CASE OF ASITO v. MOLDOVA

CAUZUL CU ASITO v. MOLDOVA (depunerea nr. 40663/98) JUGUL (Satisfacție echitabilă) STRASBOURG 24 aprilie 2007 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Asito v. Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A IV-a secțiune), ședința ca Camera compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Pellonpäää Maruste Pavlovschi Šikuta, judecători și dl T.L. Grefierul secțiunii inițiale care a deliberat în privat la 27 martie 2007, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 40663/98) împotriva Republicii Moldova depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (nr. 40663/98) de către societatea de asigurare încorporată din Moldova, ASITO (nr. 5 februarie 1998). Într-o hotărâre pronunțată la 8 noiembrie 2005 („Hotărârea principală”), Curtea a hotărât că a existat o încălcare a drepturilor societății reclamante prevăzute la art. 6 § 1 și la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea ASITO c. Moldova , nr. 40663/98, 8 noiembrie 2005). În temeiul articolului 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă în valoare de 2.388.949 euro (EUR). Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre în ceea ce privește cererea reclamantului pentru prejudiciu material și moral, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge. Reclamantul este o societate de asigurare moldovenească, cu sediul său în Chișinău. Societatea reclamantă a avut un litigiu cu o a treia societate cu privire la îndeplinirea de către aceasta din urmă a unui contract între ei. La 23 septembrie 1997, Reclamarea privind punctele de drept Chamber of the Economic Court a permis o cerere de către Procuror General depusă în temeiul articolului 38 § 3 din Legea privind Curtea Economică și a anulat o hotărâre finală din 1 august 1997 în favoarea societății reclamante prin care aceasta din urmă a fost acordată 327.474,75 lei moldoveni (MDL) (echivalentul de 62.780 EUR în acel moment). La 24 decembrie 1997, Curtea Supremă de Justiție a permis o cerere de anulare depusă de Oficiul Procurorului General în altă serie de proceduri și a anulat două hotărâri finale (n. 26 iulie 1996 și din 23 Septembrie 1997) în favoarea societății reclamante prin care contractul dintre aceasta și cea de-a treia societate a fost declarat legal și obligatoriu. Potrivit contractului respectiv, societatea reclamantă a avut dreptul să primească suma de MDL 269.500, plătită în tranșe lunare. După aceea, Procurorul General a depus o acțiune la Curtea Economică a Republicii Moldova, cerând confiscarea profitului obținut de societatea ca urmare a contractului a declarat nul și nul la 24 decembrie 1997. La 2 februarie 1999, Curtea Economică a ordonat ASITO să plătească statului MDL 186 945,00 (echivalentul de 18,765 EUR la momentul respectiv). HOTĂRÂREA La 9 februarie 2006, Curtea a primit de la părți un document care conține un acord de soluționare prietenos, care a citit, printre altele, după cum urmează: „...Reclamantul este de acord că constatarea unei încălcări a articolelor 6 § 1 și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție constituie, în sine, o satisfacție suficientă în ceea ce privește prejudiciile morale. ... Guvernul plătește reclamantului 186 945 [1] ... și MDL 187 432 [2] ... în termen de trei luni de la data în care acest caz va fi anulat lista cazurilor de către Curte... Guvernul promovează în 2006: (a) adoptarea unei Legi privind asigurarea și a unei Legi privind asigurarea obligatorie a vehiculelor; (b) desfășoară o politică orientată către protecția și dezvoltarea concurenței și limitarea activităților monopolistice în domeniul asigurării. ... Guvernul modifică în cursul anului 2006 secțiunea 38 din Legea nr. 970 din 24 iulie 1996 privind Curtea Economică. Societatea reclamantă suspendă cererea nr. 40663/98... pentru o perioadă de 12 luni de la semnarea acestei decontari, în vederea executării punctului 1 litera (a) din decontare. Odată executarea punctului 1 litera (a), societatea reclamantă își retrage cererea nr. 40663/98 și va declara că nu mai are reclamații împotriva Guvernului. ...” 10. La 8 februarie și 6 martie 2007, Curtea a primit de la societatea reclamantă două litere care declară, printre altele, că: „...La 21 și 22 decembrie 2006, Parlamentul a adoptat Legile privind asigurarea și privind asigurarea obligatorie a vehiculelor”. „...societatea dorește să își retragă cererea ... și declară că nu are alte cereri împotriva Guvernului.” 11. Curtea ia act oficial de acordul de mai sus și observă că scopul acestuia este să pună capăt disputului. Acesta observă, de asemenea, că, în conformitate cu termenii de soluționare astfel atinsă, reclamantul va fi plătit compensații pentru prejudiciul pecuniar pe care l-a suferit, că Guvernul a adoptat deja legislația menționată în acord și că reclamantul va retrage toate cererile de compensare împotriva statului contestat în fața Curții. 12. După examinarea termenilor acordului ajuns, Curtea consideră că acesta este echitabil în sensul articolului 75 § 4 din Regulamentul Curții și că se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în protocolele sale (art. 37 § 1 în amenzile Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții) (a se vedea Maurice c. Franța) [GC], nr. 11810/03, §§ 34-35, CEDO 2006 ...). 13. Prin urmare, restul cazului ar trebui eliminat din lista Curții (art. 37 § 1 litera (b) din Convenția și art. 43 § 3). a acordului dintre părți și aranjamentele luate pentru a asigura respectarea întreprinderilor în cauză (art. 43 § 3 din Regulamentul Curții); hotărăște să atace restul cazului din lista sa de cazuri. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 24 aprilie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ § 2 și 3 din Regulamentul Curții. T.L. Primul Președinte al Registrului Nicolas Bratza [1] EUR 12,082 [2] 12,113 EUR

FOURTH SECTION

CASE OF

ASITO v. MOLDOVA

(Application no. 40663/98)

JUDGMENT

(Just satisfaction)

STRASBOURG

24 April 2007

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Asito v. Moldova,

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:

Sir

Nicolas

Bratza

,

President

,

Mr

J.

Casadevall

,

Mr

G.

Bonello

,

Mr

M.

Pellonpää

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

Mr

J.

Šikuta,

judges

,

and Mr

T.L.

Early

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 27 March 2007,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 40663/98) against the Republic of Moldova lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the Moldovan incorporated insurance company, ASITO (“the applicant”), on 5 February 1998.

2.

In a judgment delivered on 8 November 2005 (“the principal judgment”), the Court held there had been a violation of the applicant company's rights provided by Article 6 § 1 and Article 1 of Protocol No.

1 to the Convention (see

ASITO v. Moldova

, no. 40663/98, 8

November 2005).

3.

Under Article 41 of the Convention the applicant sought just satisfaction in the amount of 2,388,949 euros (EUR).

4.

Since the question of the application of Article 41 of the Convention was not ready for decision as regards the applicant's claim for pecuniary and non-pecuniary damage, the Court reserved it and invited the Government and the applicant to submit, within three months, their written observations on that issue and, in particular, to notify the Court of any agreement they might reach.

THE FACTS

5.

The applicant is a Moldovan incorporated insurance company, with its seat in Chișinău.

6.

The applicant company had a dispute with a third company concerning the fulfilment by the latter of a contract between them. On 23

September 1997 the Appeal on Points of Law Chamber of the Economic Court allowed a request by the Prosecutor General lodged under Article

38 §

3 of the Law on Economic Courts, and quashed a final judgment of 1

August 1997 in the applicant company's favour by which the latter was awarded 327,474.75 Moldovan lei (MDL) (the equivalent of EUR 62,780 at the time).

7.

On 24 December 1997, the Supreme Court of Justice allowed a request for annulment lodged by the Prosecutor General's Office in another set of proceedings and quashed two final judgments (of 26 July 1996 and of 23

September 1997) in favour of the applicant company by which the contract between it and the third company was declared legal and binding. According to that contract the applicant company was entitled to receive the sum of MDL 269,500, payable in monthly instalments.

8.

Subsequently, the Prosecutor General's Office filed an action with the Economic Court of the Republic of Moldova seeking the confiscation of the profit which the company had obtained as a result of the contract declared null and void on 24 December 1997. On 2 February 1999 the Economic Court ordered

ASITO to pay the State MDL 186,945.00 (the equivalent of EUR

18,765 at the time).

THE LAW

9.

On 9 February 2006 the Court received from the parties a document containing a friendly settlement agreement which read

inter alia

as follows:

“...The applicant agrees that the finding of a violation of Articles 6 § 1 and 1 of Protocol No. 1 to the Convention constitutes in itself sufficient just satisfaction in respect of the non-pecuniary damage.

...The Government shall pay the applicant MDL 186,945

[1]

... and MDL 187,432

[2]

... within three months from the date on which this case will be struck off the list of cases by the Court...

1.

The Government shall:

(a)

promote during 2006 the adoption of a Law on Insurance and of a Law concerning Compulsory Insurance of Vehicles;

(b)

conduct a policy oriented towards the protection and development of competition and limitation of monopolistic activities within the sphere of insurance.

2.

...The Government shall modify during 2006 section 38 of Law No. 970 of 24

July 1996 on Economic Courts.

3.

The applicant company shall suspend its application no. 40663/98... for a period of 12 months after the signature of this settlement in order for point 1(a) of the settlement to be executed. Once point 1(a) is executed, the applicant company will withdraw its application no. 40663/98 and will declare that it has no further claims against the Government.

...”

10.

On 8 February and 6 March 2007 the Court received from the applicant company two letters stating

inter alia

that:

“...On 21 and 22 December 2006 the Parliament adopted the Laws on Insurance and concerning Compulsory Insurance of Vehicles”.

“...the company wishes to withdraw its application ... and declares that it does not have further claims against the Government.”

11.

The Court takes formal note of the above agreement. It observes that its purpose is to put an end to the dispute. It further observes that under the terms of the settlement thus reached the applicant will be paid compensation for the pecuniary prejudice it has suffered, that the Government have already adopted the legislation referred to in the agreement and that the applicant will withdraw all the compensation claims against the respondent State before the Court.

12.

Having examined the terms of the agreement reached, the Court considers that it is equitable within the meaning of Rule 75 § 4 of the Rules of Court and that it is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court) (see

Maurice v. France

(just satisfaction - friendly settlement) [GC], no. 11810/03, §§ 34-35, ECHR 2006

‑

...).

13.

Accordingly, the remainder of the case should be struck out of the Court's list (Article 37 § 1 (b) of the Convention and Rule 43 § 3).

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Takes formal note

of the agreement between the parties and the arrangements made to ensure compliance with the undertakings given therein (Rule 43 § 3 of the Rules of Court);

2.

Decides

to strike the remainder of the case out of its list of cases.

Done in English, and notified in writing on 24 April 2007, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

T.L.

Early

Nicolas

Bratza

Registrar

President

[1]

EUR 12,082

[2]

EUR 12,113