GUVEN AND OTHERS v. TURKEY

DECIZIA nr. 44052/02 de către Serdar GÜVEN și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 27 ianuarie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ișıl Karakaș, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 16 septembrie 2002, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții, Serdar Güven, Hakan Alak, Ali Aracı, Cihan Keșkek, İnan Altın, Beril Güzel și Özcan Șanver sunt resortisanți turci născuți în 1975, 1974, 1978, 1979, 1976, 1981 și, respectiv, 1971. Toți sunt muzicieni și membri ai unui grup numit “Grup Yorum”. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl B. Așçı și Ö. Gider, avocați practicanți la Istanbul. Reclamanții se plângeau de o încălcare a dreptului lor la libertatea de exprimare protejat de art. 10 din Convenție, deoarece au fost intimidați în mod constant de autoritățile naționale care au refuzat să le permită să dea concerte și au confiscat casetele sau albumele lor. Ei au susținut că își exprimă opiniile prin muzică și că restricțiile impuse asupra muzicii lor au devenit o practică administrativă. La 22 ianuarie 2008, președintele Camerei a decis că ar trebui să fie comunicată Guvernului cererea. Prin scrisoarea din 10 iulie 2008, observațiile Guvernului au fost trimise reprezentantului reclamanților, care a fost solicitat să prezinte observații împreună cu orice reclamație pentru satisfacție, în răspuns până la 21 august 2008. Prin scrisoarea din 29 septembrie 2008, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamanților a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamanților a expirat la 21 august și că nu s-a solicitat prelungire a timpului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 8 octombrie 2008. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Santiago Quesada Josep Casadevell Grefier Președintele

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 44052/02

by Serdar GÜVEN and Others

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 27

January 2009 as a Chamber composed of:

Josep Casadevall,

President,

Boštjan M. Zupančič,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Ișıl Karakaș,

Ann Power,

judges,

and Santiago Quesada,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 16 September 2002,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The applicants, Serdar Güven, Hakan Alak, Ali Aracı, Cihan Keșkek, İnan Altın, Beril Güzel and Özcan Șanver are Turkish nationals who were born in 1975, 1974, 1978, 1979, 1976, 1981 and 1971 respectively. They are all musicians and members of a group called “Grup Yorum”. They are represented before the Court by Mr B. Așçı and Ö. Gider, lawyers practising in Istanbul.

The applicants complained of a violation of their right to freedom of expression protected by Article 10 of the Convention since they had constantly been intimidated by the national authorities who refused to allow them to give concerts and seized their cassettes or albums. They submitted that they expressed their opinions by their music and that the restrictions imposed on their music had become an administrative practice.

On 22 January 2008 the President of the Chamber decided that notice of the application should be given to the Government.

By letter dated 10 July 2008 the Government’s observations were sent to the applicants’ representative, who was requested to submit any observations together with any claims for just satisfaction in reply by 21

August 2008.

By letter dated 29 September 2008, sent by registered post, the applicants’ representative was notified that the period allowed for submission of the applicants’ observations had expired on 21 August and that no extension of time had been requested. The applicants’ representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicants’ representative received this letter on 8 October 2008. However, no response has been received.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicants may be regarded as no longer wishing to pursue their application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Registrar

President