CtEDO 20.01.2009 Auto

CASE OF NICOLESCU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
20.01.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Article 1 of Protocol No. 1 - Protection of property;Violation of Article 6 - Right to a fair trial
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF NICOLESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1926 și trăiește în Bîra. La 21 noiembrie 1990, reclamantul a interzis o acțiune împotriva cooperativei agricole Bîra pentru recuperarea deținerii de 5.000 m mp de teren. La 16 iulie 1991, Curtea Romană a autorizat reclamantul să recupereze posesia de 5.000 m mp de teren situat în satul Bîra într-un loc numit „Cimitir” (“cemitirul”). Țara avea limite cu cimitirul (în nord), un drum (în sud), pășune (în est) și terenuri aparținând B.A., o terță parte (în vest). Curtea a ordonat cooperativă agricolă să permită reclamantului să ia posesia terenului. Această hotărâre a devenit finală. La 5 decembrie 1991, judecatorul a certificat în cont oficial că reclamantul a fost în măsură să dețină terenul și că unele construcții construite de fosta cooperativă agricolă, inclusiv un stabil și o parte a unei cabane, au fost situate pe el. La 9 august 1991, comisia județului din Neamț pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 („Comisia județului”) a autorizat reclamantul să recupereze posesia de 52.600 m mp de teren. La 5 octombrie 1992, reclamantul a contestat decizia administrativă în fața instanței din cauză că a fost, de asemenea, dreptul de a recupera posesia de un alt 11.200 m mp aproximativ de teren. La 15 decembrie 1992, Tribunalul a permis acțiunea reclamantului, având în vedere că are dreptul de a recupera posesia unei suprafețe totale de 63.800 m mp de teren și a ordonat autorităților administrative să-l elibereze cu un document de titlu pentru acest teren, situat în satul Bîra. Această hotărâre a devenit finală. 10. La 17 ianuarie 1994, comisia locală din Bîra pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 („comisia locală”) a fost certificată într-un dosar oficial că reclamantul a putut prelua o parcelă de teren de 6.152 m mp la Cimitir. Reclamantul a semnat înregistrarea oficială. 11. La 18 septembrie 1997, reclamantul a interzis o acțiune administrativă împotriva comisionului local care urmărește să-l efectueze procedura pentru a-l permite deținerea terenului și pentru a pregăti documentația referitoare la eliberarea unui document de titlu pentru terenul de 63.800 mp.. 12. La 26 ianuarie 1998, Curtea Regională Neamț a susținut acțiunea reclamantului și a ordonat comisionului local să pună în aplicare procedura pentru a-l permite să ia posesia terenurilor de 63.800 m mp situate în satul Bîra, să elibereze dosarul oficial și să-i furnizeze un document de titlu, în conformitate cu hotărârea din 15 decembrie 1992. Această hotărâre a devenit finală. 13. La 3 aprilie 2000, reclamantul a introdus o acțiune administrativă împotriva comisionului local care solicită o penalizare pecuniară zilnică pentru refuzul de a-l permite să ia posesia întregii suprafețe de 63.800 m mp de teren din satul Bîra, și să pregătească documentația referitoare la achiziționarea titlului, astfel cum a ordonat hotărârea din 26 ianuarie 1998. 14. La 27 noiembrie 2000, Curtea Regională, prin o decizie executivă, a susținut acțiunea reclamantului și a ordonat comisionului local să plătească o penalitate pecuniară zilnică de 100.000 de lei români (ROL). Curtea a remarcat că reclamantul a luat posesia de 59.400 m mp de teren și că comisia locală a refuzat să-i permită să păstreze parcela de 5.000 mp. m de teren situat la Cimitir, împiedicând astfel pregătirea documentelor necesare pentru achiziționarea titlului. Curtea a remarcat, de asemenea, că parcela de 5.000 m mp de teren a fost închiriată de consiliul municipiului Bîra către o companie privată. Raportul de experți produs în timpul procedurii menționează parcela de 5.000 m mp. m de teren la Cimitir, care a fost menționată în mod expres în hotărârea din 16 iulie 1991, ca parte a totalului de 63.800 m mp de teren pentru care autoritățile trebuiau să pregătească documentația referitoare la achiziționarea titlului. De asemenea, a menționat că, la 5 decembrie 1991, reclamantul a fost în măsură să dețină pământul în cauză la Cimitir, într-o locație situată în curtea fostei cooperative agricole, dar că ulterior comisia locală i-a alocat o parcelă de teren de 5.000 m mp lângă curte. 15. La 28 decembrie 2000, consiliul municipal a invitat reclamantul să dețină o parcelă de 5.000 m mp de teren, astfel cum se prevede în hotărârea din 27 noiembrie 2000, într-una dintre cele trei locații propuse de autoritățile, nici unul dintre acestea la Cimitir. 16. La 10 ianuarie 2001, comisia locală a certificat în un dosar oficial că reclamantul a fost în măsură să dețină un 5.000 m mp. m plot de teren într-un loc numit „Arie”, care nu a fost una dintre cele trei locații menționate mai sus. Reclamantul a refuzat să semneze înregistrarea oficială, deoarece nu se referă la locația originală. 17. La 11 și 22 ianuarie 2001, consiliul municipal a invitat reclamantul să semneze înregistrarea oficială și formularele pentru eliberarea documentului de titlu. La 28 iulie 2005, prefectura Neamț, într-o notă scrisă după un interviu cu reclamantul, a recunoscut că dreptul de proprietate al acesteia asupra parcelei de 5.000 m mp a fost certificat de hotărârea din 16 iulie 1991 și că judecătorul i-a permis să dețină în 1991. Prefectura a recunoscut, de asemenea, că reclamantul nu a putut beneficia de posesie, deoarece autoritățile locale au refuzat de mai multe ori să ia în considerare această hotărâre. Prin urmare, clădirile de pe teren au fost închiriate sistematic, fără a fi examinată problema proprietății terenurilor și au fost în prezent închiriate către o terță parte, iar consiliul municipal primind o taxă de leasing pentru teren. În cele din urmă, nota menționată că prefectura a informat primarul că, în conformitate cu legea, reclamantul ar fi trebuit să fi încheiat contractul de închiriere ca proprietar al terenului și al clădirilor pe el. Prin urmare, reclamantul a fost îndreptat să depună fie o cerere de determinare a proprietății, fie o cerere privind obligația de a lua măsuri. 19. La 7 noiembrie 2002, judecătorul, la cererea reclamantului, a îndreptat comisia locală să execute hotărârea din 27 noiembrie 2000 și să plătească pedeapsa pecuniară zilnică cu efect de la 1 ianuarie 2001. 20. La 19 noiembrie 2002, comisia locală a depus obiecție la execuție, susținând că nu a permis reclamantului să ia posesia de 63.800 mp. La 3 decembrie 2002, Tribunalul a respins obiecția ca fiind nefondat, declarând că actele efectuate de comisie locală nu sunt conforme cu hotărârile din favoarea reclamantului și că afirmația sa de a lua posesia celor 5.000 mp. 22. La 6 martie 2003, Curtea Regională, prin o decizie finală, a susținut un recurs de către comisia locală și a anulat injuncția judecătorului. Curtea a remarcat faptul că înființarea locației parcelelor de teren se încadrează în competența exclusivă a comisionului local și că autoritățile au formulat mai multe propuneri reclamantului în vederea furnizării de terenuri echivalente în compensare și a considerat, de asemenea, că dovezile dovedit că reclamantul este deja în posesia unui 5.400 mp. În conformitate cu hotărârea din 16 iulie 1991. 23. La 12 aprilie 2005, reclamantul a interzis o procedură împotriva autorităților locale care urmăresc să obțină un document de titlu pentru cei 5000 mp. m plot de teren la Cimitir, astfel cum a fost acordat de hotărârea din 16 iulie 1991, cu următoarele limite: drum (în nord și sud), pășune (în est) și clădiri aparținând consiliului municipal (în vest). El a susținut că el a fost proprietarul acestui teren în conformitate cu hotărârea din 16 iulie 1991 și că a fost acordat deținerea de către judecător la 5 decembrie 1991, dar că autoritățile au planificat să pregătească documentația pentru achiziționarea titlului pentru terenuri în alte locații. 24. La 30 noiembrie 2005, Tribunalul, ținând cont de un raport de experți elaborat în cadrul procedurii și refuzând o cerere a reclamantului de un nou raport de experți, a respins acțiunea din cauza faptului că terenul solicitat de către reclamant în cadrul acestor limite include stabilitățile fostei cooperative agricole și nu a avut nicio legătură cu parcela de teren atribuită de hotărârea din 16 iulie 1991, care se atașează la aceasta. Curtea a recunoscut interesul reclamantului în susținerea terenului respectiv, deoarece avea stabiliile fostei cooperative agricole pe aceasta. 25. La 26 iunie 2006, Curtea Regională, prin decizia finală, a respins un recurs infundat de către reclamant în care a contestat locația pe care a elaborat-o raportul de experți înainte de prima instanță și deliberarea cererii sale de un nou raport de experți. 26. La 12 aprilie 2007, consiliul municipal a informat Agentul Guvernului că reclamantul era în posesia unei parcele de teren la Cimitir, certificate de înregistrarea oficială din 17 ianuarie 1994 și, potrivit unui raport de experți din 16 noiembrie 2005, cu o suprafață de 6.002 mp. Acest teren a fost terenul menționat de hotărârea din 16 iulie 1991. 27. Până în prezent, reclamantul nu a primit un document de titlu. 28. Legea internă relevantă este rezumat în hotărârile din Sabin Popescu v. România (nr. 48102/99, §§ 42-46, 2 martie 2004) și Drăculeț v. România (nr. 20294/02, § 29, 6 decembrie 2007).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-09-01
0,94
RADULESCU AND OTHERS v. ROMANIA
authorised to use 100 sq. m of it while the buildings existed. 6. On 8 August 1990 the Piteşti Court of First Instance gave an enforceable decision allowing an action by the applicants for recovery of possession of 980 sq. m of land against
CtEDO 2004-11-09
0,94
CASE OF CROITORIU v. ROMANIA
born in 1929 and lives in Bucharest. 6. On 26 September 1991, the local commission in Pătrăuţi for the application of Law no. 18/1991 (“the local commission”) issued a certificate to the applicant recognising his ownership of a plot of land
CtEDO 2010-02-23
0,93
CASE OF NICOLESCU TRAIAN-CONSTANTIN v. ROMANIA
4. The applicant was born in 1929 and formerly lived in Slatina. 5. On 24 October 1991, the Slatina Local Commission responsible for the application of Law 18/1991 (“the local commission”) issued in the applicant's favour an ownership certi
CtEDO 2009-06-02
0,92
CASE OF ENYEDI v. ROMANIA
namely the house and the 1,867 sq. m of appurtenant land. 18. On 6 June 2005 the Mayor of Zalău rejected his request on the ground that the applicant had not submitted all necessary documents to substantiate his claims. 19. The applicant co
CtEDO 2008-09-30
0,92
CASE OF NICOLAE CONSTANTINESCU v. ROMANIA
4. The applicant was born in 1929 and lived in Sopot. 5. On 8 March 1994 the applicant, together with four relatives, lodged a civil action claiming restitutio in integrum of a mill, the property of their parents, which had been taken by th
Sursă