KLEINDIENST v. AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KLEINDIENST v. AUSTRIA (CtEDO, 2009)
PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 11873/05 de către Josef KLEINDINENST împotriva Austria Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 8 ianuarie 2009 ca Cameră compusă din: Christos Rozakis, Președintele, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 4 aprilie 2005, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Josef Kleindienst, este un național austriac care s-a născut la Mistelbach și locuiește în St. Andrä/Wördern. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul F. Trauttmansdorff, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal pentru Afaceri Europene și Internaționale. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este un fost ofițer de poliție, care a scris și publicat cartea „Eu mărturisesc” oferind o perspectivă a experienței sale în calitate de ofițer de poliție. Această carte a declanșat așa-numita „afacere negru” privind cererile ilegale de la sistemul EKIS, sistemul electronic de informare al poliției criminale găzduit de Ministerul Federal al Interniului. Octombrie 2000 reclamantul a fost interogat de către poliție pentru infracțiuni economice în timpul cărora s-a referit la un dl St. La momentul respectiv, dl St. a fost membru al Guvernului Regional Niederösterreich ( Landesregierung ) și Ombudsman ( Volksanwalt ). Anterior a fost vicepreședintele clubului parlamentar al Partidului Libertății austriac (Freiheitliche Partei Österreich – FPÖ). La 14 noiembrie 2000, dl St. solicită o injuncție interimar ( Einstweilige Verfügung ) care ordonă reclamantului să nu difuzeze acuzații false împotriva lui. Curtea regională St. Pölten a respins cererea dlui St., deoarece reclamantul nu a formulat declarația neprevăzută împotriva hotărârii sale mai bune. La 11 martie 2002, dl St. și-a prelungit cererea cu privire la publicarea unui interviu dat de reclamant în ziarul zilnic “Der Standard” la 9 februarie 2001. Interviul a abordat faptul că reclamantul a avut mai multe procese judiciare inițiate de FPÖ și membrii săi. La 27 mai 2003, Curtea Regională a constatat că unele declarații sunt necorespunzătoare și a ordonat reclamantului să nu facă astfel de declarații. Curtea de Apel, la 17 martie 2004, a susținut decizia și a susținut că nu este posibil niciun recurs asupra punctelor de drept. Reclamantul a depus un recurs extraordinar asupra punctelor de drept ( außerordentlicher Revsionsrekurs ) cu Curtea Supremă. La 24 iunie 2004, Curtea Supremă a remis cazul la instanța de primă instanță, deoarece reclamantul ar fi trebuit să solicite Curții de Apel să își modifice decizia privind refuzul de a acorda un recurs la punctele de drept. La 27 august 2004, Curtea de Avocat a respins cererea de a solicita un recurs la punctele de drept. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 10 din Convenție cu privire la rezultatul procedurii. HOTĂRÂREA Prin scrisoarea din 15 septembrie 2008, observațiile guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitată să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru o satisfacție echitabilă în răspuns până la 27 octombrie 2008. Prin scrisoarea din 12 noiembrie 2008, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reclamantul a atras atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate elimina o procedură din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Această scrisoare a fost returnată Curții cu marca „transpusă”. Reclamantul nu a informat Registrul unei modificări în adresa sa. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Søren Nielsen Christos Rozakis Grefier Președintele