- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 decembrie 2023
- Stat pârât
- SVK
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Fúrová și Nevedelová împotriva Slovaciei
Traducere în română Auto
Primă secțiune CAUZĂ DE FUROVÁ ȘI NEVEDELOVÁ v. SLOVAKIA (Dociunea nr. 1780/22) JUGDMENT Strasburg 14 decembrie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul FUROVÁ și Nevedelová v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek , Președintele LÄtif Hüseynov, Ivana Jelić , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în privat la 23 noiembrie 2023, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Slovaciei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), la 30 decembrie 2021. Reclamanții, resortisanții slovaci, au fost reprezentați de dl M. Bezák, un avocat care practică în Bratislava.
Guvernul slovac („Guvernul”) a fost anunțat de cerere. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererii sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamanții s-au plâns de lungimea excesivă a procedurii civile privind o plată datorată acestora după afirmația lor de succes împotriva discriminării, pe care le-au adus împotriva statului la 29 ianuarie 2014. ulterior, Curtea de district Bratislava I a abordat mai multe chestiuni procedurale, inclusiv revocarea mai multor judecători. La 3 decembrie 2020, instanța a pronunțat o hotărâre de acordare a cererii reclamanților. La 22 decembrie 2021, inculpatul a depus un recurs. La 5 august 2021, dosarul a fost transmis Curții Regionale Bratislava.
În iunie 2022, procedura de apel a rămas în așteptare. În urma plângerii constituționale a reclamanților depuse la 10 iulie 2020, la 16 iunie 2021, Curtea Constituțională a constatat o încălcare a dreptului lor la o audiere într-un timp rezonabil (II. ÚS 1922/2021). Acesta a ordonat Curții de District să procedeze fără întârziere inutile și să ramburseze costurile juridice ale reclamanților. Cu toate acestea, aceasta nu a acordat nicio atribuire pentru prejudiciu moral, subliniind, în special, faptul că reclamanții nu au specificat niciun motiv care să justifice cererea de compensare. HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamanții se plânge că durata procedurii civile în cauză a fost incompatibilă cu cererea de „tempă rezonabilă”.
6 § 1 din Convenție. Guvernul a exprimat opinia că reclamanții nu mai puteau pretinde că sunt victime ale presupusei încălcări. Ei au făcut trimitere la concluziile Curții Constituționale cu privire la refuzul său de a acorda compensații pentru prejudiciu moral. Guvernul a adăugat că există circumstanțe specifice care justifică lipsa oricărei atribuiri în acest caz, care se referă la disputa inițială împotriva discriminării de la care reclamanții, judecătorii Curții Supreme, au obținut reclamația de plată în joc. Reclamanții nu au fost de acord, subliniind presupunerea de prejudicii morale aplicabile în cadrul procedurii de lungime și având în vedere faptul că argumentele referitoare la procedurile anterioare de combatere a discriminării nu erau relevante.
10. Curtea observă, în primul rând, că, la momentul hotărârii Curții Constituționale, procedurile erau în așteptare în fața Curții de District de mai mult de șapte ani și că procedura de apel pare să fie încă în așteptare. 11. De asemenea, trebuie remarcat că, deși Curtea Constituțională a constatat o încălcare a dreptului reclamantului la o audiere fără întârziere nejustificată, nu a acordat nicio compensație financiară în ceea ce privește prejudiciile morale. 48470/99, 20 martie 2003). În acest sens, Curtea reiterează că există o presupunere puternică, dar refută, că procedurile excesiv de lungi vor provoca prejudiciu moral, deși, în unele cazuri, prejudiciile morale pot fi doar minime sau inexistente (a se vedea Nardone c. Italia , nr. 34368/98 În acest caz, Curtea Constituțională a justificat concluzia că nu a fost necesară compensarea financiară pentru nevoia reclamantului.
prejudiciu material prin afirmarea că reclamanții nu au explicat motivele specifice ale argumentării lor. Cu toate acestea, având în vedere faptele cauzei și principiile stabilite în jurisprudența sa, Curtea nu consideră că acest raționament este adecvat și suficient. (n. 72237/01, § 89, 19 decembrie 2006), Curtea Constituțională nu a învinovățit reclamanții pentru prelungirea procedurii; de asemenea, nu au fost menționate, în niciun caz, motivele specifice menționate de Guvern (a se vedea punctul 8 în amendă de mai sus). 14. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că remedierea obținută de reclamanții la nivel intern nu poate fi considerată suficientă în funcție de jurisprudența sa.
Prin urmare, reclamanții pot continua să susțină că sunt „victime” pentru o încălcare a cerinței de „temp rezonabil”. 15. Curtea reiterează, de asemenea, că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în legătură cu următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții din litigiu (a se vedea Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 16. În cazul principal al lui Obluk v. Slovakia (nr. 69484/01, 20 septembrie 2006), Curtea a constatat deja o încălcare a art. 6 din Convenție în ceea ce privește durata procedurii judiciare. 17. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să justifice durata generală a procedurii la nivel național.
Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 18. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 AL CONVENȚIEI 19. Referitor la documentele în posesia sa și la jurisprudența sa (a se vedea, în special, Obluk, citat mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.
cererea este admisibilă; declară că prezenta cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurii civile; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 14 decembrie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor civile) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Începutul procedurii Încheierea procedurii Niveluri totale de jurisdicție Curtea internă Număr dosar Premiul intern (în euro) Sumele acordate pentru prejudiciu moral per reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costurile și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 1780/22 30/12/2021 Jaroslava FÚROVÁ 1966 Viera NEVEDELOVÁ 1963 Bezák Martin Bratislava 29/01/2014 în așteptare Mai mult de 9 ani și 8 luni și 20 zile 2 nivele de competență Curtea Constituțională II.
US 192/2021 6,500 250 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți [2], în plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.
FIRST SECTION
CASE OF FÚROVÁ AND NEVEDELOVÁ v. SLOVAKIA (Application no. 1780/22) JUDGMENT STRASBOURG 14 December 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Fúrová and Nevedelová v. Slovakia, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Krzysztof Wojtyczek , President , Lətif Hüseynov, Ivana Jelić , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 23 November 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Slovakia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 30 December 2021.
The applicants, Slovak nationals, were represented by Mr M. Bezák, a lawyer practising in Bratislava.
The Slovak Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The list of applicants and the relevant details of the application are set out in the appended table.
The applicants complained of the excessive length of civil proceedings concerning a payment due to them after their successful anti-discrimination claim, which they had brought against the State on 29 January 2014. Subsequently, the Bratislava I District Court dealt with multiple procedural issues, including recusal of several judges. On 3 December 2020 the court delivered a judgment granting the applicants’ claim. On 22 December 2021 the defendant filed an appeal. On 5 August 2021 the file was transmitted to the Bratislava Regional Court. In June 2022 the appellate proceedings remained pending.
Following the applicants’ constitutional complaint lodged on 10 July 2020, on 16 June 2021 the Constitutional Court found a violation of their right to a hearing within a reasonable time (II. ÚS 192/2021). It ordered the District Court to proceed without unnecessary delay and to reimburse the applicants’ legal costs. However, it made no award for non-pecuniary damage, pointing namely to the fact that the applicants had not specified any reasons justifying their claim for compensation. THE LAW
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
7. The applicants complained that the length of the civil proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement. They relied on Article 6 § 1 of the Convention. 8 . The Government expressed the view that the applicants could no longer claim to be victims of the alleged violation. They referred to the Constitutional Court’s findings in respect of its refusal to award any compensation for non-pecuniary damage. The Government added that there were specific circumstances justifying the lack of any award in the present case, which related to the initial anti-discrimination dispute from which the applicants, judges of the Supreme Court, derived the payment claim at stake.
The applicants disagreed, pointing to the presumption of non-pecuniary damage applicable in length of proceedings cases and considering that the arguments concerning the previous anti-discrimination proceedings were irrelevant.
The Court observes, first, that at the time of the Constitutional Court’s judgment, the proceedings had been pending before the District Court for more than seven years, and that the appellate proceedings appear to be still pending.
It should further be noted that, although the Constitutional Court found a violation of the applicants’ right to a hearing without unjustified delay, it awarded no financial compensation in respect of non-pecuniary damage.
It remains to be assessed whether the above redress can be considered appropriate and sufficient (see, for example, Jensen v. Denmark (dec.), no. 48470/99, 20 March 2003). In that connection the Court reiterates that there is a strong but rebuttable presumption that excessively long proceedings will occasion non-pecuniary damage, although in some cases the non ‑ pecuniary damage may be only minimal or non-existent (see Nardone v. Italy , no. 34368/98 , 25 November 2004); the domestic courts will then have to justify their decision by giving sufficient reasons (see Scordino v. Italy (no. 1) [GC], no. 36813/97 , § 204, ECHR 2006-V).
In the present case, the Constitutional Court justified its conclusion that no financial compensation was necessary for the applicants’ non ‑ pecuniary damage by stating that the applicants had failed to explain the specific reasons underlying their claim. However, having regard to the facts of the case and to the principles established in its case-law, the Court does not find such reasoning appropriate and sufficient. It further notes that, in contrast with the case of Šedý v. Slovakia (no. 72237/01, § 89, 19 December 2006), the Constitutional Court did not blame the applicants for having prolonged the proceedings; also, the alleged specific reasons referred to by the Government (see paragraph 8 in fine above) were not mentioned at all by the Constitutional Court.
In view of the above, the Court considers that the redress obtained by the applicants at the domestic level cannot be considered sufficient in the light of its case-law. Therefore, the applicants can still claim to be “victims” of a breach of the “reasonable time” requirement.
The Court further reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII).
In the leading case of Obluk v. Slovakia (no. 69484/01, 20 September 2006), the Court already found a violation of Article 6 of the Convention in relation to the length of judicial proceedings.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE
41 OF THE CONVENTION
19. Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Obluk, cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
Done in English, and notified in writing on 14 December 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Krzysztof Wojtyczek Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of civil proceedings) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Domestic court File number Domestic award (in euros) Amount awarded for non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 1780/22 30/12/2021 Jaroslava FÚROVÁ 1966 Viera NEVEDELOVÁ 1963 Bezák Martin Bratislava 29/01/2014 pending More than 9 years and 8 months and 20 days 2 levels of jurisdiction Constitutional Court II.
US 192/2021 0 6,500 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.