Kleindienst împotriva Austriei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 11873/05 de către Josef KLEINDINENST împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 ianuarie 2009 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 4 aprilie 2005, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Josef Kleindienst, este un național austriac care s-a născut la Mistelbach și locuiește în St. Andrä/Wördern. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale.

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un fost ofițer de poliție, care a scris și publicat cartea „Eu mărturisesc” oferind o perspectivă a experienței sale în calitate de ofițer de poliție. Această carte a declanșat așa-numita „afacere negru” privind cererile ilegale de la sistemul EKIS, sistemul electronic de informare al poliției criminale găzduit de Ministerul Federal al Interniului. Octombrie 2000 reclamantul a fost interogat de către poliție pentru infracțiuni economice în timpul cărora s-a referit la un dl St. La momentul respectiv, dl St. a fost membru al Guvernului Regional Niederösterreich ( Landesregierung ) și Ombudsman ( Volksanwalt ). Anterior a fost vicepreședintele clubului parlamentar al Partidului Libertății austriac (Freiheitliche Partei Österreich – FPÖ).

La 14 noiembrie 2000, dl St. solicită o injuncție interimar ( Einstweilige Verfügung ) care ordonă reclamantului să nu difuzeze acuzații false împotriva lui. Curtea regională St. Pölten a respins cererea dlui St., deoarece reclamantul nu a formulat declarația neprevăzută împotriva hotărârii sale mai bune. La 11 martie 2002, dl St. și-a prelungit cererea cu privire la publicarea unui interviu dat de reclamant în ziarul zilnic “Der Standard” la 9 februarie 2001. Interviul a abordat faptul că reclamantul a avut mai multe procese judiciare inițiate de FPÖ și membrii săi. La 27 mai 2003, Curtea Regională a constatat că unele declarații sunt necorespunzătoare și a ordonat reclamantului să nu facă astfel de declarații.

Curtea de Apel, la 17 martie 2004, a susținut decizia și a susținut că nu este posibil niciun recurs asupra punctelor de drept. Reclamantul a depus un recurs extraordinar asupra punctelor de drept ( außerordentlicher Revsionsrekurs ) cu Curtea Supremă. La 24 iunie 2004, Curtea Supremă a remis cazul la instanța de primă instanță, deoarece reclamantul ar fi trebuit să solicite Curții de Apel să își modifice decizia privind refuzul de a acorda un recurs la punctele de drept. La 27 august 2004, Curtea de Avocat a respins cererea de a solicita un recurs la punctele de drept. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 10 din Convenție cu privire la rezultatul procedurii.

HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 15 septembrie 2008, observațiile guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitată să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru o satisfacție echitabilă în răspuns până la 27 octombrie 2008. Prin scrisoarea din 12 noiembrie 2008, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate elimina o procedură din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea.

Această scrisoare a fost returnată Curții cu marca „transpusă”. Reclamantul nu a informat Registrul unei modificări în adresa sa. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Președintele

FIRST SECTION

DECISION Application no. 11873/05 by Josef KLEINDIENST against Austria The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 8 January 2009 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, George Nicolaou, judges and Søren Nielsen, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 4 April 2005, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Josef Kleindienst, is an Austrian national who was born in Mistelbach and lives in St. Andrä/Wördern. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador F. Trauttmansdorff, Head of the International Law Department at the Federal Ministry for European and International Affairs.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant is a former police officer, who wrote and published the book “I confess” giving an insight into his experience as a police officer. This book triggered the so called “snitcher affair” concerning illegal requests from the EKIS-System, the electronic information system of the criminal police hosted by the Federal Ministry of the Interior. On 23 October 2000 the applicant was questioned by the police for economic crimes during which he referred to a Mr. St. At the relevant time Mr St. was a member of the Niederösterreich Regional Government ( Landesregierung ) and Ombudsman ( Volksanwalt ). Previously he was the vice-chairman of the parliamentarian club of the Austrian Freedom Party ( Freiheitliche Partei Österreich – FPÖ).

On 14 November 2000 Mr St. requested an interim injunction ( Einstweilige Verfügung ) ordering the applicant to refrain from disseminating false accusations against him. The St. Pölten Regional Court dismissed Mr St.'s request, because the applicant had not made the impugned statement against his better judgment. Appeal proceedings were to no avail and the Supreme Court, on 13 September 2001, eventually confirmed the Regional Court's decision. On 11 March 2002 Mr St. extended his claim regarding the publication of an interview given by the applicant to the daily newspaper “ Der Standard ” on 9 February 2001. The interview dealt with the fact that the applicant faced several court proceedings initiated by the FPÖ and its members.

On 27 May 2003 the Regional Court found that some statements were inappropriate and ordered the applicant to refrain from making such statements. The Court of Appeal, on 17 March 2004, upheld the decision and held that no appeal on points of law was possible. The applicant filed an extraordinary appeal on points of law ( außerordentlicher Revsionsrekurs ) with the Supreme Court. On 24 June 2004 the Supreme Court remitted the case back to the court of first instance, because the applicant should have applied to the Court of Appeal to change its decision concerning the refusal to grant an appeal on points of law. On 27 August 2004 the Court of appeal rejected the application to request an appeal on points of law.

COMPLAINT The applicant complained under Article 10 of the Convention about the outcome of the proceedings. THE LAW By letter dated 15 September 2008 the Government's observations were sent to the applicant, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 27 October 2008. By letter dated 12 November 2008, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of the applicant's observations had expired and that no extension of time had been requested. The applicant's attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

This letter was returned to the Court bearing the mark “moved”. The applicant has not informed the Registry of any change in his address. The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases.

Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President