AFFAIRE GHERASE c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété
AFFAIRE GHERASE c. ROUMANIE (CtEDO, 2009)
ROMÂNIA (solicitarea nr. 16690/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 8 ianuarie 2009 DEFINITIVF 08/04/2009 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Gherase c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Bošjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 2 decembrie 2008, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedural A la originea cauzei se află o cerere (n 16690/04) îndreptată împotriva României și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Gheorghe Alexandru Gherase ( La 13 februarie 2004, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Guvernul român este reprezentat de agentul său, dl Răzvan Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 10 iulie 2007, președintele celei de-a treia secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 29 3 din Convenție, s-a decis, în același timp, să se examineze admisibilitatea și fondul cauzei. La 23 februarie 1960, bunul imobil (compus dintr-o casă și din terenul aferent) situat la nr. 1, rue Nestor Ureche, la Bușteni, care a aparținut mamei reclamantului, a făcut obiectul unei naționalizări. La 17 mai 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamantul a depus la primăria din Bușteni o cerere de restituire a casei menționate anterior. Prin decizia din 19 iulie 2002, primăria a dispus restituirea imobilului reclamantului, cu excepția unui apartament de 38, 50 m2 și a terenului de 23, 72 m2 pe care l-a vândut statul la 18 ianuarie 1999, în temeiul Legii nr. 112/1995, chiriașului care l-a ocupat. La 30 iulie 2002, reclamantul a formulat o acțiune prin care solicita instanțelor să constate că naționalizarea și anularea contractului de vânzare din 18 ianuarie 1999 au fost anulate. El susținea că statul nu putea fi proprietarul legitim al bunurilor și, prin urmare, nu putea să le vândă în mod legal. Printr-o decizie definitivă din 10 septembrie 2003, instanța de apel din Plyguesti a constatat că naționalizarea fusese ilegală, dar a respins partea din acțiune referitoare la anularea contractului de vânzare pe motiv că locatarul era un achizitor de bună-credință. Tribunalul de apel nu a acordat nicio despăgubire reclamantului. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Brumãrescu c. România ([GC], n 28342/95, CEDO 1999-VII, p. 250-256, § 31-33), Strãin și altele România 57001/00, CEDH 2005-VII, § 19 26), Peduraru România 63252/00, § 38 53, 1 decembrie 2005) și Tudor c. România 29035/05, § 15 PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 10. Reclamantul susține o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile din cauza faptului că nu se poate bucura de apartamentul și de terenul în litigiu al cărui proprietar a fost recunoscut prin arestarea definitivă a Tribunalului de Primă Instanță din Plouești din 10 septembrie 2003, imposibilitate care decurge din vânzarea acestor bunuri de către statul membru. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 11. Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 13. Guvernul își reiterează argumentele prezentate anterior în cauze similare, susținând că ingerința în dreptul reclamantului de a-și respecta bunurile este proporțională, având în vedere că are posibilitatea de a primi despăgubiri în conformitate cu procedura prevăzută de legile nr. 10/2001 și 247/2005. 14. 10/2001 nu se aplică în speță. De asemenea, contestă caracterul real și efectiv al sistemului de compensare instituit prin Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 15. Curtea a afirmat deja în numeroase cauze că punerea în eșuare a dreptului de proprietate al reclamanților asupra bunurilor lor vândute prin intermediul teritoriului terților care îi ocupau în calitate de locatari, combinată cu absența unui drept de proprietate la valoarea bunului, este incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor garantate prin art. 1 din Protocolul nr 1 (Străin citat anterior, § 39, 43 și 59) Porteanu c. România , n 4596/03, § 35, 16 februarie 2006). 16. În speță, Curtea nu a primit niciun motiv de sine stătător de la abordarea sa în cauzele menționate anterior. În primul rând, aceasta constată că, printr-o hotărâre definitivă din 10 septembrie 2003, instanța de apel din Plouești a stabilit caracterul ilegal al naționalizării imobilității situat la n 1, rue Nestor Ureche, în Bușteni. Vânzarea de către Ö Õ Õ de bunuri ale reclamantului împiedică, chiar și astăzi, acesta din urmă să se bucure de dreptul său de proprietate recunoscut printr-o decizie definitivă. Curtea consideră că o astfel de situație echivalează cu o privare de proprietate de facto , în lipsa oricărei despăgubiri. 17. Curtea amintește că, la momentul faptelor, nu exista în dreptul intern o cale de atac eficientă care să îi ofere reclamantului o despăgubire pentru această privare (Strain menționat anterior, §§ 23, 26 247/2005 ar permite beneficiarilor acestei legi să primească, în conformitate cu o procedură și un calendar previzibile, o despăgubire în raport cu valoarea de piață a bunurilor de care au fost privați. 18. Prin urmare, există o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r i contractante nu permite să se dea ștearsă decât . imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită, ca daune materiale, restituirea apartamentului de 38,50 m2 și a terenului aferent de 23,72 m2 care au fost vândute de la: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . EUR. Reclamantul solicită, de asemenea, valoarea chiriilor nerecuperate pentru bunuri mai mici de 34 944 EUR. 21. În cele din urmă, reclamantul solicită 50 000 EUR ca daune morale pentru suferința cauzată de necunoașterea de către statul membru al dreptului său de proprietate. 22. Guvernul susține că valoarea de piață a bunurilor în cauză este de 42 692 EUR, și prezintă un raport de expertiză în acest sens. În ceea ce privește cererea formulată din lipsa de responsabilitate, acesta solicită respingerea sa, făcând trimitere la jurisprudență Curtea în care aceasta a statuat că nu poate specula asupra problemei de a estima valoarea chiriilor nerecuperate (Buzatu România (satisfacție echitabilă), nr 34642/97, 27 ianuarie 2005). consideră că ar fi compensat suficient printr-o constatare a încălcării. În subsidiar, guvernul consideră că pretențiile reclamantului sunt excesive și că nu s-a stabilit nici o legătură de cauzalitate între pretinsa pagubă morală și presupusa încălcare a convenției. 23. Curtea reamintește că a ajuns la concluzia că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ca urmare a vânzării de către instanță a bunurilor reclamantului, combinată cu absența totală a despăgubirii. 24. Curtea apreciază, în circumstanțele speței, că restituirea bunurilor în cauză l-ar plasa pe reclamant cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă cerințele art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost ignorate. 25. În lipsa unei astfel de restituiri, Curtea decide, ținând cont de circumstanțele speței și de informațiile de care dispune cu privire la prețurile pieței imobiliare locale, că va trebui să plătească reclamantului, pentru daune materiale, 42 700 EUR. 26. Curtea consideră că evenimentele în cauză au putut cauza reclamantului o stare de incertitudine care nu poate fi compensată prin constatarea încălcării. Curtea consideră că suma de 2 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă a prejudiciului moral suferit de solicitant. Taxă și cheltuieli de judecată 27. Reclamantul solicită, de asemenea, 502 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 28. Guvernul nu se opune rambursării cheltuielilor suportate, cu condiția ca acestea să fie dovedite, necesare și rezonabile. 29. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale și cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 500 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul acordat reclamantului. Interese moratorii 30. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L că statul pârât trebuie să restituie reclamantului apartamentul de 38,50 m2 și terenul de 23,72 m2 care au fost vândute de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în același termen de trei luni, 42 700 EUR (în jur de două mii șapte sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale pe care statul pârât trebuie să o plătească reclamantului 2 000 EUR (două mii de euro) pentru prejudicii morale 500 EUR (cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe care sumele în cauză vor fi convertite în moneda de la statul membru pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 8 ianuarie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte