat pentru Supravegherea Asigurării: (1) Serviciul de Stat pentru Supravegherea Asigurării (...) are obligația de a supraveghea activitatea de asigurare, de a garanta protecția drepturilor asigurătorilor și asigurărilor (...) (2) Principalele sarcini ale Serviciului (...) sunt: a) de a examina documentele constituționale ale societăților de asigurare prezentate pentru înregistrare (...); b) de a deține un înregistrare al asigurătorilor; c) de a elibera licențe pentru activitățile de asigurare (...)” 29. Amendamentele la Legea nr. 1508-XII din 15 iunie 1993 „asigurare” din 25 martie 2003 se citesc după cum urmează: „Secțiunea 48] textul „300.000 lei” se înlocuiește cu textul „2 milioane lei” 30. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 „asigurare”, se citește după cum urmează: „Secțiunea 22. Capitalul statutar al asigurătorului (re-insurant) (1) Capitalul statutar minim al asigurătorului (re-insurant) este de 15 milioane lei (...).

(...) (2) În momentul înregistrării, capitalul statutar al asigurătorului (re-insurant) ar trebui să fie depus în întregime de fondatorii săi. (3) Contribuțiile la capitalul statutar minim sunt depuse în întregime în bani atât la momentul creării [de societate], cât și în timpul creșterii [de capitalul statutar].

(4) Mijloacele obținute de potențialii acționari ai asigurătorului (re-assurător) din credite, credite bancare, ipotecă sau alte investiții, inclusiv investițiile altor participanți ai pieței de asigurări (...) nu pot servi ca sursă de formare sau de creștere a capitalului statutar al asigurătorului.” „Secțiunea 57. (1) Asiguratorii, care dețin licențe (..) în momentul intrării în vigoare a prezentei legi, sunt autorizați să își continue activitatea în următoarele douăsprezece luni, pe durata căreia ei trebuie să respecte dispozițiile prezentei legi, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (4)-(7). (2) Licențe pentru activitățile de asigurare eliberate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și care sunt valabile pentru o perioadă mai lungă decât cea prevăzută la alin. (1), sunt valabile până la expirarea termenului pentru care au fost emise.

(4) Asumatorii care dețin licențe în momentul intrării în vigoare a prezentei legi: (...) (b) au un capital legal minim de: 4 milioane lei – după un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi; 6 milioane lei – după doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi; 9 milioane lei – după trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi; 12 milioane lei – după patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi; 15 milioane lei – după cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.” 31. Dispozițiile relevante ale Deciziei Guvernamentale nr. 533 din 10 iunie 1997 „pentru anumite măsuri de reglementare a activității de asigurare”, în vigoare între 10 iunie 1997 și 8 noiembrie 2005, se citesc după cum urmează: „1.

Organizațiile de asigurare, (...) își sporesc capitalul statutar până la 300 000 lei înainte de 1 august 1997. Serviciul (...) emite noi certificate de înregistrare organizațiilor care respectă cerințele prevăzute la alineatul (1) din prezenta decizie. Pentru a fi eliberate cu noi certificate, organizațiile de asigurări trebuie: - să plătească Serviciului o taxă în valoare de un salariu minim (...); - să prezinte originalul documentelor care confirmă adresa, existența capitalului statutar [requis], valoarea reală a activelor sale acumulate din resursele sale proprii, certificatul emis de autoritățile fiscale privind plățile fondului social și certificatul de înregistrare a statului organizației.

Certificatele de înregistrare de tip vechi ale organizațiilor de asigurări devin nule începând cu 1 august 1997.”

6. The applicants, Triplu-Tudor S.R.L. and Tudor-Auto S.R.L., are two companies incorporated under Moldovan law. 7. On 18 November 1993 the State Service for the Supervision of Insurance by the Ministry of Finance of the Republic of Moldova (“the Service”) (Serviciul de Stat pentru supravegherea asigurărilor pe lângă Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova) registered the insurance company Tudor and Co. S.R.L., founded by three private parties T.N., V.N. and L.R. (“the founders”). On an unspecified date the founders lodged with the Service a request to register two other insurance companies, which on 3 November 1995 were registered as Triplu-Tudor S.R.L. and TripluTudorAuto S.R.L. They also sought the registration of changes in the companies’ founders, namely the replacement of T.N.

and V.N. with other founders, and in one of the company’s names from Triplu-Tudor-Auto S.R.L. into Tudor-Auto S.R.L. On 25 and 27 December 1995 and on 11 January 1996 the Service granted their requests. 8. On 10 June 1997 the Government adopted Decision no. 533 “on certain regulatory measures of insurance activity” (see paragraph 31 below), according to which insurance companies had to fulfil certain formalities and to obtain new registration certificates before 1 August 1997. 9. On 31 July 1997 Triplu-Tudor S.R.L. and Tudor-Auto S.R.L. submitted to the Service the required documents together with the evidence of increase in their statutory capital up to 300,000 Moldovan lei (MDL), (65,197 euros (EUR) at the time), as provided for by section 1 of decision no. 533, and requested to register the changes in the constitutional documents and to be issued with new registration certificates for insurance activity (“the certificates“).

Since the Service refused to comply with their requests, on an unspecified date each of the applicant companies brought actions against the Service, seeking to order it to register the requested changes and to issue new registration certificates. 10. On 15 January 1998, during the proceedings before the first-instance court, the Service only registered the changes in the companies’ statutory capital. 11. On 31 March 1998 the Chișinău Economic Court ruled in favour of the applicant companies and ordered the Service to issue them with new registration certificates. On 15 April 1998 the applicant companies were issued with enforcement warrants which stated “for immediate enforcement”. The Service appealed.

12. On 24 June 1998 the Appellate Chamber of the Chișinău Economic Court rejected the appeals of the Service in both cases. No further appeals were lodged and the judgments became final and enforceable. 13. The Service took a number of steps designed to either annul the final judgments or to prevent their enforcement. On 21 July 1998 and 1 June 1999 the Service annulled its decisions of 25 and 27 December 1995 and of 11 January 1996. 14. On 1 December 1998 the Service requested a stay of the enforcement proceedings, which was dismissed by the Chișinău Economic Court on 12 February 1999. 15. On an unspecified date it asked for a revision of the judgments of 31 March 1998. On 15 July 1999 the Chișinău Economic Court dismissed the request as unfounded.

16. On 8 February 2000 the Service lodged a new request for a revision of the judgments of 31 March 1998. By a final decision of 6 September 2000 the Supreme Court of Justice dismissed the request. 17. In a separate set of proceedings, on 28 September 1999 the Rîșcani District Court fined the Director of the Service for failure to comply with the judgments in favour of the applicant companies. Following an appeal lodged by the Director, on 4 July 2000 the Supreme Court of Justice quashed the judgment of 28 September 1999 and discontinued the proceedings against him as statute-barred. Nevertheless, in a separate decision of the same date the Supreme Court of Justice specifically addressed the Ministry of Finance about the need to enforce the final judgments in order to avoid subsequent damage to State interests.

18. On 24 January 2001 the Service issued each of the applicant companies with certificates, but the Minister of Finance did not sign them so that they had no legal force. In February 2001 the applicant companies requested a bailiff to fully enforce the judgments and to obtain the signature of the Minister of Finance on the certificates. 19. On 18 May and 4 June 2001 the State Registration Chamber requested the applicant companies to submit certain documents in order to re-register the companies, as provided for by a new law on State registration of enterprises. Since the requests specifically stated that the applicant companies should have submitted the originals of their registration certificates, the latter failed to comply with the requests.

20. The judgments of 31 March 1998 have not been enforced to date. 21. On 19 April 2000 T.P. (it appears from the case file that the founder T.N., see paragraph 7 above, had changed his name) lodged a request to join the proceedings which ended with the final judgment of 31 March 1998 as a third party. He claimed that he was the owner of a 50% share in the applicant company and that the changes to the applicant company’s statutory documents, introduced on 11 January 1996, had been adopted without his knowledge. 22. By a final decision of 20 September 2000 the Appellate Chamber of the Economic Court dismissed T.P.’s request as unsubstantiated. 23. On 6 October 2003 T.P.

lodged with the Economic Court of Appeal a request for a revision of the judgment of 31 March 1998, relying mainly on the same grounds as in his request of 19 April 2000. On 8 December 2004 the Economic Court of Appeal dismissed the request as unsubstantiated and statute-barred, since it had been lodged more than three months after the date on which T.P. had found out about “new relevant circumstances”. T.P. lodged an appeal on points of law. 24. On 31 March 2005 the Supreme Court of Justice upheld his appeal on points of law and quashed the judgment of 31 March 1998. It ordered a full re-examination of the case. The Supreme Court did not deal with the issue of the three-month time-limit for lodging the revision request.

25. The outcome of the reopened proceedings is unknown. 26. The relevant domestic law concerning non-enforcement of a final judgment is set out in Prodan v. Moldova, no. 49806/99, § 31, ECHR 2004III (extracts). 27. The relevant domestic law concerning the revision of a final judgment is set out in Popov v. Moldova (no. 2), no. 19960/04, §§ 26-29, 6 December 2005. 28. The relevant provisions of the Law no. 1508-XII of 15 June 1993 “on insurance”, in force between 15 June 1993 and 21 December 2006, read as follows: “Section 48. Funds and reserves of the insurer (1) The guarantee of the financial stability of the insurer consists in disposing of a statutory capital tantamount to the volume of its insurance obligations.

The minimum statutory capital of the insurer shall constitute 300,000 lei, in monetary deposits. Section 49. The guarantee of the insurer’s solvency (...) (2) The solvability reserve for life and pension insurances shall be composed of the statutory capital, the reserve fund and the long-term premiums’ reserve and shall constitute not less than 8% of the insured amounts.

(3) The solvability reserve for other types of insurance shall be composed of the statutory capital, the reserve fund, the reserve fund for other types of insurance, and shall constitute not less than 1% of the insured amounts (...)” “Section 54. The scope and the main duties of the State Service for the Supervision of Insurance: (1) The State Service for the Supervision of Insurance (...) has the duty to supervise insurance activity, to guarantee the protection of rights of the insured and insurers (...) (2) The main duties of the Service (...) are: a) to examine the constitutional documents of insurance companies submitted for registration (...); b) to hold a record of the insurers; c) to issue licences for insurance activities (...);” 29. Amendments to Law no. 1508-XII of 15 June 1993 “on insurance” of 25 March 2003, read as follows: “[Section 48] the text “300,000 lei” is replaced by the text “2 million lei”” 30. The relevant provisions of Law no. 407 of 21 December 2006 “on insurance”, read as follows: “Section 22. Statutory capital of the insurer (re-insurer) (1) The minimum statutory capital of the insurer (re-insurer) shall be 15 million lei (...).

(...) (2) At the moment of registration, the statutory capital of the insurer (re-insurer) should be entirely deposited by its founders. (3) Contributions to the minimum statutory capital shall be entirely deposited in money both at the moment of creation [of the company] as well during increase [of the statutory capital].

(4) The means obtained by the potential shareholders of the insurer (re-insurer) from loans, bank credits, mortgage or other investments, including investments of other participants of the insurance market (...) cannot serve as a source of formation or increase of the insurer’s statutory capital.” “Section 57. (1) Insurers, who hold of licences (..) at the moment of entering into force of the present law, are authorised to continue their activity for the next twelve months, during which period they shall comply with the provisions of the present law, except for the cases provided in paragraphs (4)-(7). (2) Licences for insurance activity which had been issued prior to the entering into force of the present law and which are valid for a period longer than the one provided for in paragraph (1), shall be valid until the expiry of the period for which they had been issued.

(4) Insurers who hold of licences at the moment of entering into force of the present law, shall: (...) (b) have of a minimum statutory capital in the amount of: 4 million lei – after one year from the moment of entering into force of the present law; 6 million lei – after two years from the moment of entering into force of the present law; 9 million lei – after three years from the moment of entering into force of the present law; 12 million lei – after four years from the moment of entering into force of the present law; 15 million lei – after five years from the moment of entering into force of the present law.” 31. The relevant provisions of Government Decision no. 533 of 10 June 1997 “on certain regulatory measures of the insurance activity”, in force between 10 June 1997and 8 November 2005, read as follows: “1.

Insurance organisations, (...) shall increase their statutory capital up to 300,000 lei before 1 August 1997. 2. The Service (...) shall issue new registration certificates to the organisations which comply with the requirements provided for by paragraph 1 of the present Decision. 3. In order to be issued with new certificates, the insurance organisations shall: - pay the Service a fee in the amount of one minimum salary (...); - submit the original of the documents which confirm the address, the existence of the [required] statutory capital, the real value of its actives accumulated from its own resources, the certificate issued by the fiscal authorities concerning payments to the Social Fund and the certificate of State registration of the organisation.

4. The old-type registration certificates of the insurance organisations shall become void as of 1 August 1997.”