DEURING v. AUSTRIA

Reclamantul, dl Eduard Deuring, este un național austriac care trăiește în Hörbranz (Austria). El a fost reprezentat de dl W.L. Weh, un avocat care practică în Bregenz. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost, în momentul respectiv, proprietarul K. Deuring & Co, o societate care produce amidon din porumb și zahăr. Datorită problemelor ecologice în curs cu effluentele emise de societatea sa, a instalat o instalație de canalizare internă. La 30 iunie 1998, autoritatea administrativă a districtului Bregenz a acordat un permis de exploatare. La 21 iulie 1999 a solicitat reclamantului să formuleze observații cu privire la nerespectarea reglementărilor de mediu, astfel cum se prevede în permisul de exploatare. La 31 august 1999, reclamantul a depus observațiile sale. El a susținut că motivul pentru depășirea temporară a limitelor de mediu a fost faptul că sistemul de canalizare a fost încă în etapele inițiale. Ca dovadă el solicită ca H.S., guvernatorul regional (Landeshauptmann), H.G., membru al Guvernului regional (Landesrat) și B.G., șeful Autorității Administrative competente (Bezirkshauptmann), precum și D.D. și K.D. să fie citat. La 22 noiembrie 2000, Autoritatea Administrativă de District Bregenz a condamnat reclamantul în temeiul articolului 366 alineatul (1) din Legea privind comerțul (Gewerbeordnung) și a emis o amendă în valoare de 16, 500 de șilling austriac (ATS). Acesta l-a considerat vinovat de a fi suprastrâns în mod repetat și continuu capacitatea instalației de canalizare în cauză, depășind suma maximă admisibilă de intrare prevăzută în permisul de operare. La 12 decembrie 2000, reclamantul a depus un apel. și S., doi experți, Grupul administrativ independent Vorarlberg (Unabhänggiger Verwaltungssenat), la 11 mai 2001, au întrerupt procedura, constatând că poluarea a fost cauzată de probleme tehnice care nu erau în sfera reclamantului. La 16 ianuarie 2002, Guvernatorul regional Vorarlberg a depus o plângere la Curtea Administrativă (Amtsbeschwerde). Prin decizia din 25 februarie 2004, Curtea Administrativă a anulat decizia și a trimis cazul către IAP, reclamantul nu a formulat o observație cu privire la recursul guvernatorului. Acesta a constatat că încălcarea semnificativă a limitelor de intrare constituie un motiv suficient pentru a considera că deviația efectivă față de limitele licenței de operare este aptă să constituie un risc de mediu pe care regulamentele din cadrul Legii comerciale au avut ca scop să se păstreze la un minim, ceea ce a constituit o modificare ilegală a exploatării plantei. În urma hotărârii Curții administrative, reclamantul nu a depus o altă cerere de prelevare a probei. În acest context, IAP, la 17 mai 2004, a permis parțial recursul reclamantului. Deși, în urma avizului juridic al Curții de Administrație, acesta a susținut condamnarea reclamantului de către Autoritatea Administrativă de District, a redus amenzile impuse reclamantului la 600 Euro (EUR) (ATS 8.256). Ca motiv pentru această reducere, IAP, referindu-se explicit la art. 6 din convenție, a constatat că procedura a durat un timp nejustificat. La 7 iulie 2004, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională. Prin decizia din 19 noiembrie 2004, Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de cauza pentru lipsa de succes și, la cererea reclamantului, a trimis cazul Curții Administrative. La 4 iulie 2005, aceasta din urmă a respins plângerea reclamantului, hotărârea care s-a desfășurat în fața avocatului reclamantului la 3 octombrie 2005. Secțiunea 366 § 1 din Legea privind comerțul, în măsura în care este relevantă, se citește după cum urmează: „Ce urmează constituie o infracțiune penală administrativă, sub rezerva unei amenzi maxime de 3.600 EUR: (...) (3) Orice modificare a operațiunii existente a unei instalații pentru care a fost acordată sau a funcționat o autorizație de funcționare a acesteia.”

The applicant, Mr Eduard Deuring, is an Austrian national living in Hörbranz (Austria). He was represented by Mr W.L. Weh, a lawyer practising in Bregenz. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador F. Trauttmansdorff, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant was, at the relevant time, the owner of K. Deuring & Co, a company producing starch from corn and sugar. Due to ongoing ecological problems with effluents emitted by his company, he installed an in-house sewerage plant. On 30 June 1998 the Bregenz District Administrative Authority granted an operating permit. On 21 July 1999 it requested the applicant to comment on charges concerning non-compliance with environmental regulations as set out in the operating permit. On 31 August 1999 the applicant filed his comments. He submitted that the reason for temporarily exceeding environmental limits was the fact that the sewerage system was still in its early stages. As proof he requested that H.S., the Regional Governor (Landeshauptmann), H.G., a Member of the Regional Government (Landesrat), and B.G., the head of the competent Administrative Authority (Bezirkshauptmann) as well as D.D. and K.D. be summoned. On 22 November 2000 the Bregenz District Administrative Authority convicted the applicant under Section 366 (1) of the Trade Act (Gewerbeordnung) and issued a fine in the amount of 16, 500 Austrian schillings (ATS). It found him guilty of having repeatedly and continuously overstretched the capacity of the sewerage plant at issue, by exceeding the maximum admissible amount of inflow as set out in the operating permit. On 12 December 2000 the applicant lodged an appeal. Having held an oral hearing in which it had heard K. and S., two experts, the Vorarlberg Independent Administrative Panel (Unabhängiger Verwaltungssenat), on 11 May 2001, discontinued proceedings. It found that the pollution was due to technical problems which were outside the applicant's sphere. On 16 January 2002 the Vorarlberg Regional Governor lodged a complaint with the Administrative Court (Amtsbeschwerde). The applicant did not comment on the Governor's appeal. By a decision of 25 February 2004 the Administrative Court quashed the decision and remitted the case to the IAP. It found that the significant breach of the inflow limits constituted sufficient reason to believe that the actual deviation from the operating licence's limits was apt to constitute an environmental risk which the regulations under the Trade Act aimed to keep to a minimum. This was tantamount to an unlawful change to the operation of the plant. Following the Administrative Court's decision the applicant did not lodge another request for taking of evidence. Thereupon the IAP, on 17 May 2004, partially allowed the applicant's appeal. While, following the legal opinion of the Administrative Court, it upheld the applicant's conviction by the District Administrative Authority, it reduced the fine imposed on the applicant to 600 Euros (EUR) (ATS 8,256). As a reason for this reduction the IAP, referring explicitly to Article 6 of the Convention, found that the proceedings had lasted an unreasonably long time. On 7 July 2004 the applicant lodged a complaint with the Constitutional Court. By a decision of 19 November 2004 the Constitutional Court refused to deal with the case for lack of prospect of success and, upon the applicant's request, remitted the case to the Administrative Court. On 4 July 2005 the latter dismissed the applicant's complaint, the judgment being served on the applicant's counsel on 3 October 2005. Section 366 § 1 of the Trade Act, in so far as relevant, reads as follows: “The following constitutes an administrative criminal offence, subject to a maximum fine of EUR 3,600: (...) (3) Any change to an existing operation of a plant for which an operating permit had been granted or operation thereof.”