CtEDO 09.12.2008 Auto

CASE OF TUDOR-AUTO S.R.L. AND TRIPLU-TUDOR S.R.L. v. MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
09.12.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 6 - Right to a fair trial;Violation of Article 13 - Right to an effective remedy;Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF TUDOR-AUTO S.R.L. AND TRIPLU-TUDOR S.R.L. v. MOLDOVA (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

Reclamanții, Triplu-Tudor S.R.L. și Tudor-Auto S.R.L., sunt două societăți încorporate în temeiul legii moldove. La 18 noiembrie 1993, Serviciul de Stat pentru Supravegherea Asigurării de către Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova (“Serviciul de Stat pentru supravegherea asigurării pe lăgărească Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova) a înregistrat compania de asigurare Tudor și Co. S.R.L., fondată de trei părți private T.N., V.N. și L.R. (“fondatorii”). La o dată neespecificată, fondatorii au depus la Serviciu o cerere de înregistrare a altor două companii de asigurare, care la 3 noiembrie 1995 au fost înregistrate ca Triplu-Tudor S.R.L. și TripluTudorAuto S.R.L. De asemenea, au solicitat înregistrarea modificărilor în fondatorii societăților, și anume înlocuirea T.N. și V.N. cu alți fondatori, și într-unul dintre numele companiei din Triplu-Tudor-Auto S.R.L. în Tudor-Auto S.R.L. La 25 și 27 decembrie 1995 și la 11 ianuarie 1996 Serviciul a acordat cererile lor. La 10 iunie 1997, Guvernul a adoptat Decizia nr. 533 „pentru anumite măsuri de reglementare a activității de asigurare” (a se vedea punctul 31 de mai jos), conform căreia societățile de asigurare au trebuit să îndeplinească anumite formalități și să obțină noi certificate de înregistrare înainte de 1 august 1997. La 31 iulie 1997 Triplu-Tudor S.R.L. și Tudor-Auto S.R.L. depuse Serviciului documentele necesare împreună cu dovada creșterii capitalului lor statutar până la 300 000 lei moldoveni (MDL), (65.197 euro (EUR) la momentul respectiv), astfel cum se prevede în secțiunea 1 din decizia nr. 533, și a solicitat să înregistreze modificările documentelor constituționale și să fie eliberate cu noi certificate de înregistrare pentru activitatea de asigurare („certificatele”). Deoarece Serviciul a refuzat să respecte cererile lor, la o dată neespecificată, fiecare dintre societățile solicitante a adus acțiuni împotriva Serviciului, încercând să-l ordone să înregistreze modificările solicitate și să elibereze noi certificate de înregistrare. 10. La 15 ianuarie 1998, în timpul procedurii dinaintea instanței de primă instanță, Serviciul a înregistrat numai modificările în capitalul statutar al societăților. 11. La 31 martie 1998, Curtea Economică Chișinău a decis în favoarea societăților solicitante și a ordonat Serviciului să le elibereze cu noi certificate de înregistrare. La 15 aprilie 1998, societățile solicitante au fost eliberate cu mandate de executare care au menționat „pentru executarea imediată”. Serviciul a interzis. 12. La 24 iunie 1998, Camera de apel a Curții Economice Chișinău a respins apelurile Serviciului în ambele cazuri. Nu au fost depuse noi apeluri și hotărârile au devenit definitive și executive. 13. La 21 iulie 1998 și 1 iunie 1999, Serviciul a anulat hotărârile din 25 și 27 decembrie 1995 și din 11 ianuarie 1996. 14. La 1 decembrie 1998, Serviciul a solicitat o suspendare a procedurii de executare, care a fost respinsă de Curtea Economică Chișinău la 12 februarie 1999. 15. La o dată neespecificată a solicitat revizuirea hotărârilor din 31 martie 1998. La 15 iulie 1999, Curtea Economică Chișinău a respins cererea ca fiind nefondată. 16. La 8 februarie 2000, Serviciul a depus o nouă cerere de revizuire a hotărârilor din 31 martie 1998. Prin decizia finală din 6 septembrie 2000, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea. 17. În cadrul unei proceduri separate, la 28 septembrie 1999, Curtea de District Rîșcani a amendat directorul Serviciului pentru nerespectarea hotărârilor în favoarea societăților reclamante. În urma unui recurs depus de director, la 4 iulie 2000, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârea din 28 septembrie 1999 și a întrerupt procesul împotriva acestuia ca fiind interzis. Cu toate acestea, într-o decizie separată cu aceeași dată Curtea Supremă de Justiție a adresat în mod specific Ministerului Finanțelor despre necesitatea de a aplica hotărârile finale pentru a evita daune ulterioare la interesele statului. 18. La 24 ianuarie 2001, Serviciul a eliberat fiecare dintre societățile solicitante cu certificate, dar Ministrul Finanțelor nu le-a semnat astfel încât să nu aibă nicio forță juridică. În februarie 2001, societățile solicitante au solicitat un judecător pentru a aplica pe deplin hotărârile și pentru a obține semnarea ministrului Finanțelor pe certificate. 19. La 18 mai și 4 iunie 2001, camera de înregistrare a statului a solicitat societăților solicitante să prezinte anumite documente pentru a reînregistra societățile, astfel cum prevede o nouă lege privind înregistrarea întreprinderilor de stat. Deoarece cererile au declarat în mod specific că societățile solicitante ar fi trebuit să prezinte originalele certificatelor de înregistrare, acestea din urmă nu au respectat cererile. 20. Hotărârile din 31 martie 1998 nu au fost aplicate până în prezent. 21. La 19 aprilie 2000 T.P. (se constată din dosarul că fundatorul T.N., a se vedea punctul 7 de mai sus, și-a schimbat numele) a depus o cerere de aderare la procedura care s-a încheiat cu hotărârea finală din 31 martie 1998 ca terță parte. El a susținut că el a fost proprietarul unei acțiuni de 50% în societatea reclamantă și că modificările la documentele statutare ale societății reclamante, introduse la 11 ianuarie 1996, au fost adoptate fără cunoștință. 22. Prin decizia finală din 20 septembrie 2000, Camera de apel a Curții Economice a respins cererea T.P. ca fiind nefondată. 23. La 6 octombrie 2003 T.P. depusă la Curtea Economică de Apel o cerere de revizuire a hotărârii din 31 martie 1998, care se bazează în principal pe aceleași motive ca în cererea sa din 19 aprilie 2000. La 8 decembrie 2004, Curtea Economică de Apel a respins cererea ca fiind nefondată și încadrată în statut, deoarece a fost depusă mai mult de trei luni de la data în care T.P. La 31 martie 2005, Curtea Supremă a susținut apelul asupra punctelor de drept și a anulat hotărârea din 31 martie 1998. A ordonat o reexaminare completă a cazului. Curtea Supremă nu a abordat problema termenului de trei luni pentru depunerea cererii de revizuire. 25. În prodan v. Moldova, nr. 49806/99, § 31, CEDO 2004III (extracte). 27. Legea internă relevantă privind revizuirea unei hotărâri finale este stabilită în Popov v. Moldova (n. 2), nr. 19960/04, §§ 26-29, 6 decembrie 2005. 28. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 1508-XII din 15 iunie 1993 „asigurare”, în vigoare între 15 iunie 1993 și 21 decembrie 2006, se citesc după cum urmează: „Secțiunea 48. Fonduri și rezerve ale asigurătorului (1) Garanția stabilității financiare ale asigurătorului constă în eliminarea unui capital statutar egal cu volumul obligațiilor sale de asigurare. Capitalul statutar minim al asigurătorului constituie 300 000 lei, în depozite monetare. Secțiunea 49. Garanția solvabilității asigurătorului (...) (2) Rezerva de solubilitate pentru asigurările de viață și pensii se compun din capitalul statutar, fondul de rezervă și rezerva de prime pe termen lung și constituie cel puțin 8% din sumele asigurate. (3) Rezerva de solubilitate pentru alte tipuri de asigurări este compusă din capitalul statutar, fondul de rezervă, fondul de rezervă pentru alte tipuri de asigurări și constituie nu mai puțin de 1% din sumele asigurate (...)” „Secțiunea 54. Domeniul de aplicare și principalele sarcini ale Serviciului de Stat pentru Supravegherea Asigurării: (1) Serviciul de Stat pentru Supravegherea Asigurării (...) are obligația de a supraveghea activitatea de asigurare, de a garanta protecția drepturilor asigurătorilor și asigurărilor (...) (2) Principalele sarcini ale Serviciului (...) sunt: a) de a examina documentele constituționale ale societăților de asigurare prezentate pentru înregistrare (...); b) de a deține un înregistrare al asigurătorilor; c) de a elibera licențe pentru activitățile de asigurare (...)” 29. Amendamentele la Legea nr. 1508-XII din 15 iunie 1993 „asigurare” din 25 martie 2003 se citesc după cum urmează: „Secțiunea 48] textul „300.000 lei” se înlocuiește cu textul „2 milioane lei” 30. Dispozițiile relevante ale Legii nr. 407 din 21 decembrie 2006 „asigurare”, se citește după cum urmează: „Secțiunea 22. Capitalul statutar al asigurătorului (re-insurant) (1) Capitalul statutar minim al asigurătorului (re-insurant) este de 15 milioane lei (...). (...) (2) În momentul înregistrării, capitalul statutar al asigurătorului (re-insurant) ar trebui să fie depus în întregime de fondatorii săi. (3) Contribuțiile la capitalul statutar minim sunt depuse în întregime în bani atât la momentul creării [de societate], cât și în timpul creșterii [de capitalul statutar]. (4) Mijloacele obținute de potențialii acționari ai asigurătorului (re-assurător) din credite, credite bancare, ipotecă sau alte investiții, inclusiv investițiile altor participanți ai pieței de asigurări (...) nu pot servi ca sursă de formare sau de creștere a capitalului statutar al asigurătorului.” „Secțiunea 57. (1) Asiguratorii, care dețin licențe (..) în momentul intrării în vigoare a prezentei legi, sunt autorizați să își continue activitatea în următoarele douăsprezece luni, pe durata căreia ei trebuie să respecte dispozițiile prezentei legi, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (4)-(7). (2) Licențe pentru activitățile de asigurare eliberate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și care sunt valabile pentru o perioadă mai lungă decât cea prevăzută la alin. (1), sunt valabile până la expirarea termenului pentru care au fost emise. (4) Asumatorii care dețin licențe în momentul intrării în vigoare a prezentei legi: (...) (b) au un capital legal minim de: 4 milioane lei – după un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi; 6 milioane lei – după doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi; 9 milioane lei – după trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi; 12 milioane lei – după patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi; 15 milioane lei – după cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.” 31. Dispozițiile relevante ale Deciziei Guvernamentale nr. 533 din 10 iunie 1997 „pentru anumite măsuri de reglementare a activității de asigurare”, în vigoare între 10 iunie 1997 și 8 noiembrie 2005, se citesc după cum urmează: „1. Organizațiile de asigurare, (...) își sporesc capitalul statutar până la 300 000 lei înainte de 1 august 1997. Serviciul (...) emite noi certificate de înregistrare organizațiilor care respectă cerințele prevăzute la alineatul (1) din prezenta decizie. Pentru a fi eliberate cu noi certificate, organizațiile de asigurări trebuie: - să plătească Serviciului o taxă în valoare de un salariu minim (...); - să prezinte originalul documentelor care confirmă adresa, existența capitalului statutar [requis], valoarea reală a activelor sale acumulate din resursele sale proprii, certificatul emis de autoritățile fiscale privind plățile fondului social și certificatul de înregistrare a statului organizației. Certificatele de înregistrare de tip vechi ale organizațiilor de asigurări devin nule începând cu 1 august 1997.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

4 cauze
Sursă