ARI ET VINGT ET UNE REQUETES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

30.03.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ARI ET VINGT ET UNE REQUETES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA a 22 de cereri prezentate împotriva Turciei 1291/02, 12916/02, 12925/02, 12929/02, 12935/02, 12940/02, 12953/02, 12957/02, 12960/02, 12962/02, 12973/02, 12975/02, 12976/02, 12977/02, 12978/02, 12980/02, 12988/02, 12989/02, 12989/02 și 12991/02 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 30 martie 2006, într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președinte Hedigan Caflisch Türmen Biersan mes Gyulumyan, Jaeger, judecători și V. Berger, grefier de secțiune având în vedere cererile sus-menționate introduse la 22 și 25 august 2001, Având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzelor, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce a intenționat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți turci. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Vefa, avocat la Diyarbak 12916/02, 12951/02, 12957/02, 12977/02 și 12978/02) și Dolapdere (n 12929/02, 12940/02, 12953/02, 12962/02, 12973/02, 12974/02, 12975/02, 12976/02 și 12980/02) La momentul faptelor, reclamanții trăiau în Da În mai 1994, forțele de ordine au evacuat și au incendiat 13 sate și sate, printre care și satele reclamanților, ca urmare a unor discuții cu membrii PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan). Reclamanții au fost obligați să părăsească satul lor. De la acest incident, satele reclamanților ar fi devenit de facto de facto. O zonă militară interzisă civililor. Sătenii care ar fi încercat să intre acolo ar fi fost împușcați și unii dintre ei ar fi fost uciși. Reclamanții ar fi depus o cerere în fața prefectului regiunii aflate în stare de urgență, prefectul Silvan și autoritățile militare pentru a solicita întoarcerea lor în sat sau/și autorizația de a-și lucra terenul. Ei ar fi depus cereri pentru a obține repararea prejudiciului lor și angajamentul de urmărire judiciară împotriva persoanelor responsabile de distrugere. În august 1994, forțele de ordine au evacuat și au incendiat satul reclamanților în urma unor confruntări cu membrii PKK. Reclamanții au fost obligați să părăsească satul lor. De la acest incident, satul reclamanților ar fi devenit de facto o zonă militară interzisă civililor. Sătenii care ar fi încercat să intre acolo ar fi fost împușcați și unii dintre ei ar fi fost uciși. Reclamanții ar fi depus o cerere în fața prefectului regiunii aflate în stare de urgență, prefectul Silvan și autoritățile militare pentru a solicita întoarcerea lor în sat sau/și autorizația de a lucra pământul lor. La 23 august 1995, procurorul Republicii s-a declarat incompetent Rația Materiae pentru motivul că satul reclamanților a fost incendiat de teroriști și a transmis cazul Curții de Securitate a Uniunii Europene în fața căreia procedura este încă în curs de desfășurare. Solicitări introduse de locuitorii din satul Kurucaysar (n 129111/02, 12925/02, 12988/02, 12989/02, 12990/02 și 129911/02) Pe vremea faptelor, reclamanții locuiau în Kuruçayr, un sat situat în subprefectura Silvan (Diyabakr). La 28 iunie 1996, gărzile satului Hüseyna s-au dus în satul reclamanților și au încercat să-l răpească pe Mehdi Ar Reclamanții ar fi depus o cerere în fața prefectului regiunii aflate în stare de urgență, a prefectului Silvan și a autorităților militare pentru a solicita întoarcerea lor în sat sau/și autorizarea de a-și lucra terenul. Sătenii, printre care și reclamanții, ar fi fost invitați la sediul jandarmeriei pentru a fi ascultați cu privire la acuzațiile de distrugere a satului, care ar fi fost reținuți timp de mai multe zile și ar fi fost tratați rău. Reclamanții Yusuf Bilen (reclamanții n 12988/02) și Belkisa Tunç (solicitarea n 12925/02) au depus plângere împotriva gărzilor de sat pentru distrugerea și incendierea proprietății lor. Yusuf Bilen a depus o altă plângere pentru lovirea și rănirea a doi paznici de sat. Parchetul Silvan s-a declarat incompetent și a transmis dosarele biroului Consiliului Administrativ Silvan. La date necunoscute, consiliul administrativ a decis că nu a avut loc nicio urmărire penală împotriva persoanelor acuzate. 12911/02) a depus o cerere de obținere a autorizației de a se întoarce în satul său. La 3 octombrie 2002, el își va reiniția cererea. La 4 aprilie 2002, Ministerul de la Locuitorii acestor sate i-au evacuat din cauza activităților teroriste intense care au avut loc în regiune. În ceea ce privește satul Kuruçayr, procesele oficiale arată că doi paznici de sat au fost uciși de un om pe nume Mehdi Ari și doi membri ai PKK, care au cerut să părăsească satul înainte de a incendia anumite locuințe. Forțele de securitate nu i-au obligat pe reclamanți sau pe ceilalți locuitori să părăsească satul lor. Nimic nu se referă în prezent la întoarcerea sătenilor acasă. Oamenii care au părăsit satul lor din cauza terorismului au început deja să se întoarcă și să-și reia activitățile. La 14 iulie 2004, Marea Cameră Națională a adoptat această lege. Legea privind despăgubirile pentru prejudiciile cauzate de actele de terorism sau de măsurile de combatere a terorismului, care a intrat în vigoare la 27 iulie 2004. Această lege oferă o cale de atac suficientă pentru a remedia obiecțiunile întemeiate pe convenție provenite de la persoane cărora li s-a refuzat accesul la bunurile lor în satul lor. În acest scop, în 76 de departamente au fost create comisii de evaluare și de soluționare a daunelor. Persoanele care au suferit prejudicii din cauza terorismului sau a măsurilor luate de autorități pentru combaterea terorismului pot depune o cerere de despăgubire la comisia competentă. În plus, 800 de persoane ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții au sesizat și comisiile de despăgubire. Mulți săteni au primit deja despăgubiri pentru prejudiciile suferite. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în hotărârea Do 1, reclamanții se plâng de distrugerea bunurilor lor și de refuzul autorităților de a-l lăsa să se întoarcă în satul lor și pe terenurile lor. Invocând art. 6 din convenție, reclamanții se plâng de lipsa unei anchete privind acuzațiile de distrugere a bunurilor lor. Reclamanții se plâng de lipsa unei căi de atac interne efective, care să poată remedia obiecțiunile lor în ceea ce privește Convenția. Acestea sunt: art. 13 din convenție. Invocând articolele 3 și 5 din convenție, opt solicitanți (solicitanți n 129111/02, 12925/02, 12988/02, 12989/02, 12990/02, 12991/02) susțin că au fost reținuți ilegal și supuși unor abuzuri pentru că au depus plângere împotriva forțelor de ordine. Reclamanții susțin că distrugerea bunurilor lor și refuzul autorităților de a le permite să se întoarcă în satul lor au încălcat articolele 8 din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1, care dispun în pasajele lor relevante art. 8 Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie [și] a domiciliului său (...) O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile altora. art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernanța afirmă că instanțele nu au epuizat căile de atac interne în măsura în care nu au recurs la noua acțiune introdusă prin legea din 27 iulie 2004. În această privință, el susține că mecanismul instituit ca urmare a hotărârii din cauza Do Iunie 2004 este de natură să corecteze obiecțiile reclamanților și prezintă perspective rezonabile de succes. Reclamanții contestă argumentele guvernului. În opinia acestora, noua acțiune creată de legea de soluționare a litigiilor nu poate fi considerată efectivă. Curtea observă că, în conformitate cu Legea privind despăgubirile din 27 iulie 2004, este posibil pentru persoanele precum reclamanții ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții să sesizeze, până la 3 ianuarie 2007, comisiile de despăgubire pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul pe care l-au suferit din cauza excluderii lor forțate, a distrugerii bunurilor lor și a accesului la acestea. Curtea a examinat deja această acțiune și a ajuns la concluzia că a fost efectiv pentru a prezenta obiecțiile întemeiate pe deplasarea forțată, distrugerea bunurilor și refuzul autorităților de a permite accesul acestora în satele din sud-estul Turciei. În special, aceasta a considerat că noua acțiune era accesibilă și oferea șanse rezonabile de succes (a se vedea mai sus, punctul 87). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamanții se plâng de negare efectivă a unei căi de atac în fața unei instanțe independente și imparțiale, care le-ar fi permis să se pronunțe asupra faptului de a se întoarce în satul lor. Ei invocă articolele 6 și 13 din convenție, Curtea consideră că este oportun să se examineze acest aspect din unghiul articolului 13 din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul combate această afirmație prin faptul că există acțiuni interne efective ale căror inițiative nu le-au folosit. Curtea a constatat deja că legea privind despăgubirile le oferă reclamanților o cale de atac efectivă pe care o pot folosi pentru a se plânge de distrugerea bunurilor lor și de faptul că le-ar fi refuzat accesul la acestea. Această concluzie este valabilă și în contextul punerii în aplicare a articolului 13 din convenție. În consecință, acest aspect este vădit nefondat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (3) și (4) din Convenție. Griefs din art. 3 și 5 din Convenția nr. 8 (solicitări n 129111/02, 12925/02, 12988/02, 12989/02, 12990/02 și 12991/02) declară că au fost privați de dreptul la libertate și că au suferit abuzuri în această perioadă și consideră că acestea încalcă articolele 3 și 5 din convenție, ale căror părți relevante sunt astfel redactate art. 3 Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. art. 5 Orice persoană are dreptul la libertate și securitate. Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și în conformitate cu căile legale: (...) Curtea ia notă de faptul că instanțele în cauză nu își exprimă obiecțiile în nici un fel. Ei nu își exprimă motivele cu privire la datele și condițiile de deținere a acestora sau la condițiile în care ar fi fost supuse unor tratamente abuzive. Ei nu prezintă nici o dovadă în sprijinul afirmațiilor lor. Prin urmare, rezultă că aceste obiecțiuni sunt în mod clar greșit justificate și trebuie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile Declară cererile inadmisibile. Vincent Berger Bošjan M. Z upančič Modulul Președinte Anexă Lista reclamanților de cereri Numele reclamanților Data depunerii cererii 1211/02 Abdulsamet Ar mai mult de 22 august 2001 12916/02 Kenan Ceelik 25 august 2001 12925/02 Ramazan Tunç Belkisa Tunç Șehmus Tunç 22 august 2001 12929/02 Abdulvap K 12960/02 Mahmut Artan Ali Artan Ömer Artan M. Nuri Artan 22 august 2001 11. 12962/02 Felemez Yalç Athan Athan athan Nihat Athan Yakup Athan 22 august 2001 19. 12988/02 Yusuf Bilen 22 august 2001 20. 12989/02 Ata Bilen 22 august 2001 21. 12990/02 Seyithan Korkar 22 august 2001 22. 12991/02 Smail Yurt 22 august 2001