DOBRITOIU AND LUNGU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
DOBRITOIU AND LUNGU v. ROMANIA (CtEDO, 2009)
HOTĂRÂREA TERZĂ DECIZIE Nr. 15329/04 de Constantin DOBRITOIU și Ion Laurentiu LUNGU împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la 3 februarie 2009 ca cameră compusă din: Josep Casadevell, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 26 februarie 2004, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Prin deliberare, decide după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Constantin Dobritoiu și dl Ion Laurentiu Lungu, sunt cetățeni români născuți în 1935 și, respectiv, în 1944 și trăiesc în Craiova. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dna C.V. Lainescu, un avocat practicant în Craiova. Guvernul român (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl Răzvan Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: la 19 octombrie 1995, Tribunalul de Primă Instanță a autorizat o acțiune de recuperare a unei parcele de teren, depusă de M.D. împotriva reclamanților. Soluția a fost anulată la 18 noiembrie 1996 de către Tribunalul Regional Dolj, care a trimis dosarul înapoi la Tribunalul de Primă Instanță pentru reexaminare. La 20 septembrie 1999, Tribunalul Craiova a permis acțiunea și a ordonat din nou restabilirea parcelei de teren în numele M.D. Soluția a fost anulată la 8 septembrie 2000 de către Curtea Regională Dolj care a trimis dosarul înapoi la Tribunalul de Primă Instanță pentru reexaminare. La 23 noiembrie 2001, Tribunalul Craiova a permis acțiunea depusă de M.D împotriva reclamanților. Soluția a fost susținută la 3 martie 2003 de Curtea Regională Dolj și la 1 septembrie 2003, prin decizia finală a Curții de Apel Craiova. COMPLAINTE Reclamanții se plângeau în temeiul art. 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile instituite împotriva acestora. Reclamanții au plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că au fost privați de posesele lor. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 13 de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern împotriva presupuselor lor încălcări ale articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA La 21 octombrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, agent al Guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Hyman, declar că Guvernul României propun să plătească ex gratie o sumă globală de 1 560 € (o mie cinci sute șase sute de euro) în comun dlui Constantin Dobritoiu și dl Ion Laurentiu Lungu, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății, fără impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 19 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamanții: „I, Cristina Valeria Lainescu, reprezentantul reclamanților, constată că Guvernul României este dispus să plătească ex-gratie suma globală de 1 560 € (o mie cinci sute șase sute de euro) în comun cu dl Constantin Dobritoiu și Dl Ion Laurentiu Lungu în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în noi lei românești la rata aplicabilă la data plății, fără impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva României în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista de cazuri.