- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 martie 2009
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Ali Kemal Uğur și alții împotriva Turciei
Traducere în română Auto
În 1920 strămoșii reclamanților au emigrat la Anatolia din Caucaz în timpul Războiului Otoman-Russiei din 1877-1878. În 1920 autoritățile le-au dat drepturi uzuctuare la o bucată de teren situată în divizia administrativă a orașului Kadirli, lângă Adana. Deși au fost în măsură să folosească pământul, ei nu au putut să-l cumpere. În 1926, când a intrat în vigoare Codul Civil al Republicii Turce, nou fondat atunci, a devenit posibil ca persoanele private să dețină proprietatea. Între 1924 și 1929 un dl Ali Saip Ursavaș, care a fost comandant al armatei, un membru al Parlamentului și un judecător, a forțat strămoșii reclamanților și un număr de alți săteni care locuiesc în aceeași zonă a terenului lor și a înregistrat pământul în numele său și al soției sale.
În anii 1950 a fost introdus un proces judiciar pentru a contesta înregistrarea terenului în numele familiei Ursavaș. În 1965, strămoșii reclamanților au solicitat Curtea de înregistrare Kadirli Titlu Deeds (denumită în continuare „Curtea Kadirli”) și au solicitat să primească permisiunea de a adera la procedura ca intervenenți. Această cerere a fost respinsă la 7 aprilie 1967. Un recurs depus de strămoșii reclamanților împotriva hotărârii Curții Kadirli a fost susținut de Curtea de Casație și hotărârea din 7 aprilie 1967 a fost, prin urmare, anulat.
Procedura, care a reînceput în fața Curții Kadirli în 1969, s-a încheiat 14 ani mai târziu cu o decizie din 21 iulie 1983. Curtea Kadirli a constatat în favoarea strămoșilor reclamanților (deoarece, până în acea dată, unele dintre reclamanții au început să participe la procedura înșiși, din motive practice, precum și a strămoșilor reclamanților mai tineri vor fi denumite în continuare „reclamanții” și au ordonat înregistrarea terenurilor în numele lor în Registrul de terenuri. Un recurs depus de către Trezoreria și moștenitorii Ali Saip Ursavaș împotriva hotărârii din 21 iulie 1983 a fost susținut de Curtea de Casație la 13 noiembrie 1984. Prin urmare, hotărârea din 21 iulie 1983 a fost anulată.
De asemenea, o cerere de revizuire făcută de solicitanți a fost respinsă. Dezbaterile reîncepute în fața Curții de Registrul Terenului Kadirli în 1987. Aceste proceduri au continuat timp de nouă ani și s-au încheiat la 4 martie 1996. În decizia sa, Curtea de Registru al Terenului Kadirli a respins cererile reclamanților în ceea ce privește tranzacțiile nr. 1-3 și a retras procedura în măsura în care a avut în vedere tranzacțiile nr. 4-6. 10. Între timp, la 10 mai 1994 cinci dintre reclamanți, și anume Gülșen Bașdoğan, Akif Ugur, Salih Ugur, Mahmut Nedim Ugur și Cevriye Ugur, au dat la Hanifi Ugur un drept de avocat pentru a le reprezenta în toate procedurile din Turcia.
11. La 18 iulie 1997, reclamanții au apelat împotriva deciziei din 4 martie 1996, în măsura în care decizia respectivă se referă la dreptul lor la tranzacții nr. 13. Acest recurs a fost respins de Curtea de Casație la 6 iulie 1999. Curtea de Casație a susținut cererile formulate de o serie de alte persoane care au participat, de asemenea, la procedurile cu privire la parcelele nr. 13 și a anulat decizia din 4 martie 1996 în ceea ce privește cererile persoanelor respective. A început o nouă serie de proceduri cu privire la dreptul acestor persoane la proiectele nr. 1-3. 12. Solicitarea reclamanților la 8 noiembrie 1999 de revizuire a deciziei a fost respinsă la 6 iunie 2001 și decizia din 4 martie 1996 a devenit astfel finală în ceea ce privește dreptul reclamanților la tramitare nr. 1-3.
Procedura privind dreptul altor persoane la tramitare nr. 1-3 a continuat. 13. În 1996 au început noi proceduri în fața Curții de Registrul Terenului Kadirli în ceea ce privește parcele nr. 4-6. Aceste proceduri s-au încheiat la 24 iunie 1997 cu o hotărâre în care reclamanții au fost respinse cererile în ceea ce privește parcela nr. 4. La 9 octombrie 2000, Curtea de Casație a anulat decizia din 24 iunie 1997 și a hotărât că procedurile referitoare la tramele nr. 46 ar trebui să fie aderate la celelalte proceduri în curs de desfășurare care privesc dreptul altor persoane la tramele nr. 1-3. 15. Procedura cu privire la ambele tipuri de comploturi s-a alăturat astfel și continuă cu participarea a mai multor sute de moștenitori ai reclamanților inițiali și a familiei Ursavaș.
16. Numele numai a doi dintre reclamanți - dl Ali Kemal Ugur și dl Ömer Lutfi Ugur - caracteristici în cererile prezentate instanțelor interne și în deciziile rendue de aceste instanțe.
3. The applicants' ancestors emigrated to Anatolia from the Caucasus during the Ottoman-Russian War of 1877-1878. In 1920 the authorities gave them usufructuary rights to a piece of land located within the administrative division of the town of Kadirli, near Adana. Although they were able to use the land, they were not able to buy it. In 1926, when the Civil Code of the then newly founded Turkish Republic entered into force, it became possible for private individuals to own property.
Between 1924 and 1929 a Mr Ali Saip Ursavaș, who had been an army commander, a member of Parliament and a judge, forced the applicants' ancestors and a number of other villagers living in the same area of their land and registered the land in his own name and that of his wife.
A court case was brought in 1950s to challenge the registration of the land in the name of the Ursavaș family. In 1965 the applicants' ancestors applied to the Kadirli Title Deeds Registration Court (hereafter “the Kadirli Court”) and asked to be given permission to join the proceedings as interveners. This request was rejected on 7 April 1967.
An appeal lodged by the applicants' ancestors against the decision of the Kadirli Court was upheld by the Court of Cassation and the decision of 7 April 1967 was thus quashed.
The proceedings, which recommenced before the Kadirli Court in 1969, ended 14 years later with a decision of 21 July 1983. The Kadirli Court found in favour of the applicants' ancestors (as, by that date, some of the applicants had started taking part in the proceedings themselves, for practical reasons those applicants as well as the ancestors of the younger applicants will hereafter be referred to as “the applicants”) and ordered the registration of the land in their names in the Land Register.
An appeal lodged by the Treasury and the heirs of Ali Saip Ursavaș against the decision of 21 July 1983 was upheld by the Court of Cassation on 13 November 1984. The decision of 21 July 1983 was thus quashed. A revision request made by the applicants was also rejected.
Proceedings recommenced before the Kadirli Land Registry Court in 1987. These proceedings continued for nine years and ended on 4 March 1996. In its decision the Kadirli Land Registry Court rejected the applicants' claims in respect of plots nos. 1-3, and severed the proceedings in so far as they concerned plots nos. 4-6.
In the meantime, on 10 May 1994 five of the applicants, namely Gülșen Bașdoğan, Akif Ugur, Salih Ugur, Mahmut Nedim Ugur and Cevriye Ugur, gave a power of attorney to Hanifi Ugur to represent them in all proceedings in Turkey.
On 18 July 1997 the applicants appealed against the decision of 4 March 1996 in so far as that decision concerned their entitlement to plots nos.
This appeal was rejected by the Court of Cassation on 6 July 1999. The Court of Cassation upheld the requests made by a number of other persons who were also participating in the proceedings in respect of plots nos. 13 and quashed the decision of 4 March 1996 in so far as it concerned those persons' claims. A new set of proceedings in respect of those persons' entitlement to plots nos. 1-3 began. 12. A request made by the applicants on 8 November 1999 for a revision of the decision was rejected on 6 June 2001 and the decision of 4 March 1996 thus became final in so far as it concerned the applicants' entitlement to plots nos. 1-3. The proceedings concerning other persons' entitlement to plots nos. 1-3 continued. 13. In 1996 new proceedings started before the Kadirli Land Registry Court in respect of plots nos. 4-6. These proceedings ended on 24 June 1997 with a decision in which the applicants' claims in respect of plot no. 4 were rejected. The applicants appealed on 23 February 1998.
On 9 October 2000 the Court of Cassation quashed the decision of 24 June 1997 and decided that the proceedings concerning plots nos. 46 should be joined to the other pending proceedings which concern other persons' entitlement to plots nos. 1-3.
The proceedings concerning both sets of plots were thus joined and they are still continuing with the participation of several hundred heirs of the original plaintiffs and of the Ursavaș family.
The names of only two of the applicants - Mr Ali Kemal Ugur and Mr Ömer Lutfi Ugur - feature in the petitions submitted to the domestic courts and in the decisions rendered by those courts.