Codrul Impex SRL împotriva României

Secțiunea a treia Cerere n 27886/03 prezentată de CODRUL IMPEX SRL împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 6 ianuarie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 15 iulie 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, SARL Codrul Impex (SC Codrul Impex SRL), este o societate de drept românesc cu răspundere limitată, având sediul la București. Ea este reprezentată în fața Curții de către asociații săi, dl V. Nardin și dl M. Dumitrescu.

Guvernul român (adică, mai mult decât atât) este reprezentat de domnul Răzvan Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe, agent al guvernului român pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Circumstanțele speciei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În urma unei acțiuni în revendicare formulate în favoarea domnului Dumitrescu, asociat al societății reclamante, acesteia din urmă i s-a recunoscut proprietarul unei clădiri care fusese ocupată de stat în perioada regimului comunist. Dl R. Dumitrescu a vândut ulterior clădirea societății reclamante. Recurenta s-a văzut în imposibilitatea de a se bucura de dreptul său ca urmare a reînnoirii legale a contractelor încheiate anterior de stat pe această clădire, în beneficiul foștilor chiriași.

În special, recurentei i s-a acordat o scutire de la acțiunea sa prin expulzarea ocupanților clădirii pe care o deținea pentru nu respectarea condițiilor de formă impuse de art. 10 din Regulamentul de urgență nr. 40/1999. Procedura de expulzare a ocupanților clădirii din București, strada Maria Mihai Moscu, care aparține reclamantei, a fost pronunțată în defavoarea acesteia din urmă prin decizia Curții de Apel din București pronunțată la 21 ianuarie 2003. Cea mai mare parte a dreptului intern relevant este descrisă în Hotărârea Radovici și Stănescu c. România, n 8479/01, 71351/01 și 71352/01, 2 noiembrie 2006, §§ 53-59.

GRIEF recurenta se plângea de încălcarea dreptului său la respectarea bunurilor sale, garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și s-a plâns în această privință că ar fi fost în mod arbitrar privată de dreptul ei de a-și folosi bunul imobil, în timp ce ocupanții acestei clădiri, foștii chiriași ai statului, refuzaseră în mod constant să încheie contracte de închiriere cu ea și să-i plătească chirie. Curtea subliniază că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea formulată de recurentă din următoarele motive. Curtea amintește mai întâi că la 1 aprilie 2008 a decis să comunice guvernului motivul recurentei, astfel cum se menționează mai sus. La 23 iulie 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii.

Acestea au fost adresate reclamantului la 6 august 2008, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 17 septembrie 2008. Prin scrisoarea recomandată cu confirmare de primire din 3 octombrie 2008, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost încheiat și că nu a fost solicitată nicio prelungire a acestui termen. Comisia a indicat că, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, poate anula o cerere privind rolul în cazul în care, la fel ca în cazul de față, circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea și subliniază că această scrisoare a fost primită de reclamant la 9 octombrie 2008 și constată că, până în prezent, a rămas fără răspuns.

În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamanta nu mai dorește să își mențină cererea în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. , Curtea consideră că nicio circumstană specială privind respectarea drepturilor garantate de Convenie sau de protocoalele sale nu impune continuarea examinării cererii. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevell Premier

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 27886/03 présentée par CODRUL IMPEX SRL contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant le 6 janvier 2009 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, juges, et de Santiago Quesada, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 15 juillet 2003, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, SARL Codrul Impex ( SC Codrul Impex SRL ), est une société de droit roumain à responsabilité limitée, ayant son siège à Bucarest.

Elle est représentée devant la Cour par ses associés, M. V. Nardin et M me R. Dumitrescu. Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par M. Răzvan ‑ Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères, agent du gouvernement roumain auprès de la Cour européenne des Droits de l'Homme. A. Les circonstances de l'espèce Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. A la suite d'une action en revendication tranchée en faveur de M me R. Dumitrescu, associée de la société requérante, cette dernière s'est vu reconnaître propriétaire d'un immeuble ayant été occupé par l'État à l'époque du régime communiste. M me R. Dumitrescu vendit par la suite l'immeuble à la société requérante.

La requérante s'est vue dans l'impossibilité de jouir de son droit en raison de la reconduction légale des baux conclus antérieurement par l'État sur cet immeuble, au profit des anciens locataires. En particulier, la requérante s'est vue débouter de son action en expulsion des occupants de l'immeuble dont elle était propriétaire et ce pour non ‑ respect des conditions de forme imposées par l'article 10 du règlement d'urgence n o 40/1999. La procédure en expulsion des occupants de l'immeuble sis à Bucarest, rue Maria Mihai Moscu, appartenant à la requérante, a été tranchée en défaveur de cette dernière par décision de la cour d'appel de Bucarest rendue le 21 janvier 2003. B. Le droit interne pertinent L'essentiel du droit interne pertinent est décrit dans l'arrêt Radovici et Stănescu c. Roumanie , n os 8479/01, 71351/01 et 71352/01, 2 novembre 2006, §§ 53-59.

GRIEF La requérante se plaignait d'une atteinte à son droit au respect de ses biens, garanti par l'article 1 du Protocole n o 1 à la Convention. Elle se plaignait à cet égard qu'elle aurait arbitrairement été privée de son droit à l'usage de son bien immeuble, alors que les occupants de cet immeuble, anciens locataires de l'État, avaient refusé constamment de conclure des baux avec elle et de lui payer un loyer. EN DROIT La Cour relève qu'il n'y a pas lieu d'examiner plus avant le recours introduit par la requérante pour les motifs suivants. La Cour rappelle d'abord que le 1 er avril 2008 elle a décidé de communiquer au Gouvernement le grief de la requérante tel qu'exposé ci-dessus. Le 23 juillet 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête.

Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 6 août 2008, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 17 septembre 2008. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 3 octobre 2008, la Cour a attiré l'attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu'aucune prorogation de ce délai n'a été sollicitée. Elle a indiqué qu'aux termes de l'article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l'espèce, les circonstances donnent à penser qu'un requérant n'entend pas maintenir sa requête. Elle relève que cette lettre a bien été reçue par la partie requérante le 9 octobre 2008 et constate qu'à ce jour elle est restée sans réponse.

A la lumière de ce qui précède, la Cour en conclut que la requérante n'entend plus maintenir sa requête au sens de l'article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l'article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l'affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Santiago Quesada Josep Casadevall Greffier Président