SACLI ET AUTRES c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTENERALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 4 Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 4 noiembrie 2004, După ce a deliberat, face următoarea decizie: Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Prin trei cereri separate din 29 noiembrie 1995, reclamanții au sesizat (pentru fiecare bun imobil) tribunalul de mari instanțe din Silvan cu o cerere de înscriere a trei terenuri pe registrul funciar în care au îndeplinit condițiile de dobândire a proprietății prin proprietate. Prin hotărârile din 12 aprilie 2000, tribunalul i-a exonerat pe reclamanți de cererea lor pe motiv că condiția de posesie efectivă de 20 de ani, prevăzută de lege, trebuia să fie dovedită începând cu data planurilor cadastrale definitive. Planurile cadastrale fiind stabilite la 18 martie 1987, cererile au fost considerate premature în dreptul intern. La 23 februarie 2004, Curtea de Casație a confirmat hotărârile de primă instanță. GRIEFS Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții susțin că cauza lor nu a fost ascultată într-un termen rezonabil. De asemenea, reclamanții se plâng că dreptul lor la respectarea proprietăților lor nu a fost respectat și că, în această privință, art. 1 din Protocolul nr. Reclamanții consideră că au făcut obiectul unei discriminări și că art. 14 din convenție nu a fost audiat într-un termen rezonabil în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestor obiecțiuni și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. (1) Instanțele naționale au revocat, după expertiză, reclamanții de la cererea lor pe motiv că nu au îndeplinit condițiile de dobândire a proprietății de către deținerea prevăzută de lege; acestea au arătat că acțiunile de înscriere a terenurilor pe registrul funciar erau premature. În acest sens, trebuie amintit faptul că, în conformitate cu principiul articolului 1 alineatul (2) din Protocolul nr. 1, statele pot pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa achiziționarea și utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general. În consecință, în absența unei încălcări a dreptului la respectarea bunurilor reclamanților, acest aspect întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 trebuie să fie respins pentru neajunsuri evidente de fond, în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. În ceea ce privește art. 14 din Convenție, ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În cazul în care o cerere de prelungire a termenului nu poate fi acceptată, aceasta trebuie să se facă în conformitate cu procedura prevăzută la art. 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009.

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

42710/04

présentée par Rauf SAÇLI et autres

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le

23

mai 2006 en une chambre composée de

:

MM.

J.-P.

Costa

,

président

,

I.

Cabral Barreto

,

R.

Türmen

,

M.

Ugrekhelidze

,

M

mes

A.

Mularoni

,

E.

Fura-Sandström

,

M.

D.

Popović,

juges

,

et de M

me

S.

Dollé,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 4 novembre 2004,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Les requérants, MM. Rauf Saçlı, Sıddık Çorukluğ et Șirin Çorukluğ, sont des ressortissants turcs, résidant à Diyarbakır. Ils sont représentés devant la Cour par M

e

R.T. Bektaș, avocat à Elazığ.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.

Par trois requêtes séparées datant du 29 novembre 1995, les requérants saisirent (pour chaque bien immobilier) le tribunal de grande instance de Silvan d’une demande en inscription de trois terrains

sur le registre foncier en soutenant qu’ils remplissaient les conditions d’acquisition de la propriété par la possession.

Par des jugements du 12 avril 2000, après expertises, le tribunal débouta les requérants de leur demande au motif que la condition de possession effective de vingt ans, prévue par la loi, devait être prouvée à compter de la date des plans cadastraux définitifs. Les plans cadastraux étant établis le 18

mars 1987, les requêtes furent considérées en droit interne comme prématurées.

Le 23 février 2004, la Cour de cassation confirma les jugements de première instance.

GRIEFS

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants allèguent que leur cause n’a pas été entendue dans un délai raisonnable.

Les requérants se plaignent également de ce que leur droit au respect de leurs biens n’a pas été respecté et invoquent à cet égard l’article 1 du Protocole n

o

1.

Les requérants estiment qu’ils ont fait l’objet d’une discrimination et invoquent l’article 14 de la Convention sans étayer davantage.

EN DROIT

1.

Les requérants se plaignent de la durée de la procédure devant les juridictions nationales et estiment que leur cause n’a pas été entendue dans un délai raisonnable au sens de l’article 6 § 1 de la Convention.

En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ces griefs et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement.

2.

Concernant le grief tiré de l’article 1 du Protocole n

o

1, les juridictions nationales ont, après expertises, débouté les requérants de leur demande au motif qu’ils ne remplissaient pas les conditions d’acquisition de la propriété par la possession prévues par la loi. Elles ont relevé que les actions en inscription des terrains sur le registre foncier étaient prématurées.

Il convient à cet égard de rappeler que selon le principe de l’alinéa 2 de l’article

1 du Protocole n

o

1, les États peuvent mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’acquisition et l’usage des biens conformément à l’intérêt général.

Il s’ensuit qu’en l’absence d’une atteinte au droit au respect des biens des requérants, ce grief tiré de l’article 1 du Protocole n

o

1 doit être rejeté pour défaut manifeste de fondement, conformément à l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.

3.

Quant à l’article 14 de la Convention, le grief des requérants tel qu’il a été formulé ne révèle aucune apparence de violation des dispositions de la Convention ni de ses Protocoles additionnels. Il s’ensuit qu’il doit être rejeté pour défaut manifeste de fondement, conformément à l’article 35 §§ 3 et

4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Ajourne

l’examen du grief des requérants tirés de l’article 6 § 1

;

Déclare

la requête irrecevable pour le surplus.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Greffière

Président