CtEDO 20.11.2007 Auto

BİRTANE c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
20.11.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BİRTANE c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 3496/03 prezentate de Hayrettin B Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 28 martie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: De fapt, recurentele, dnii Hayrettin Birtane și Mehmet Sad La 12 iunie 1990 s-a inițiat o procedură referitoare la o declarație privind un plan cadastral împotriva reclamanților, printr-o hotărâre din 7 iulie 1998, Tribunalul de Cadastru din Silvan a tranșat litigiul și a părăsit terenul în cauză între mai multe persoane, inclusiv reclamanții. La 28 ianuarie 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță și a respins acțiunea prin rectificarea hotărârii la 19 februarie 1999. Astfel, hotărârea de primă instanță a devenit definitivă la această ultimă dată. A doua procedură la 23 mai 1998, administrația națională a apelor ( 107 din terenul în cauză, teren în care reclamanții erau coproprietari; un comitet de experți a stabilit valoarea terenului și a plătit reclamantului o sumă de expropriere la data transferului de proprietate. La 3 octombrie 2000, în dezacord cu privire la sumele plătite de către administrație, reclamanții au introdus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate în fața instanței de mare instanță din Silvan ( La data de 31 martie 2003, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. La 9 octombrie 2003, administrația a plătit la termen. Detaliile plăților se află în tabelul următor date de plecare din PARTEA L 31.03.2003 177 870 855 (12 780 EUR) 09.10.2003 345 320 000 (27 850 EUR) La 7 noiembrie 2003, susținând că administrația sa a fost implicată în calcularea dobânzilor moratorii, reclamanții au inițiat o procedură de executare forțată împotriva acesteia în fața biroului de executare și de recuperare a datoriilor de daltă La 15 martie 2004, tribunalul de judecată a anulat ordinul de plată notificat de biroul de executare și a primit cererea reclamanților, iar Curtea de Casație a confirmat hotărârea la 6 mai 2004. La 25 mai 2004, administrația a efectuat o a doua retea de 24 503 960 000 TRL (13 600 EUR), sumă care corespunde soldului dobânzilor moratorii. Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., 1997 IV, p. 1305-1306, § 13-16) și Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998-VI, p. 2674-2676, § 17-25), precum și în Decizia Arabac a Turciei 65714/01, 7 martie 2002). Invocând art. 6 din Convenție, reclamanții se plâng de durata și de durata procedurilor urmate în fața instanțelor naționale. În plus, ei au imputat o încălcare a dreptului lor la respectarea proprietății lor, din cauza întârzierii administrației în plata despăgubirii pentru dreptul suplimentar de expropriere și a insuficienței ratei dobânzii [41]. În acest sens, se face referire la art. 1 din Protocolul n Invocând în cele din urmă art. 13 din Convenție, reclamanții susțin că nu dispuneau de căi de atac efective în dreptul intern pentru a contesta acuzațiile lor de încălcare a Convenției. (1) În ceea ce privește prima procedură, reclamanții se plâng de faptul că desfășurarea acesteia a încălcat principiul termenului rezonabil și, prin urmare, au avut un caracter inechitabil. Guvernul contestă aceste pretenții. Curtea constată că procedura în litigiu a început la 12 iunie 1990 și se încheie la 19 februarie 1999, data la care hotărârea Tribunalului de Primă Instanță a devenit definitivă. Or, reclamanții și-au introdus cererile la 17 octombrie 2003, adică după aproape cinci ani. Prin urmare, acest aspect este întârziat și trebuie declarat inadmisibil pentru nerespectarea termenului de șase luni în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. 2.În ceea ce privește cea de-a doua procedură, reclamanții susțin că întârzierea suferită de administrație în plata despăgubirii suplimentare pentru expropriere și insuficiența ratei dobânzii sunt în detrimentul drepturilor lor de a-și respecta bunurile și, de asemenea, se plâng de durata aceleiași proceduri. Referindu-se la metoda de calcul adoptată de Curte în Hotărârea Akkuș (citată anterior), guvernul susține că reclamanții au fost compensați integral de către administrație. Curtea observă la analiza tuturor elementelor din dosar pe care administrația le-a executat prin efectuarea plății creanțelor reclamanților în termen de șase luni de la pronunțarea hotărârii Curții de Casație. Comisia constată, de asemenea, că, în urma unei proceduri de executare forțată inițiată de solicitanți, administrația a efectuat o a doua tranșă corespunzătoare părții neplătite a dobânzilor moratorii. În acest sens, trebuie să se ia în considerare diferența dintre suma plătită efectiv reclamanților și cea pe care ar fi primit-o dacă creanța lor ar fi fost ajustată, ținând seama de eroziunea monetară în perioada de întârziere ( Akkuș, citată anterior). În această privință, Curtea amintește că metoda sa de calcul ține seama de efectele inflației în Turcia, care sunt indicate pe listele de indexuri ale prețurilor cu amănuntul, publicate de către institutul de statistică al la. Având în vedere acest mod de calcul, Curtea nu identifică nicio pierdere reală a reclamanților. Valoarea indemnizațiilor suplimentare pe care reclamanții le-au primit corespunde unei compensații integrale sau chiar mai mari decât metoda de calcul adoptată de Curte. Prin urmare, nu au suferit niciun prejudiciu din perspectiva articolului 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește cauza reclamanților întemeiat pe durata celei de-a doua proceduri, Curtea constată că aceasta a început la 3 octombrie 2000 și că aceasta sa încheiat la 6 mai 2004. Aceasta a durat astfel aproximativ trei ani și șapte luni pentru două grade de instanțe sesizate de două ori. Având în vedere criteriile stabilite de jurisprudența sa în această privință (a se vedea, printre altele, Comingersoll c. Portugalia [GC], n 35382/97, § 19, CEDO 2000-IV, și Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII), Curtea consideră că acest termen nu poate fi considerat ca fiind lipsit de respect față de principiul termenului rezonabil. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și 4. În ceea ce privește plângerile reclamanților întemeiate pe dreptul lor la un proces echitabil, Curtea constată că aceștia nu își susțin afirmațiile și se plâng în esență de soluția adoptată de instanțele naționale. Or, aceasta reamintește că nu îi aparține de a aprecia ea însăși elementele de fapt care au determinat o instanță să adopte o astfel de decizie în locul altei alte decizii, altfel ea ar acționa ca judecător de a treia sau de a patra instanță (emmache c. Franța (n, Hotărârea din 24 noiembrie 1994, seria A n 296-C, § 44).În plus, Curtea constată că nu există niciun element din dosar care să permită identificarea unui element derbitrar în hotărârile instanțelor naționale. Prin urmare, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. (4) În sfârșit, în ceea ce privește cauza reclamanților întemeiat pe dreptul lor la o cale de atac efectivă, Curtea amintește că art. 13 din Convenție nu poate fi invocat decât în sprijinul unui motiv întemeiat pe convenție. Or, acest lucru nu este cazul în speță. Prin urmare, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și (4) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție și să se declare cererea inadmisibilă. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Dolle Tulkens modul președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-11-13
0,95
BİRTANE ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 12471/03 présentée par Mehmet Sadık BİRTANE et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 13 novembre 2007 en une chambre
CtEDO 2006-05-23
0,95
SACLI ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 42710/04 présentée par Rauf SAÇLI et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 23 mai 2006 en une chambre comp
CtEDO 2008-05-27
0,94
OLGUN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 1371/02 présentée par Halil OLĞUN et Fahrettin OLĞUN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 27 Mai 2008 en une chambre compo
CtEDO 2007-10-18
0,94
GUNDUZ c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 50253/99 présentée par Kadir GÜNDÜZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 18 octobre 2007 en une chambre composée de : MM
CtEDO 2007-03-13
0,94
KIRTEN ET UVEYIK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 9016/03 présentée par Naciye KIRTEN et Hayri ÜVEYİK contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 13 mars 2007 en une chambre compo
Sursă