Dobritoiu și Lungu împotriva României

HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Nr. 15329/04 de Constantin DOBRITOIU și Ion Laurentiu LUNGU împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 3 februarie 2009 ca cameră compusă din: Josep Casadevell, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 26 februarie 2004, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Constantin Dobritoiu și dl Ion Laurentiu Lungu, sunt cetățeni români născuți în 1935 și, respectiv, în 1944 și trăiesc în Craiova.

Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna C.V. Lainescu, un avocat practicant în Craiova. Guvernul român (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl Răzvan Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: la 19 octombrie 1995, Tribunalul de Primă Instanță a autorizat o acțiune de recuperare a unei parcele de teren, depusă de M.D. împotriva reclamanților. Soluția a fost anulată la 18 noiembrie 1996 de către Tribunalul Regional Dolj, care a trimis dosarul înapoi la Tribunalul de Primă Instanță pentru reexaminare. La 20 septembrie 1999, Tribunalul Craiova a permis acțiunea și a ordonat din nou restabilirea parcelei de teren în numele M.D.

Soluția a fost anulată la 8 septembrie 2000 de către Curtea Regională Dolj care a trimis dosarul înapoi la Tribunalul de Primă Instanță pentru reexaminare. La 23 noiembrie 2001, Tribunalul Craiova a permis acțiunea depusă de M.D împotriva reclamanților. Soluția a fost susținută la 3 martie 2003 de Curtea Regională Dolj și la 1 septembrie 2003, prin decizia finală a Curții de Apel Craiova. COMPLAINTE Reclamanții se plângeau în temeiul art. 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile instituite împotriva acestora. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că au fost privați de posesele lor.

Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 13 de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern împotriva presupuselor lor încălcări ale articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA La 21 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, agent al Guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Hyman, declar că Guvernul României propun să plătească ex gratie o sumă globală de 1 560 € (o mie cinci sute șase sute de euro) în comun dlui Constantin Dobritoiu și dl Ion Laurentiu Lungu, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății, fără impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 19 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamanții: „I, Cristina Valeria Lainescu, reprezentantul reclamanților, constată că Guvernul României este dispus să plătească ex-gratie suma globală de 1 560 € (o mie cinci sute șase sute de euro) în comun cu dl Constantin Dobritoiu și Dl Ion Laurentiu Lungu în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății, fără impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 15329/04 by Constantin DOBRITOIU and Ion Laurentiu LUNGU against Romania The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 3 February 2009 as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 26 February 2004, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Constantin Dobritoiu and Mr Ion Laurentiu Lungu, are Romanian nationals who were born in 1935 and 1944 respectively and live in Craiova.

They were represented before the Court by Mrs C.V. Lainescu, a lawyer practising in Craiova. The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Răzvan ­ Horațiu Radu, from the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 19 October 1995 the Craiova Court of First Instance allowed an action for recovery of possession of a plot of land, lodged by M.D. against the applicants. The solution was quashed on 18 November 1996 by the Dolj Regional Court sending the file back to the Craiova Court of First Instance for retrial. On 20 September 1999 the Craiova Court of First Instance allowed the action and ordered again restoration of the plot of land in the name of M.D.

The solution was quashed on 8 September 2000 by the Dolj Regional Court sending the file back to the Craiova Court of First Instance for retrial. On 23 November 2001 the Craiova Court of First Instance allowed the action lodged by M.D against the applicants. The solution was upheld on 3 March 2003 by the Dolj Regional Court and on 1 September 2003 by a final decision of the Craiova Court of Appeal. COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the civil proceedings instituted against them. The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 that they had been deprived of their possessions.

The applicants complained under Article 13 of the lack of an effective remedy in internal law against their alleged violations of Article 6 of the Convention and of Article 1 of Protocol No. 1. THE LAW On 21 October 2008 the Court received the following declaration from the Government: “I, agent of the Romanian Government before the European Court of Hyman Rights, declare that the Government of Romania offer to pay ex gratia a global sum of 1 560 € (one thousand five hundred sixty euros) jointly to Mr Constantin Dobritoiu and Mr Ion Laurentiu Lungu with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 19 September 2008 the Court received the following declaration signed by the applicants: “I, Cristina Valeria Lainescu, representative of the applicants, note that the Government of Romania are prepared to pay ex gratia the global sum of 1 560 € (one thousand five hundred sixty euros) jointly to Mr Constantin Dobritoiu and Mr Ion Laurentiu Lungu with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into new Romanian lei at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Romania in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President