CtEDO 02.10.2007 Auto

SEREFLI ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.10.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
SEREFLI ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 1533/03 prezentate de Mümtaz ȘEREFL graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 16 octombrie 2002, după ce a deliberat, face următoarea decizie: dnii Mümtaz Șerefli, Necip Șerif Șerefli și Engin Dumrul Onay și dnii mei Gülümser Șerefli, Asl Topalo alu, Habibe Rona, Nevcihan Ertu alu, Gülümser Ertan, Firdevs Hepgül Selçik, Meltem Özkaya, Adviye Onay, Zümrüt Onay și Ayten Ayfer Șerefli sunt cetățeni turci, rezidenți în Muiela, Istanbul și Izmir. Acestea sunt reprezentate în fața Curții de către domnul H. Tepe, avocat în Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează: La 14 iunie 1978, reclamanții au sesizat Tribunalul Cadastral din Marmaris cu o acțiune în anulare a actelor comisiei cadastrale care înregistrase un teren, situat în satul Hisarönü la Marmaris, înregistrat sub numărul de parcelă 74, în numele lui Ali chadetin (A.Ç.). Ei susțin că dețineau titlurile de proprietate, așa cum ar fi cazul unui ansamblu de 4 1000 de ari (400 000 m) de teren, moșteniți de ascendenții lor, care le-au avut în timpul Imperiului Otoman. Potrivit acestora, pârâtul și descendenții săi și-au cultivat pământurile în schimbul a 25% de recolte până în 1952, ei ar fi refuzat să plătească aceste 25% și ar fi exercitat presiuni asupra autorităților competente pentru a obține titluri de proprietate. În perioada 16 iunie 1978 - 11 iunie 1990, tribunalul a întocmit dosarul solicitând autorităților informații și documente diferite, primind cererile părților, în special în ceea ce privește expertiza la fața locului, și le-a ordonat, a cerut informații și documente și a auzit martorii. La 11 iunie 1990, Tribunalul a respins cererea recurentelor pe baza elementelor colectate, din următoarele motive: : Titlurile de proprietate pe care le-au invocat reclamanții nu erau valabile, reclamanții sau ascendenții acestora nu mai dețineau terenul de aproximativ 100 de ani, indicațiile și descrierile din titlurile de proprietate nu corespundeau în totalitate terenului; în cele din urmă, el a constatat că dreptul de proprietate revine A.Ç., deținătorul terenului. La 2 iulie 1990, reclamanții s-au ocupat de casare. La 26 februarie 1991, Curtea de Casație a infirmat hotărârea primei instanțe și a constatat că elementele adunate nu permit stabilirea faptelor și pronunțarea unei hotărâri și a solicitat efectuarea unor noi expertize la fața locului în lumina hărților militare și a altor hărți antice și audierea unor eventuali martori. Curtea de Casație a respins acțiunea în rectificarea hotărârii formulate de cele două părți la proces. La 25 octombrie 1993, după ce a primit observațiile părților cu privire la hotărârea de casare și a solicitat rapoarte de expertiză, Tribunalul Cadastral a pronunțat aceeași hotărâre, precizând că nu era necesar să efectueze noi expertize, deoarece actele de proprietate și-au pierdut valoarea juridică. La 28 februarie 1995, Curtea de Casație a infirmat din nou hotărârea de primă instanță din 25 octombrie 1993. În opinia acesteia, înainte de a putea examina problema validității juridice a actelor de proprietate, instanța de primă instanță trebuia să dispună în primul rând de noi expertize la fața locului pentru a verifica dacă suprafața indicată în actele de proprietate corespunde limitelor stabilite de date în aceleași acte. La 10 mai 1996, Curtea de Casație a respins acțiunea în rectificarea hotărârii. În perioada 27 iunie 1996-5 aprilie 2001, tribunalul a desemnat un comitet de experți, a ordonat expertiză la fața locului, a auzit martori locali aleși dintre cei născuți în 1918, 1923, 1925 și 1928, a efectuat verificarea datelor din actele registrelor la fața locului și a colectat alte elemente pentru întocmirea dosarului, conform încheierii hotărârii Curții de Casație. La 5 aprilie 2001, el a dat a treia oară același verdict și a respins cererea reclamanților, în primul rând pentru motivul că o suprafață corespunzătoare datelor din registrele funciare era înscrisă în numele reclamanților; în al doilea rând, el a constatat că actele de proprietate nu mai aveau valoare juridică; el a respins cererea reclamanților și a decis să înscrie parcela n 74 în numele A.A. pe registrele funciare. La 11 decembrie 2001, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. La 19 aprilie 2002, Curtea de Casație a respins acțiunea în rectificarea hotărârii. În plus, aceștia au invocat o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor, în măsura în care cauza lor nu a fost ascultată în mod echitabil de către organismele interne. Prin evaluarea eronată a tuturor elementelor referitoare la cazul lor, ar fi fost privați de proprietatea lor. În timp ce dețineau titluri de proprietate valabile, instanțele interne au decis asupra invalidității lor juridice și au înscris terenul în litigiu în numele unei terțe părți care îl ocupase. ÎN DREPTUL 1 reclamanții denunță durata procedurii civile în fața instanțelor interne. Curtea consideră oportun să examineze acest motiv din perspectiva articolului 1 din Convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. (2) Reclamanții se plâng de nelegiuirea procedurii în fața instanțelor interne care nu și-au salutat acțiunile în anulare a actelor comisiei cadastrale și, prin urmare, nu au înregistrat în numele lor bunul în litigiu pe registrul funciar. Curtea va examina aceste obiecții din perspectiva art. 6 alin. (1) din Convenție și 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește argumentele reclamanților în temeiul articolului 6 alineatul (1) din convenție, Curtea constată că reclamanții contestă în esență soluția adoptată de instanțele naționale. Or, Curtea amintește că nu este de competența sa să aprecieze ea însăși elementele de fapt care au determinat o instanță să adopte o astfel de decizie în locul altei decizii, altfel s-ar ridica ca judecător de a treia sau de a patra instanță (Kemmache c. Franța (n, Hotărârea din 24 noiembrie 1994, seria A n 296 C, punctul 44. De asemenea, Comisia observă că nu există niciun element din dosar care să permită identificarea unui element de arbitraritate în hotărârile instanțelor naționale. În ceea ce privește argumentele reclamanților legate de încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor, Curtea constată că, în urma unei acțiuni introduse de solicitanți la 14 iunie 1978, Tribunalul Cadastral a încheiat litigiul privind titlul de proprietate al bunului în litigiu, considerând că o suprafață corespunzătoare datelor din registrele funciare era înscrisă în numele reclamanților și că actele de proprietate nu mai aveau valoare juridică. Pe de altă parte, Tribunalul a decis să înscrie bunul în litigiu în numele A.Ç. pe registrele funciare, care îndeplineau condițiile necesare pentru dobândirea proprietății, în conformitate cu elementele dosarului În examinarea sa cu privire la art. 6 alineatul (1) din Convenția de mai sus, Curtea a concluzionat că procedura în cauză nu era afectată de o arbitrară. În plus, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale, art. 1 din Protocolul 1 nu garantează un drept de dobândire a bunurilor ( Van der Mussele c. Belgia, Hotărârea din 23 noiembrie 1983, seria A n 70, p. 23, § 48, și Slivenko c. Letonia (dec.) [GC], nr. 48321/99, § 121, CEDO 2002-II. Prin urmare, aceste obiecțiuni trebuie respinse ca fiind în mod vădit nefondate în temeiul articolului 35 alineatul (3) și 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea cauzei reclamantului întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din convenție (durata procedurii civile) Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle Tulkens Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-10-14
0,94
N.A. ET AUTRES c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 37451/97 présentée par N.A. et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant le 14 octobre 2004 en une chambre composée de MM
CtEDO 2009-01-20
0,94
AFFAIRE ȘEREFLİ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ŞEREFLİ ET AUTRES c. TURQUIE ( Requête n o 1533/03) ARRÊT Cette version a été rectifiée conformément à l'article 81 du règlement de la Cour le 16 juillet 2009 STRASBOURG 20 janvier 2009 En l'affaire Şerefli et autre
CtEDO 2008-01-08
0,94
KOSE c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 1272/04 présentée par Zekeriya KÖSE contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 8 janvier 2008 en une chambre composée
CtEDO 2006-05-23
0,94
SACLI ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 42710/04 présentée par Rauf SAÇLI et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 23 mai 2006 en une chambre comp
CtEDO 2007-11-20
0,94
BİRTANE c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 34696/03 présentée par Hayrettin BİRTANE et Mehmet Sadık BİRTANE contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 20 novembre 2007 en
Sursă