CtEDO 08.11.2005 Auto

CASE OF ASITO v. MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
08.11.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1 (one aspect);No violation of Art. 6-1 (other aspect);Violation of P1-1;Pecuniary damage - reserved;Costs and expenses award - domestic proceedings;Costs and expenses award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF ASITO v. MOLDOVA (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

La 12 iunie 1991, un ordin guvernamental a permis societății reclamante să efectueze „operațiuni bancare și de investiții”, în afară de principala sa activitate de asigurare. 11. La 28 noiembrie 1991, societatea reclamantă a obținut de la Banca Națională a Moldovei o licență pentru a participa la operațiuni bancare. În cadrul unei proceduri de audit de rutină, societatea a refuzat să-și divulge cărțile, susținând că nu a efectuat nicio activitate bancară. La 13 octombrie 1992, licența societății reclamante a fost retrasă. Societatea reclamantă nu a contestat această decizie. 12. La 25 noiembrie 1994, societatea reclamantă a încheiat un contract de un an („contract”), cu societatea F., intitulată „Tranzacția comercială comună”. Societatea reclamantă a efectuat o contribuție de capital de 330.000 lei moldoveni (MDL) societății F., și în schimb a fost de a primi suma de MDL 269.500, plătită în tranșe lunare. A fost, de asemenea, să ramburseze contribuția la capital într-o sumă forfetară până la 25 noiembrie 1995. Nerespectarea condițiilor contractului a determinat o penalizare de 0,5% din suma nerambursată pentru fiecare zi întârziată. Prin contractul de garanție, societatea F. a ipotecat instalația și echipamentul său, ca garanție. 13. Până la 23 aprilie 1996, societatea F. a plătit societății reclamante MDL 420 750. Din cauza încetinirii economiei naționale, societatea F. nu a putut plăti în totalitate soldul și nu a avut nici o perspectiva rezonabilă de a respecta termenii contractului. 14. La 24 mai 1996, societatea reclamantă a depus o cerere la Curtea de Arbitraj a Republicii Moldova pentru încălcarea contractului și a solicitat această companie F. să fie ordonată să plătească MDL 468 472, constituind contribuția la capital și sancțiuni contractuale. 15. Societatea F. a susținut că contractul conține o obligație implicită, care rezultă din natura și scopul contractului, că societatea reclamantă a fost de a contribui la cheltuielile și pierderile întreprinderii comune. Întrucât societatea a experimentat pierderi, în ciuda buna credință în performanță, a solicitat o ajustare sau anulare a datoriei MDL 468 472, invocand dispozițiile Codului Civil privind repartizarea riscurilor în întreprinderile comune. Ca argument subsidiar, el a susținut că, în absența acestei obligații implicite, contractul a devenit un împrumut regulat, pentru care societatea reclamantă nu deține o licență. 16. La 1 august 1996, Curtea de Arbitraj a permis parțial cererea societății reclamante, dar a redus sancțiunile contractuale cu 50%, având în vedere că pretinderea este disproporționată în raport cu daunele reale suportate de societatea reclamantă și a emis un ordin de plată pentru o sumă de MDL 327.474,75 (echivalentul de 62.780.00 euro (EUR) la momentul respectiv) 17. La 20 august 1996, Procurorul General, care nu a fost parte la procedură, a depus un recurs obișnuit împotriva hotărârii din 1 august 1996. 18. La 28 noiembrie 1996, a intrat în vigoare „Legea Curților Economice”, care prevede reorganizarea părții sistemului judiciar care se ocupă de litigii economice. Procesul de reorganizare a dus la suspendarea audierilor pentru câteva luni. 19. La 14 aprilie 1997, Procurorul General a retras apelul împotriva hotărârii din 1 august 1996. Hotărârea Curții de Arbitraj a devenit astfel finală. 20. La 16 iunie 1997, Procurorul General a depus o cerere de anulare (recurs în annulare) în temeiul articolului 38 § 3 din Legea privind Curtea Economică împotriva hotărârii din 1 august 1996, cerând ca contractul să fie declarat nul și nul pentru nerespectarea Legii privind băncile și activitățile bancare. 21. La 23 septembrie 1997, apelul asupra punctelor de drept a Curții Economice a permis cererea Procurorului, a anulat hotărârea din 1 august 1996 și a respins acțiunea societății reclamante. 22. La 24 decembrie 1997, Curtea Supremă de Justiție a respins apelul societății reclamante împotriva hotărârii de mai sus. La 21 ianuarie 1998, Curtea Supremă de Justiție a respins apelul extraordinar al reclamantului (contestate în Anulare) din cauza faptului că condițiile de reluare a cauzei nu au fost îndeplinite. 24. La 17 iulie 1996, în conformitate cu art. 5 alineatul (2) din Codul de Procedura Civilă, Procurorul General a depus o cerere la Curtea de Arbitraj a Moldovei, cerând anularea contractului încheiat între societatea reclamantă și societatea F. la 25 noiembrie 1994. Potrivit Procurorului General, contractul a fost o operațiune de credit deghizată supusă unei rate de dobânzi foarte ridicate și societatea reclamantă nu a avut dreptul să efectueze operațiuni de credit fără o licență. 25. La 26 iulie 1996, Curtea de Arbitraj a respins cererea Procurorului General. Curtea a constatat, printre altele, că în conformitate cu Legea privind asigurarea, societățile de asigurare au fost autorizate să furnizeze servicii comerciale și financiare și că furnizarea de credit a fost, de asemenea, permisă în temeiul Codului Civil. Curtea de arbitraj nu a examinat problema necesității unei licențe. Deoarece nicio parte a invocat, hotărârea a devenit finală. 26. La 16 iunie 1997, Procurorul General a depus, în temeiul articolului 38 § 3 din Legea Curților Economice, o cerere de anulare (recurs în anulare) a hotărârii din 26 iulie 1996. 27. La 23 septembrie 1997, camera de drept a Curții Economice a Moldovei a respins cererea. 28. La 17 noiembrie 1997, Procurorul General a depus în temeiul articolului 278/60 din Codul de Procedură Civilă un recurs asupra punctelor de drept (recurs) împotriva acestei decizii. 29. La 24 decembrie 1997, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârile din 26 iulie 1996 și din 23 septembrie 1997. El a constatat în favoarea Procurorului General și a declarat contractul dintre societatea reclamantă și societatea F. La 25 decembrie 1997, societatea reclamantă a depus un recurs extraordinar (contestate în anul) împotriva hotărârii din 24 decembrie 1997. 31. La 21 ianuarie 1998, Curtea Supremă a respins recursul extraordinar. 32. La 2 februarie 1998, Procurorul General și Ministerul Finanțelor au depus o cerere la Curtea Economică a Republicii Moldova pentru confiscarea MDL 420.750 de la societatea reclamantă. Suma reprezentată de profitul obținut de ASITO ca urmare a contractului cu societatea F., care a fost declarată nulă și nulă de hotărârea Curții Supreme din 24 decembrie 1997. În cererea sa, Procurorul General a făcut trimitere, printre altele, la hotărârea din 23 septembrie 1997 a apelului asupra punctelor de drept a Curții Economice și la hotărârea din 24 decembrie 1997 a Curții Supreme de Justiție. 33. La 20 mai 1998, Procurorul General a solicitat reducerea sumei de confiscare. În acest sens, Procurorul General a subliniat că, în conformitate cu Legea privind întreprinderile și profesiile de afaceri, o întreprindere care a exercitat o activitate ilegală a fost responsabilă pentru profitul obținut și pentru o penalitate egală cu profitul. Deoarece profitul ASITO a constituit 90.750 MDL, Procurorul General a solicitat confiscarea MDL 181.500. 34. La 2 februarie 1999, Curtea Economică a Republicii Moldova a constatat în favoarea Procurorului General și a Ministerului Finanțelor și a ordonat ASITO să plătească statul MDL 186 945,00 (echivalentul de 18 765,00 EUR la momentul respectiv). 35. La 25 octombrie 2000, recursul reclamantului a fost respins printr-o hotărâre finală a Camerei de Justiție privind punctele de drept ale Curții Economice a Republicii Moldova. 36. La 16 iulie 2003, reclamantul a cerut Curții Supreme de Justiție revizuirea hotărârilor din 24 decembrie 1997 și 21 ianuarie 1998. La 4 septembrie 2004, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea reclamantului. 37. La 13 noiembrie 2003, Oficiul Procurorului General a solicitat Curții Supreme de Justiție revizuirea hotărârilor din 24 decembrie 1997. La 16 septembrie 2004, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea. 38. Legea nr. 970 din 24 iulie 1996 privind Curtea Economică, în măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: „Procurorul General și deputații săi pot depune, în termen de un an, la Camera de Avocație a Curții Economice a Republicii Moldova, o cerere de anulare (recurs în Anulare) a oricărei decizii finale ale Curții de Arbitraj ... având în vedere încălcarea legii de fond sau de procedură ... Ele pot solicita, de asemenea, o suspendare a executării hotărârii Curții de Arbitraj.” 39. Dispoziția relevantă a Legii nr. 1550 din 25 februarie 1998 se citește după cum urmează: „La art. 38 § 3 din Legea nr. 970 din 24 iulie 1996 privind Curtea Economică se elimină cuvintele „pentru un an”. 40. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Civilă în vigoare până la 12 iunie 2003 menționează: „Procurătorii pot începe să examineze o acțiune civilă ... la cererea procurorului, în cazurile legate de ... interesul statului și societății în ceea ce privește ... ... e) ... nulitatea contractelor care afectează interesele statului ...; f) ... și pentru anularea actelor și a activităților de corupție și de protecționism.” „Părțile, ... [și] Procurorul General ... poate depune la Curtea Supremă un recurs extraordinar (recurs) împotriva oricărei decizii judiciare finale ale Curții Economice a Republicii din motivele următoare: (1) în cazul în care hotărârea nu are o bază juridică sau este contrară legii sau a fost aplicată în mod nedrept ...”. 41. Între 1989 și 1999, Procurorul General a făcut puțină utilizare a art. 5 alin. (2) și instanțele l-au interpretat într-o manieră restrictivă. O cerere de încheiere a unui contract a fost respinsă, pentru că nu se referă nici la categoriile de persoane protejate în temeiul dispoziției, nici la interesul statului (Cortea de apel a Moldovei, hotărârea nr. 2r-523 din 15 ianuarie 1998). Într-o cerere de anulare a unei vânzări de apartamente pentru nerespectarea permisului de reședință, Curtea Supremă a recunoscut interesul statului, dar a respins cauza cu privire la fond (Curtea Supremă de Justiție, hotărârea plenară nr. 4r/a-17/99 din 8 noiembrie 1999).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2005-11-08
0,95
CASE OF ASITO v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
EI 9. Reclamantul este o companie de asigurări de naţionalitate din Republica Moldova cu sediul la Chişinău. 1. Contextul cauzei 10. La 12 iunie 1991, o hotărâre de Guvern a permis reclamantului să efectueze „operaţiuni bancare şi de invest
CtEDO 2001-07-10
0,95
ASITO v. MOLDOVA
n. The applicant company did not challenge this decision. On 25 November 1994, the applicant company concluded a one-year contract (“the contract”), with company F., entitled “Joint Commercial Transaction”. The applicant company made a capi
CtEDO 2007-04-24
0,95
CASE OF ASITO v. MOLDOVA
submit, within three months, their written observations on that issue and, in particular, to notify the Court of any agreement they might reach. THE FACTS 5. The applicant is a Moldovan incorporated insurance company, with its seat in Chişi
CtEDO 2007-10-16
0,94
CASE OF VITAN v. MOLDOVA
6. The applicant was born in 1956 and lives in Chişinău. 7. In July 1994 the applicant concluded a contract with ASITO (a private insurance company incorporated in Moldova) whereby she paid an insurance premium in exchange for a fixed annui
CtEDO 2006-04-25
0,94
CASE OF MACOVEI AND OTHERS v. MOLDOVA
6. The applicants, all of whom are Moldovan citizens, live in the Republic of Moldova. They were born in 1961, 1946, 1939, 1946, 1946 and 1951 respectively. 7. In 1994 each applicant concluded a contract with ASITO (an insurance company inc
Sursă