CASE OF VLADIMER MTCHEDLISHVILI v. GEORGIA

CAUZUL CU VLADIMER MTCHEDLISHVILI c. GEORGIA (Derogare nr. 8827/19) HOTĂRÂREA STASBOURG 14 decembrie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Vladimer Mtchedlisvili c. Georgia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström , Președintele Lado Chanturia, Mykola Gnatovskyy , judecători și Martina Keller, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 8827/19) împotriva Georgiei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 24 ianuarie 2019 de către un național georgian, dl Vladimer Mtchedlishvili („reclamantul”), care s-a născut în 1980 și locuiește în Sighnaghi, Georgia și care a fost reprezentat de dna T. Samkharadze, A. Nassashvili și S. Verdzeuli, avocați care practică în Tbilisi; decizia de a anunța plângerile în temeiul articolului 3 din Convenție guvernului georgian („Guvernul”), reprezentate de agentul lor, dl B. Dzamashvili, al Ministerului Justiției, și de a declara restul cererii inadmisibil; observațiile părților; Având deliberat în particular la 23 noiembrie 2023, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cauza Cauza se referă la plângerile reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție privind presupusele sale nedreptăți, precum și la presupusa insuficiență a anchetei efectuate în acest sens. Potrivit raportului de arestare administrativă al reclamantului, el a fost arestat la orele 10:30 din 15 mai 2017 pentru a nu asculta ordinele legale ale poliției și a fost dus la o secție de poliție din apropiere. Trei ofițeri de poliție au participat la arestarea sa (G.N., G.T. și S.K.). Raportul indică faptul că reclamantul bea bere într-o pătrată publică și „a devenit agresiv și insultat verbal ofițerii de poliție ca răspuns la instrucțiunile [ofițerii] de a opri [bea în public], deoarece a fost o încălcare a [legii] ...”. Raportul indică faptul că reclamantul a arătat „roșie pe obrazul stâng și pe partea stângă” care a fost rezultatul „rezistenței demonstrate în timpul arestării”. Reclamantul a refuzat să semneze raportul. La ora 12.20, la 16 mai 2017, reclamantul a fost plasat în centrul de detenție temporar al aceluiași secție de poliție. Potrivit raportului elaborat de un paramedic, vânătăi mici și hematomele au fost găsite în jurul zonei stângi ale capului, în special pe templul stâng și obrazul stâng. El a avut, de asemenea, zgârieturi, hematome și roșeală în jurul partea stângă a corpului său. Reclamantul a explicat că a susținut rănile “în timp ce a rezistat la arestarea” și s-a plâns de agresiune “fizică și verbală” de către G.N., unul dintre cei trei ofițeri care l-au arestat. Raportul a fost semnat de către solicitant. La un timp neespecificat paramedicii au fost chemați din nou pentru că reclamantul s-a plâns de durere. Un procuror a fost informat de leziunile și plângerile reclamantului. Reclamantul a fost eliberat la 16 mai 2017, după ce un tribunal de primă instanță l-a considerat vinovat de o infracțiune administrativă în ceea ce privește legea insultantă Ofițerii de aplicare și refuzul de a respecta ordinele lor legale de a înceta să bea și să jure în public. El a primit o amendă de 300 de laris georgian (aproximativ 112 euro). Condamnarea a fost susținută printr-o decizie finală a Curții de Apel Tbilisi din 29 iunie 2017. La 16 mai 2017, reclamantul a fost intervievat de procuror. El a declarat că în seara de 15 Mai 2017 a băut bere în public împreună cu alte persoane. El a indicat că el nu a arătat rezistență activă, dar persoanele adunate acolo au cerut ofițerilor de poliție să nu aresteze reclamantul. El a declarat că a fost bătut de G.N. după ce au intrat într-un birou la stânga de intrare la secția de poliție. El a fost apoi plasat într-un centru de detenție al secției de poliție. Un paramedic a trebuit să fie chemat din cauza durerii pe care le-a suferit. El a adăugat că el încă a avut durere “terribilă” în zona abdominală. La 17 mai 2017 a fost deschisă o anchetă penală de către Procuratura Regională Kakheti în infracțiunile depășire a puterilor oficiale. În ziua următoare – 18 Mai 2017 – reclamantul a numit o ambulanță. A fost dus la o clinică privată. O examinare cu raze X a dezvăluit coaste fracturi (6th, 7th și 8th coaste) pe partea stângă. Autoritățile au ordonat o examinare cu raze X care a determinat că numai cele 6th și 8th coaste au fost fracturate. Un expert legist a examinat reclamantul și a comparat cele două rapoarte cu raze X. El a concluzionat că reclamantul a sustinut fracturi ale coastei a 6-a și a 8-a pe partea stângă (și vânătăi pe presa stângă a ochilor, șoldul stâng și coapsa stângă). Expertul a indicat că momentul leziunilor ar fi putut coincide cu cel dat de solicitant, sau ar fi putut fi infligite o zi înainte sau după această dată; a fost imposibil să se stabilească momentul exact în care leziunile au fost infligite. Expertul a clarificat că ar fi fost posibil ca paramedicii care au examinat reclamantul la instalația de detenție temporară să nu fi observat fracturi de coastă, deoarece numai un examen cu raze X a fost capabil de a determina concluzivă existența fracturilor. Ar fi fost, de asemenea, posibil ca reclamantul să se fi mutat cu aceste fracturi până când au fost descoperite în cele din urmă. La 18 mai 2017, autoritățile investigatoare au intervievat ofițerii care au arestat reclamantul. Potrivit declarațiilor lor, la ora 10:00 p.m. Mai 2017 au observat reclamantul și alte persoane care au jurat și bea bere într-o pătrată publică. O persoană din grup a cerut scuze și a promis că nu va mai exista jurământ sau băutură publică, dar ofițerii au trebuit să se întoarcă la scurt timp după aceea pentru că promisiunea nu a fost menținută. G.N. le-a cerut să înceteze să bea în public. În răspuns, reclamantul a umplut un pahar, l-a ținut în fața lui G.N. și a vorbit cuvinte umilitoare către ofițerii de poliție. Potrivit G.N., acesta a fost momentul în care el și colegii săi au decis să aresteze reclamantul, dar au întâlnit rezistență de la membrii grupului și de la solicitant însuși, care își mișcă brațele și picioarele înapoi și mai departe și nu a fost dispus să fie plasat în vehiculul de poliție. G.N. a explicat că el și partenerii săi au devenit incapabili să depășească rezistența reclamantului și s-au găsit în nevoie de sprijin. Odată ce reclamantul și grupul de persoane au aflat că au fost chemate întăririri, ei au încetat să se opune și reclamantul a fost de acord să meargă la secția de poliție din apropiere (aproximativ 40 de metri de distanță). Sub influența alcoolului, reclamantul a refuzat să semneze înregistrarea arestării administrative sau să facă un test pentru măsurarea nivelului de intoxicație alcoolică. Ofițerii au refuzat să aibă tratat rău reclamantul. În mai și iunie 2017 procurorul a intervievat alți martori despre evenimentele din 15-16 mai 2017. Acest lucru includea inspectori din centrul de detenție temporar; paramedicii; șeful secției de poliție; prietenul reclamantului (D.D.) și un rude (T.G.). D.D. a confirmat faptul de a bea pe scări ale unei clădiri publice. El a declarat că nu a existat niciun comportament agresiv în partea cuiva pe teren, dar el nu a putut depune mărturie cu privire la ceea ce s-a întâmplat în perioada absenței sale scurte de la site. T.G. a depus mărturie că reclamantul a respectat în mod voluntar cererea ofițerului și l-a urmat la secția de poliție din apropiere, fără nicio rezistență fizică de către el sau de alte persoane. La 27 mai și 2 iunie 2017 investigatorul a revizuit înregistrările înregistrate de camerele externe și interne de supraveghere video din clădirea administrativă a secției de poliție Sighnaghi și a celor aparținând unei farmacie din apropiere. Potrivit rapoartelor relevante, camera internă situată la secția de poliție a înregistrat numai zona de primire în care imaginile nu au dezvăluit nici o violență de către poliție împotriva unui civil (imaginile au arătat doar partea dreaptă a feței reclamantului fără leziuni aparente). Un raport a făcut referire la perioada între 10:49 și 10:54 p.m. Mai 2017 și a declarat că mai multe persoane îmbrăcate cu haine civile și de poliție au avut o conversație în apropierea unei mașini parcate pe drum alături de secția de poliție Sighnaghi. După conversație, doi ofițeri de poliție au dus un civil la secția de poliție. Investigatorul a declarat că nici un semn de rezistență față de ofițerii de poliție a fost identificat în acea imagini. 11. În ianuarie 2018 procurorul responsabil cu investigația a acordat reclamantului statutul de procedură al unei victime cu acces deplin la dosarul penal. 12. În diferite date în 2020, au fost interogate mai multe ofițeri de poliție și procurorul care au înregistrat reclamațiile inițiale ale reclamantului. În iunie 2021, reclamantul a fost interogat din nou. La 14 noiembrie și 3 noiembrie. Decembrie 2022, Guvernul a furnizat Curtei o actualizare a faptelor privind ancheta penală în curs, împreună cu exemplarele rapoartelor privind imaginile care prezintă arestarea reclamantului și înregistrările video originale relevante. Potrivit acestui document, la 11 Noiembrie 2022 materialul video care descrie arestarea reclamantului a fost evaluat de către un investigator din biroul procurorului. Potrivit raportului rezultat, mai multe dosare au fost disponibile în legătură cu evenimentele. Una dintre înregistrările reprezentate circumstanțe între 10.49 și 10.54 p.m. (deja evaluate în 2017 – a se vedea punctul 10 de mai sus). În ceea ce privește înregistrările rămase, acestea au avut legătură cu perioada între orele 10:40 și 10:49 p.m. Investigatorul a declarat că era imposibil să identifice fețele persoanelor în cauză, dar a fost clar că o persoană a fost escortată de doi ofițeri de poliție în timp ce aproximativ șase civili au fost urmați, încercând să blocheze drumul pentru primele trei persoane. Raportul a continuat să menționeze: „Conflictul dintre părțile opozite continuă la mașina parcată lângă drum. Persoanele reprezentate în încercarea de înregistrare video de a pune una dintre persoanele în mașină, dar actul de a arăta rezistență este vizibil. Persoanele care arată rezistență sunt ajutate de persoanele care le-au urmat. La sfârșitul [prim] înregistrării, acestea sunt încă adunate la mașină. Apoi următoarea înregistrare ... care a fost făcută între 22:45:00 și 22:49:59 ... a fost [vizuit]. Videoclipul arată aceeași situație: partidele opuse încearcă să arate rezistență. După sfârșitul înregistrării a fost deschis fișierul următor ... A fost făcut între 22:50:00 și 22:54:59 ... Potrivit acestei înregistrări ..., situația se calmează și tensiunea subside. ...” 14. Investigația este în curs de desfășurare. EVALUAREA CURTEI ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 3 A CONVENȚIEI 15. Reclamantul a susținut o încălcare a articolului 3 din Convenție în conformitate cu membrele sale de fond și procedural. 16. Guvernul a susținut că plângerea reclamantului a fost prematură. În mod alternativ, nu s-a încălcat dispoziția în cauză, deoarece reclamantul nu a furnizat un cont consecvent cu privire la circumstanțele presupuselor sale maltratări și nu s-a stabilit că leziunile descoperite după eliberarea sa au avut o legătură cauzală cu arestarea și detenția. De asemenea, acestea au susținut că forța utilizată împotriva reclamantului a fost necesară și proporțională pentru efectuarea arestării sale și că ancheta penală privind această chestiune a fost eficace. 13 mai sus) nu a dezvăluit rezistență, ci doar că a avut loc o „commoție” în apropierea mașinii de poliție și că a fost tratat rău după arestarea sa. Curtea constată că aceste plângeri nu sunt, în mod evident, nefondate în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibile din alte motive. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. 18. Principiile generale relevante au fost rezumate de Curtea din Bouyid c. Belgia ([GC], nr. 23380/09, §§ 81-88, 100-01 și 114‐23, CEDH 2015), El-Masri v. fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (nr. 39630/09, §§ 151-53 și 182-85, CEHR 2012) și Mikiashvili v. Georgia (nr. 18996/06, §§ 69-72, 9 octombrie 2012). 19. În ceea ce privește circumstanțele prezentei cazuri, este neconvențiat că au fost observate diverse leziuni asupra reclamantului după arestarea sa (a se vedea punctele 2-3). La două zile de la eliberarea sa, a apărut că a fost fracturat coaste pe partea în care s-a observat roșeala și în ceea ce privește care a făcut plângeri de durere intensă (vezi paragrafele) 3 și 7 mai sus). Deși expertul legist de stat nu a putut determina momentul exact al fracturilor coastei, el nu a exclus posibilitatea ca acestea să fi fost infligate la data arestării reclamantului (a se vedea paragraful) În consecință, Curtea consideră că diagnosticul coastelor fracturite este, de asemenea, legat de arestarea sa și că autoritățile au fost obligate să efectueze o anchetă penală eficientă privind plângerile reclamantului. 20. În acest sens, Curtea constată că autoritățile au deschis o anchetă penală asupra incidentului, și au fost luate o serie de măsuri de investigație relevante și oportune. De asemenea, reclamantul a fost acordat statutul de procedură al unei victime, cu acces deplin la documentul de caz. 21. Cu toate acestea, Curtea nu poate ignora faptul că ancheta nu a pus la dispoziție întrebări importante cu privire la acuzațiile reclamantului. De asemenea, autoritățile nu au identificat termenul exact al evenimentelor, inclusiv ceea ce s-a întâmplat între arestarea reclamantului și plasarea sa ulterioară la centrul de detenție (în comparație cu alineatele (2) și (3) de mai sus). În mod important, expertul legist nu a fost solicitat să determine dacă leziunile reclamantului ar fi putut fi primite prin rezistență la arestarea, astfel cum se prezintă în materialul video disponibil în dosarul de caz. În plus, ancheta nu a evaluat intensitatea rezistenței demonstrate de solicitant în timpul arestării, gradul forței utilizate de ofițeri de poliție sau proporționalitatea unor astfel de măsuri. În sfârșit, ancheta penală a fost în desfășurare de peste șase ani, cu perioade semnificative de inactivitate (de exemplu, înregistrările bazate pe care guvernul a invocat pentru a susține că reclamantul a fost rănit în timp ce a rezistat la arestarea a fost evaluată la nivel intern mai mult de cinci ani după incident). Nu a fost furnizată nicio explicație în acest sens. Remarcarea caracterului recurent al problemei investigațiilor penale prolungate, în special în cazurile legate de acuzațiile de tratamente necorespunzătoare de reprezentanți ai autorităților de aplicare a legii (a se vedea, printre altele, Mikeladze și alții c. Georgia , nr. 54217/16, § 68, 16 noiembrie 2021, cu alte referințe), Curtea consideră că această întârziere nu este justificată. 22. Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru ca Curtea să concluzioneze că a existat o încălcare a aspectului procedural al articolului 3 din Convenție. 23. În ceea ce privește plângerea în temeiul aspectului material al articolului 3 din Convenție, Curtea nu poate ignora faptul că s-a izbucnit o sculă în timpul arestării reclamantului, cu reclamantul care aparent a fost ebriat – ajutat de alte persoane reunite pe site – rezistă la arestarea (a se vedea paragraful) Este în întregime posibil, după cum susține Guvernul, că ofițerii ar fi putut fi necesar să recurgă la forța fizică pentru a preveni mai multe perturbații și a calma aceste persoane. În mod important, reclamantul a omit să menționeze acest incident în argumentele sale dinainte de Curte, subminând astfel credibilitatea contului său. 24. În astfel de circumstanțe, și reprezentând că Curtea trebuie să fie prudentă în ceea ce privește rolul unui tribunal de primă instanță de fapt, în cazul în care acest lucru nu este rendu inevitabil de circumstanțele unui anumit caz (a se vedea Adam c. Slovacia , nr. 68066/12 , § 52, 26 Iulie 2016), este imposibil să se excludă fie din Guvernul, fie din cauza faptelor reclamanților. Prin urmare, Curtea nu poate concluziona „în afară de îndoielile rezonabile” că ofițerii de arestare au supus reclamantului la tratament interzis prin art. 3 din Convenție, după cum a afirmat el. 25. Prin urmare, Curtea concluzionează că nu a existat încălcare a articolului APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 26. Reclamantul a solicitat 35 000 de euro (EUR) în ceea ce privește daunele nepecuniare. 27. Guvernul a susținut că reclamația este excesivă. 28. Având în vedere natura încălcării constatate și hotărârea pe o bază echitabilă, Curtea aprobă reclamantul 3,000 EUR în ceea ce privește nepecuniare. prejudiciu material, precum și orice impozit care ar putea fi imputabil. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; deține că nu a existat nicio încălcare a aspectului de fond al articolului 3 din Convenție; deține că a existat o încălcare a aspectului de procedură al articolului 3 din Convenție; deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 3000 EUR (3 mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește daunele nepecuniare, care urmează să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 14 decembrie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Martina Keller Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al grefierului

FIFTH SECTION

CASE OF VLADIMER MTCHEDLISHVILI v. GEORGIA

(Application no. 8827/19)

JUDGMENT

STRASBOURG

14 December 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Vladimer Mtchedlishvili v. Georgia,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Stéphanie Mourou-Vikström

, President

,

Lado Chanturia,

Mykola Gnatovskyy

, judges

,

and Martina Keller,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

8827/19) against Georgia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 24 January 2019 by a Georgian national, Mr Vladimer Mtchedlishvili (“the applicant”), who was born in 1980 and lives in Sighnaghi, Georgia and who was represented by Ms

T. Samkharadze, Ms A. Nasrashvili and Ms S. Verdzeuli, lawyers practising in Tbilisi;

the decision to give notice of the complaints under Article

3 of the Convention to the Georgian Government (“the Government”), represented by their Agent, Mr B.

Dzamashvili, of the Ministry of Justice, and to declare the remainder of the application inadmissible;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 23 November 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the applicant’s complaints under Article

3 of the Convention concerning his alleged ill‑treatment, and the alleged inadequacy of the investigation conducted in that regard.

2

.

According to the applicant’s administrative arrest report, he was arrested at 10.30 p.m. on 15

May 2017 for disobeying lawful orders of the police and was taken to a nearby police station. Three police officers took part in his arrest (G.N., G.T. and S.K.). The report indicated that the applicant had been drinking beer in a public square and “became aggressive and verbally insulted police officers in response to [the officers’] instructions to stop [drinking in public] as it was a breach of the [law] ...”. The report indicated that the applicant had displayed “redness on his left cheek and left side” which was the result of “resistance shown during arrest”. The applicant refused to sign the report.

3

.

At 12.20 a.m. on 16 May 2017 the applicant was placed in the temporary detention facility of the same police station. According to the report drawn up by a paramedic, small bruises and haematomas were found around the left area of the head, specifically on the left temple and the left cheek. He also had scratches, haematomas and redness around the left side of his body. The applicant explained that he had sustained the injuries “while resisting arrest” and complained of “physical and verbal” assault by G.N., one of the three officers who arrested him. The report was signed by the applicant. At an unspecified time paramedics were called again because the applicant complained of pain. A prosecutor was informed of the applicant’s injuries and complaints.

4

.

The applicant was released on 16

May 2017, after a first-instance court found him guilty of an administrative offence in respect of insulting law

‑

enforcement officers and refusing to comply with their lawful orders to stop drinking and swearing in public. He was given a fine in the amount of 300 Georgian laris (approximately 112 euros). The conviction was upheld by a final decision of the Tbilisi Court of Appeal dated 29

June 2017.

5.

On 16 May 2017 the applicant was interviewed by the prosecutor. He stated that on the evening of 15

May 2017 he had been drinking beer in public together with other individuals. He indicated that he had not shown active resistance but the individuals gathered there had asked the police officers not to arrest the applicant. He stated that he had been beaten by G.N. after they had entered an office to the left of the entrance to the police station. He had then been placed in a detention facility of the police station. A paramedic had had to be called because of the pain he was experiencing. He added that he still experienced “terrible” pain in the abdominal area.

6.

On 17

May 2017 a criminal investigation was opened by the Kakheti Regional Prosecutor’s Office into the offence of exceeding official powers.

7

.

The following day – 18

May 2017 – the applicant called an ambulance. He was taken to a private clinic. An X-ray examination revealed fractured ribs (6th, 7th and 8th ribs) on the left side. The authorities ordered a further X-ray examination which determined that only the 6th and 8th ribs had been fractured. A forensic expert examined the applicant and compared the two X

‑

ray reports. He concluded that the applicant had sustained fractures of the 6th and 8th ribs on the left side (and bruises on the left eye socket, the left hip and the left thigh). The expert indicated that the timing of the injuries could have coincided with that given by the applicant, or they could have been inflicted a day before or after that date; it was impossible to determine the exact time when the injuries had been inflicted. The expert clarified that it would have been possible for the paramedics who had examined the applicant at the temporary detention facility not to have noticed the rib fractures as only an X-ray examination was capable of conclusively determining the existence of fractures. It would also have been possible for the applicant to have moved around with those fractures until they were eventually revealed.

8.

On 18

May 2017 the investigating authorities interviewed the officers who had arrested the applicant. According to their statements, at around 10

p.m. on 15

May 2017 they noticed the applicant and other individuals who had been swearing and drinking beer in a public square. An individual from the group apologised and promised that there would be no more swearing or public drinking but the officers had to return shortly afterwards because the promise was not kept. G.N. asked them to stop drinking in public. In reply, the applicant filled a glass, held it in front of G.N.’s face and spoke humiliating words towards the police officers. According to G.N., that was the moment when he and his colleagues decided to arrest the applicant, but they encountered resistance from the members of the group and the applicant himself, who was moving his arms and legs back and forth and was not willing to be placed in the police vehicle. G.N. explained that he and his partners had become unable to overcome the applicant’s resistance and found themselves in need of back-up. Once the applicant and the group of individuals had learned that reinforcements had been called, they stopped resisting and the applicant agreed to walk to the nearby police station (approximately forty metres away). Being under the influence of alcohol, the applicant refused to sign the record of his administrative arrest or to take a test to measure his level of alcohol intoxication. The officers denied having ill-treated the applicant.

9

.

In May and June 2017 the prosecutor interviewed various other witnesses about the events of 15-16 May 2017. This included inspectors from the temporary detention facility; paramedics; the head of the police station; the applicant’s friend (D.D.) and a relative (T.G.). D.D. confirmed the fact of drinking on the stairs of a public building. He stated that there had been no aggressive behaviour on anyone’s part on the ground but he could not testify as to what had happened during the period of his brief absence from the site. T.G. testified that the applicant had voluntarily complied with the officer’s request and followed him to the nearby police station with no physical resistance of any kind shown by him or other individuals.

10

.

On 27 May and 2

June 2017 the investigator reviewed footage recorded by the external and internal video-surveillance cameras of the administrative building of the Sighnaghi police station and those belonging to a nearby pharmacy. According to the relevant reports, the internal camera located at the police station had only recorded the reception area where the footage did not disclose any violence by the police against a civilian (the footage only showed the right side of the applicant’s face with no apparent injuries). One report referred to the period between 10.49 and 10.54 p.m. on 15

May 2017 and stated that several individuals dressed in civilian and police clothes were having a conversation near a car parked on the road alongside the Sighnaghi police station. Following the conversation, two police officers took one civilian to the police station. The investigator stated that no signs of resistance towards the police officers had been identified in that footage.

11.

On 10

January 2018 the prosecutor in charge of the investigation granted the applicant the procedural status of a victim with full access to the criminal case file.

12.

On various dates in 2020 several police officers and the prosecutor who had recorded the applicant’s initial complaints were questioned. In June 2021 the applicant was questioned again.

13

.

On 14

November and 3

December 2022 the Government provided the Court with a factual update regarding the ongoing criminal investigation, along with copies of reports regarding the footage depicting the applicant’s arrest and the relevant original video-recordings. According to this material, on 11

November 2022 the video material depicting the applicant’s arrest was assessed by an investigator from the prosecutor’s office. According to the resulting report, several files were available in respect of the events. One of the recordings depicted the circumstances between 10.49 and 10.54 p.m. (already assessed in 2017 – see paragraph

10 above). As concerns the remaining recordings, they related to the period between 10.40 and 10.49 p.m. The investigator stated that it was impossible to identify the faces of the individuals concerned, but it was clear that one person was being escorted by two police officers while about six civilians were following them, attempting to block the road for the first three individuals. The report went on to note:

“The conflict between the opposing parties continues at the car parked near the road. Persons depicted in the video-recording attempt to put one of the individuals in the car but the act of showing resistance is clearly visible. The person who shows resistance is helped by individuals who have followed them. At the end of the [first] recording, they are still gathered at the car. Then the following recording ... which was made between 22:45:00 and 22:49:59 ... was [viewed]. The video shows the same situation: the opposing parties are attempting to show resistance. After the end of the recording the following file was opened ... It was made between 22:50:00 and 22:54:59... According to that recording ..., the situation calms down and the tension subsides. ...”

14.

The investigation is ongoing.

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

3 OF THE CONVENTION

15.

The applicant alleged a breach of Article 3 of the Convention under its substantive and procedural limbs.

16.

The Government submitted that the applicant’s complaint was premature. Alternatively, there had been no violation of the provision in question, because the applicant had failed to provide a consistent account of the circumstances of his alleged ill-treatment and it had not been established that the injuries revealed after his release had had a causal link with the arrest and detention. They also submitted that the force used against the applicant had been necessary and proportionate in order to effect his arrest, and that the criminal investigation into the matter had been effective. The applicant replied that the video material submitted by the Government (see paragraph

13 above) did not reveal resistance but only that a “commotion” had taken place near the police car, and that he had been ill-treated after his arrest. The applicant also stated that the investigation had been ineffective.

17.

The Court notes that these complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

18.

The relevant general principles were summarised by the Court in

Bouyid v.

Belgium

([GC], no.

23380/09, §§

81-88, 100-01, and 114‑23, ECHR 2015),

El-Masri v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

([GC], no.

39630/09, §§

151-53 and 182-85, ECHR 2012), and

Mikiashvili v.

Georgia

(no.

18996/06, §§ 69-72, 9 October 2012).

19.

Turning to the circumstances of the present case, it is undisputed that various injuries were observed on the applicant following his arrest (see paragraphs

2-3

above). Two days after his release, it emerged that he had had fractured ribs on the side where redness had been observed and in respect of which he had made complaints of intense pain (see paragraphs

3 and 7 above). While the State forensic expert could not determine the exact timing of the rib fractures, he did not exclude the possibility that they might have been inflicted on the date of the applicant’s arrest (see

paragraph

7 above). Accordingly, the Court considers that the diagnosis of fractured ribs is also linked to his arrest and the authorities were required to carry out an effective criminal investigation into the applicant’s complaints.

20.

In this regard, the Court notes that the authorities opened a criminal investigation into the incident, and a number of relevant and timely investigative measures were undertaken. The applicant was also granted the procedural status of a victim, with full access to the case file material.

21.

However, the Court cannot overlook that the investigation has failed to shed light on important questions regarding the applicant’s allegations. Namely, the authorities did not identify the exact timeline of the events, including what happened between the applicant’s arrest and his subsequent placement at the detention facility (compare paragraphs

2 and 3 above). Importantly, the forensic expert was not asked to determine whether the applicant’s injuries could have been received by resisting arrest, as depicted in the video material available in the case file. Moreover, the investigation has not assessed the intensity of the resistance shown by the applicant during arrest, the degree of the force used by the police officers, or the proportionality of any such measures. Finally, the criminal investigation has been ongoing for over six years, with significant periods of inactivity (for instance, the footage relied on by the Government to argue that the applicant was injured while he resisted arrest was assessed at domestic level more than five years after the incident). No explanation was provided in this regard. Noting the recurrent nature of the problem of protracted criminal investigations, particularly in cases concerning allegations of ill-treatment involving representatives of the law-enforcement authorities (see,

inter alia

,

Mikeladze and Others v.

Georgia

, no.

54217/16, §

68, 16

November 2021, with further references), the Court finds this delay unjustified.

22.

The foregoing considerations are sufficient for the Court to conclude that there has been a violation of the procedural aspect of Article

3 of the Convention.

23.

As regards the complaint under the substantive aspect of Article

3 of the Convention, the Court cannot overlook that a scuffle broke out during the applicant’s arrest, with the apparently inebriated applicant – aided by other individuals gathered on the site – resisting arrest (see paragraph

13

above). It is entirely possible, as argued by the Government, that the officers may have needed to resort to physical force to prevent further disruption and calm these individuals down. Importantly, the applicant omitted to mention this incident in his submissions before the Court, thereby undermining the credibility of his account.

24.

In such circumstances, and reiterating that the Court must be cautious in taking on the role of a first-instance tribunal of fact where this is not rendered unavoidable by the circumstances of a particular case (see

Adam v.

Slovakia

, no.

68066/12, §

52, 26

July 2016), it is impossible to exclude either the Government’s or the applicant’s account of events. As a result, the Court is unable to conclude “beyond reasonable doubt” that the arresting officers subjected the applicant to treatment prohibited by Article 3 of the Convention, as alleged by him.

25.

The Court therefore concludes that there has been no violation of Article

3 of the Convention in its substantive limb.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

26.

The applicant claimed 35,000 euros (EUR) in respect of non

‑

pecuniary damage.

27.

The Government submitted that the claim was excessive.

28.

Having regard to the nature of the violation found and ruling on an equitable basis, the Court awards the applicant EUR

3,000 in respect of non

‑

pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that there has been no violation of the substantive aspect of Article

3 of the Convention;

Holds

that there has been a violation of the procedural aspect of Article

3 of the Convention;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, EUR

3,000 (three thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 14 December 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Martina Keller

Stéphanie Mourou-Vikström

Deputy Registrar

President