CAN ET NEUF REQUETES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

30.03.2006

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Irrecevable

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CAN ET NEUF REQUETES c. TURQUIE (CtEDO, 2006)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 3 PRIVIND RECEVABILITATEA A 10 cereri prezentate împotriva Turciei 16967/02, 16970/02, 16971/02, 16972/02, 16974/02, 16975/02, 16978/02, 16979/02 și 16980/02 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se întrunește la 30 martie 2006 într-o cameră compusă din domnii B.M. Zupančič președintele Hedigan Caflisch Türmen Biersan mes Gyulumyan, Jaeger, judecători și a dlui V. Berger, grefier de secțiune, având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 1 martie 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și d După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamanților, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți turci. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul H. D. Deyar și B. Deyar, avocați la Diyarbakýr. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Versiunea faptelor reclamanților În martie și mai 1994, casele lor au fost incendiate în timpul operațiunilor forțelor de ordine, după care au fost forțați să părăsească satul lor. La 13 noiembrie 2001, locuitorii satului, printre care și unii reclamanți, au depus o plângere în fața procurorului Republicii Lice împotriva forțelor de ordine responsabile pentru distrugerea proprietăților lor. La 20 noiembrie 2001, procurorul general al Republicii s-a declarat incompetent. la 27 noiembrie 2001, locuitorii satului au prezentat o cerere în fața ministrului de la Õ , indicând faptul că bunurile lor fuseseră distruse în timpul operațiunilor forțelor de ordine și că fuseseră obligați să părăsească satul lor. Ei s-au plâns că nu au acces la bunurile lor și că au încălcat dreptul lor la respectarea acestora, astfel cum a fost garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1. Ei au solicitat repararea prejudiciilor suferite și-au exprimat dorința de a se întoarce în satul lor. La 23 iunie 2002, pe pământurile anumitor solicitanți s-a produs un incendiu de origine necunoscută. La 4 iulie 2002, la cererea acestora din urmă, tribunalul judecătoresc din Lice a dispus efectuarea unei expertize în scopul constatării prejudiciului cauzat bunurilor lor. În rapoartele depuse la 10 și 12 iulie 2002, experții au constatat că terenurile (vinuri vii, livezi și copaci forestieri) ale acestor solicitanți fuseseră parțial distruse și au stabilit valoarea prejudiciului suferit. Ei au constatat că podgoriile și livezile fuseseră abandonate și că nu fuseseră întreținute de ani de zile. Reclamanții au prezentat o notă de informare datată 9 septembrie 2001 provenind de la comanda Brigăzii din Lice în atenția muhtarului (aleșii satului) în cauză. Acest document indică faptul că satul reclamanților nu se numără printre cele în care s-a permis returnarea și că este posibil ca locuitorii săi să se întoarcă numai în timpul zilei și cu condiția de a informa în prealabil jandarmeria competentă. Nota precizează că sătenii care nu respectă această obligație pot fi îndrumați către jandarmeria pentru interogatoriu. Acțiunile în despăgubire introduse în fața tribunalului administrativ din Diyarbakýr au fost declarate inadmisibile pentru neplata cheltuielilor de procedură. Locuitorii acestor sate i-au evacuat din cauza activităților teroriste intense care au avut loc în regiune și a amenințărilor aduse de PKK (Partea Muncitorilor din Kurdistan), o organizație teroristă împotriva sătenilor. Forțele de securitate nu i-au obligat pe solicitanți sau pe ceilalți locuitori să părăsească satul lor. La 14 iulie 2004, Marea Cameră Națională a adoptat Legea privind despăgubirile pentru prejudiciile cauzate de actele de terorism sau de măsurile de combatere a terorismului. Această lege a intrat în vigoare la 27 iulie 2004 și oferă o cale de atac suficientă pentru a corecta obiecțiile întemeiate pe convenție, care au fost emise de persoane cărora li s-a refuzat accesul la bunurile lor în satul lor. În acest scop, în 76 de departamente au fost create comisii de evaluare și de soluționare a daunelor. Persoanele care au suferit prejudicii din cauza terorismului sau a măsurilor luate de autorități pentru combaterea terorismului pot depune o cerere de despăgubire la comisia competentă. În plus, 800 de persoane ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții au sesizat și comisiile de despăgubire. Mulți săteni au primit deja despăgubiri pentru prejudiciile suferite. Dreptul și practica internă relevante sunt descrise în hotărârea Do 1 Împreună cu art. 13 din Convenție, reclamanții se plâng că nu au acces la bunurile lor și că au acces la ele. Invocând art. 3 din Convenție, aceștia se plâng de distrugerea obiectelor lor personale în timpul incendiului locuinței lor și că nu au acces la bunurile lor. Invocând art. 6 din Convenție coroborat cu art. 13, ei se plâng de absența unei acțiuni efective, judiciare sau de altă natură, care le-ar fi permis să conteste distrugerea proprietăților lor și să se întoarcă în satul lor. Invocând art. 8 din Convenție, coroborat cu art. 13, ei se plâng de expulzarea lor forțată și de faptul că se întorc în satul lor. ÎN Ținutul Griefs din art. 3 și 8 din Convenție și 1 din Protocol Reclamanții susțin că expulzarea lor forțată, distrugerea bunurilor lor și refuzul autorităților de a le permite să se întoarcă în satul lor au încălcat articolele 3 și 8 din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1, care dispun în pasajele lor relevante art. 3 Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.art. 8 Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie [și] a domiciliului său (...) Nu poate exista o intervenție a unei autorități publice în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, pentru securitatea publică, pentru binele public să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile altora. art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernanța afirmă că instanțele nu au epuizat căile de atac interne în măsura în care nu au recurs la noua acțiune introdusă prin legea din 27 iulie 2004. În această privință, el susține că mecanismul instituit ca urmare a hotărârii din cauza Do Iunie 2004 este de natură să corecteze obiecțiile reclamanților și prezintă perspective rezonabile de succes. Reclamanții contestă argumentele guvernului. În opinia acestora, noua acțiune creată de legea de soluționare a litigiilor nu poate fi considerată efectivă. Curtea observă că, în conformitate cu Legea privind despăgubirile din 27 iulie 2004, este posibil pentru persoanele precum reclamanții ale căror cereri sunt pendinte în fața Curții să sesizeze până la 3 ianuarie 2007 comisiile de despăgubire pentru a solicita despăgubiri pentru prejudiciul pe care l-au suferit din cauza excluderii lor forțate, a distrugerii bunurilor lor și a accesului la acestea. Curtea a examinat deja această acțiune și a ajuns la concluzia că a fost efectiv pentru a prezenta obiecțiile întemeiate pe deplasarea forțată, distrugerea bunurilor și refuzul autorităților de a permite accesul acestora în satele din sud-estul Turciei. În special, aceasta a considerat că noua acțiune era accesibilă și oferea șanse rezonabile de succes (a se vedea mai sus, §§ 73-87). Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamanții se plâng de negare a unei căi de atac efective, judiciare sau de altă natură, care le-ar fi permis să conteste distrugerea bunurilor lor și să se întoarcă în satul lor. Ei se referă la articolele 6 și 13 din Convenție. Curtea consideră că este oportun să se examineze acest aspect din perspectiva articolului 13 din Convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul combate această afirmație prin faptul că există acțiuni interne efective ale căror inițiative nu le-au folosit. Curtea a constatat deja că legea privind despăgubirile le oferă reclamanților o cale de atac efectivă pe care o pot folosi pentru a se plânge de distrugerea bunurilor lor și de faptul că le-ar fi refuzat accesul la acestea. Această concluzie este valabilă și în contextul punerii în aplicare a articolului 13 din convenție. Prin urmare, Curtea, în unanimitate, decide să unească cererile Declară cererile inadmisibile. Vincent Berger Bošjan M. Z upančič Module Președinte Anexă Lista reclamanților Cerere n Numele reclamanților Data de introducere 16967/02 Să știe Can Abdurrahman Can Selahattin Can Salih Can Zeki Can Abdurrahim Can Ahmet Can Hilmi Can Azize Can (Akyar) Martie 2002 16970/02 Remziye Ay (Talay) Martie 2002 16971/02 Sait Peker Martie 2002 16972/02 Meliha Ceylan Nevzat Ceylan Nezir Ceylan Salih Ceylan Yașar Ceylan Bilal Ceylan Abdurrahim Ceylan Șadiye Ceylan Mehmet Ceylan Arzu Ceylan Devrim Ceylan Martie 2002 16974/02 Sait Cankul Martie 2002 16975/02 Mehmet Addemir Mehmet Ali Akdemir Abdurrahman Addemir Tahsin Addemir Mustafa Aklemir Hatun Ayșe Addemir (Talan) Martie 2002 16977/02 Hashim Taș Kutbettin Taș ozzet Taș Muhittin Taș Muhyettin Taș Hüseyin Taș martie 2002 16978/02 Abdurrahman Cantürk maim Halil Cantürk Ahmet Cantürk Martie 2002 16979/02 Mehmet Cura Martie 2002 10. 16980/02 Salih Canpolat Halime Canime (Polat) Refik Canpolat Abdulkerim Canpolat Ahmet Canpolat martie 2002