TANRIKULU ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

30.03.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

TANRIKULU ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA A 10 cereri prezentate împotriva Turciei 19312/02, 19313/02, 19314/02, 19315/02, 19316/02, 19319/02, 19320/02, 19482/02 și 13548/02 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 30 martie 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Türmen Biersan mes Gyulumyan, Jaeger, judecători și a dlui V. Berger, grefier de secțiune, având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 1 martie și 15 aprilie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și d După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamanților, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți turci. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul H. D. Deyar și B. Deyar, avocați la Diyarbakýr. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Versiunea faptelor reclamanților Solicitări introduse de locuitorii satului Ziyaret: n 19312/02, 19313/02, 19314/02, 19315/02, 19316/02, 19317/02, 19319/02, 19320/02 și 19482/02 În perioada faptelor, reclamanții locuiau în satul Ziyaret, districtul Lice (Diyarbakýr). Între 1994 și 1995, satul a fost evacuat și bunurile lor au fost distruse în timpul operațiilor forțelor de ordine, după care au fost forțați să părăsească satul lor. La 25 decembrie 2001, locuitorii satului, printre care și unii reclamanți, au prezentat o cerere în fața ministrului lacului, indicând că bunurile lor fuseseră distruse în timpul operațiunilor forțelor de ordine și că au fost obligați să părăsească satul lor. Ei s-au plâns că nu au acces la bunurile lor și încălcarea dreptului lor la respectarea acestora, astfel cum a fost garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1. Ei au solicitat repararea prejudiciilor suferite și-au exprimat dorința de a se întoarce în satul lor. La 25 decembrie 2001, aceleași persoane au depus o plângere în fața procurorului Republicii Lice împotriva forțelor de ordine responsabile pentru distrugerea bunurilor lor și s-au plâns că au fost privați de exercitarea dreptului lor de proprietate. La 17 ianuarie 2002, procurorul Republicii s-a declarat incompetent rațional Materiae și a transferat dosarul la Parchetul militar al lui Diyarbakýr. Reclamanții au prezentat o notă de informare datată 9 septembrie 2001 provenind de la comanda Brigăzii de la Lice în atenția muhtarului (aleșii satului) în cauză. Acest document indică faptul că satul reclamanților nu se numără printre cele în care s-a permis returnarea și că este posibil ca locuitorii săi să se întoarcă numai în timpul zilei și cu condiția de a informa în prealabil jandarmeria competentă. Nota precizează că sătenii care nu respectă această obligație pot fi îndrumați către jandarmeria pentru interogatoriu. În martie și mai 1994, casele lor au fost incendiate în timpul operațiunilor forțelor de ordine, în urma cărora au fost obligați să părăsească satul lor. La 13 noiembrie 2001, locuitorii satului, printre care și unii reclamanți, au depus o plângere în fața procurorului Republicii Lice împotriva forțelor de ordine responsabile pentru distrugerea proprietăților lor. La 27 noiembrie 2001, aceiași oameni au prezentat o cerere în fața ministrului de la Õ , indicând faptul că bunurile lor fuseseră distruse în timpul operațiunilor forțelor de ordine și că au fost obligați să părăsească satul lor. Ei s-au plâns că nu au acces la bunurile lor și că au încălcat dreptul lor la respectarea acestora, așa cum a fost garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1. Ei au solicitat repararea prejudiciilor suferite și-au exprimat dorința de a se întoarce în satul lor. La 17 ianuarie 2002, procurorul Republicii s-a declarat incompetent rațional Materiae și a transferat dosarul la Parchetul militar al Diyarbakýr. La 4 și 17 iulie 2002, în urma cererilor reclamanților Fayik Ay, Hasan Ay, Hasan Konuklu, Halil Demir, Selim Demir, Hüseyin Konuklu și Mahmut Canbuldu, tribunalul din Lice dispunea de expertiză în vederea constatării prejudiciului cauzat bunurilor lor. Procesul-verbal de constatare, întocmit în aceeași zi, a arătat că părțile interesate vor fi despăgubite cu suma stabilită de experți; aceștia din urmă și-au depus raportul la 10 și respectiv 12 iulie 2002; reclamanții au prezentat o notă de informare din 9 septembrie 2001 provenind de la comanda Brigăzii Lice în atenția muhtarului. (aleșii satului) în cauză. Acest document indică faptul că satul reclamanților nu se numără printre cele în care a fost autorizată returnarea și că este posibil ca locuitorii săi să se întoarcă numai în timpul zilei și cu condiția să informeze în prealabil jandarmeria competentă. Nota spune că sătenii care nu respectă această obligație pot fi conduși la poliție pentru interogatoriu. Locuitorii acestor sate i-au evacuat din cauza activităților teroriste intense care au avut loc în regiune și a amenințărilor aduse de PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan), o organizație teroristă împotriva sătenilor. Forțele de securitate nu i-au obligat pe solicitanți sau pe ceilalți locuitori să părăsească satul lor. La 14 iulie 2004, Marea Cameră Națională a adoptat Legea privind despăgubirile pentru prejudiciile cauzate de actele de terorism sau de măsurile de combatere a terorismului. Această lege a intrat în vigoare la 27 iulie 2004 și oferă o cale de atac suficientă pentru a corecta obiecțiile întemeiate pe convenție, care au fost emise de persoane cărora li s-a refuzat accesul la bunurile lor în satul lor. În acest scop, în 76 de departamente au fost create comisii de evaluare și de soluționare a daunelor. Persoanele care au suferit prejudicii din cauza terorismului sau a măsurilor luate de autorități pentru combaterea terorismului pot depune o cerere de despăgubire la comisia competentă. În plus, 800 de persoane ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții au sesizat și comisiile de despăgubire. Mulți săteni au primit deja despăgubiri pentru prejudiciile suferite. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în hotărârea Do 1 Împreună cu art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng că nu au acces la bunurile lor și că au acces la ele. Invocând art. 3 din Convenție, aceștia se plâng de distrugerea obiectelor lor personale în timpul incendiului locuinței lor și că nu au acces la bunurile lor. Invocând art. 6 din Convenție, coroborat cu art. 13, ei se plâng că au fost renegați de o acțiune efectivă, judiciară sau de altă natură, care le-ar fi permis să conteste distrugerea proprietăților lor și să se întoarcă în satul lor. Invocând art. 8 din Convenție, coroborat cu art. 13, ei se plâng de expulzarea lor forțată și de faptul că se întorc în satul lor. ÎN Ținutul Griefs din art. 3 și 8 din Convenție și 1 din Protocol Reclamanții susțin că expulzarea lor forțată, distrugerea bunurilor lor, precum și refuzul autorităților de a le permite să se întoarcă în satul lor și pe terenurile lor au încălcat articolele 3 și 8 din convenție și 1 din Protocolul nr. 1, care au la dispoziție în pasajele lor relevante art. 3 Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. art. 8 Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale personale și familiale [și] a locuinței sale (...) O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile altora. art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernanța afirmă că instanțele nu au epuizat căile de atac interne în măsura în care nu au recurs la noua acțiune introdusă prin legea din 27 iulie 2004. În această privință, el susține că mecanismul instituit ca urmare a hotărârii din cauza Do Iunie 2004 este de natură să corecteze obiecțiile reclamanților și prezintă perspective rezonabile de succes. Reclamanții contestă argumentele guvernului. În opinia acestora, noua acțiune creată de legea de soluționare a litigiilor nu poate fi considerată efectivă. Curtea observă că, în conformitate cu Legea privind despăgubirile din 27 iulie 2004, este posibil pentru persoanele precum reclamanții ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții să sesizeze până la 3 ianuarie 2007 comisiile de despăgubire pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul pe care l-au suferit din cauza excluderii lor forțate, a distrugerii bunurilor lor și a accesului la acestea. Curtea a examinat deja această acțiune și a ajuns la concluzia că a fost efectiv pentru a prezenta obiecțiile întemeiate pe deplasarea forțată, distrugerea bunurilor și refuzul autorităților de a permite accesul acestora în satele din sud-estul Turciei. În special, aceasta a considerat că noua acțiune era accesibilă și oferea șanse rezonabile de succes (a se vedea mai sus, punctul 87). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamanții se plâng de negare efectivă a unei căi de atac în fața unei instanțe independente și imparțiale, care le-ar fi permis să se pronunțe asupra faptului de a se întoarce în satul lor. Ei invocă articolele 6 și 13 din convenție, Curtea consideră că este oportun să se examineze acest aspect din unghiul articolului 13 din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul combate această afirmație prin faptul că există acțiuni interne efective ale căror inițiative nu le-au folosit. Curtea a constatat deja că legea privind despăgubirile oferă reclamanților o cale de atac eficientă pe care o pot folosi pentru a se plânge de distrugerea bunurilor și de faptul că le-ar fi refuzat accesul la acestea. Această concluzie este valabilă, de asemenea, în contextul Ö Õ articolului 13 din Convenție. Prin urmare, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile Declară cererile inadmisibile. Vincent Berger Bošjan M. Z upančič Modulul Președinte Anexă Lista reclamanților Cerere n Numele reclamanților Data de introducere 19312/02 Mehmet Ali Tanrnakulu 15 aprilie 2002 19313/02 Ömer Tekinay 15 aprilie 2002 19314/02 15 aprilie 2002 19319/02 Abdurrahim Türkekul Mehmet Șah Türkekul Mehmet Ali Türkekul K 15 aprilie 2002 19482/02 Asiye Türkan Nesime Türkan Han Electroluxm Türkan Suna Türkan Mehmet Türkan Aynu Türkan Dilber Türkan Yeter Türkan Kemal Türkan Fahriye Türkan Selim Türkan 15 aprilie 2002 10. 13548/02 Zübeyir Miran Miran Mehmet Ali Miran Șefika Ay Aziz Ay Mehmet Hadi Ay Abdurrahman Ay Hüseyin Ay Sait Ay Selim Ay Salih Ay Hasan Ay Mehmet Ay Faika Ay Halide Ay (Fidancan) Faik Ay Mehmet Konuklu Hasan Konuklu Hüseyin Konuklu Halil Konuklu Faduklu Konuklu Mehmet Ali Konuklu Ali Konuklu Meliha Konuklu Muhittin Konuklu Cemal Halil Selim Demir Abdulvahap Demir Hatun Ceylan (Ekmez) Bedriye Ceylan (Miran) Ali Ceylan Abdulkerim Ceylan Midriye Ceylan Hava Ceylan (Güzel) Ömer Ceylan Hüsna Ceylan Mahmut Canbuldu Nezahat Ceylan (Mamuk) Hakk Bahri Ceylan martie 2002