ASAN c. TÜRKİYE

Publicat pe 29 ianuarie 2024 Secțiunea a doua Cerere nr. 2109/21 Mehmet ASAN împotriva Türkiye introdus la 14 decembrie 2020 comunicat la 8 ianuarie 2024 La 10 octombrie 2015, două explozii au sunat aproape de gara din Ankara într-o demonstrație pașnică. Doi sinucigași au ucis 107 de persoane și au rănit peste 500 de persoane. Invocând art. 2 din Convenție, reclamantul se plânge că autoritățile nu au luat măsuri operaționale preventive pentru a preveni acest atentat la Ankara, cel mai ucigaș din istoria Turciei. El susține, de asemenea, că poliția a folosit gaze lacrimogene imediat după atac, ceea ce i-ar fi împiedicat pe paramedici să intervină rapid pentru a oferi primul ajutor persoanelor rănite.

Recurentul care a obținut parțial câștig de cauză în fața instanțelor administrative, poate încă să se declare victima unei încălcări a Convenției în sensul articolului 34 din convenție În la mai, la art. 2 din convenție se consideră că se aplică în speță Yotova c. Bulgaria, nr 43606/04, § 69, 23 octombrie 2012) În acest caz, au încălcat circumstanțele cauzei art. 2 din Convenție (Osman c. Regatul Unit, 28 octombrie 1998, § 115, Rec., 1998-VIII, și Branko Tomašić și alții c. Croația, nr. 46598/06, § 50, 15 ianuarie 2009) În special, autoritățile au știut sau ar fi trebuit să știe că există un risc real și profund de atac în Ankara În acest sens, au făcut ele tot ce se putea aștepta în mod rezonabil de la lanuri pentru a preveni acest risc (Mastromatteo c. Italia [GC], n 37703/97, ê 68, CEDH 2002-VIII, și Paul și Audrey Edwards c. Regatul Unit, n 46477/99, § 55, CEDH 2002-II) În cadrul obligațiilor lor pozitive care decurg din art. 2 din convenție ( Centrul de resurse juridice în numele Valentine Campeanu c. România [GC], n 47848/08, § 130, CEDO 2014), autoritățile au furnizat reclamantului asistență medicală rapidă și adecvată

Publié le 29 janvier 2024

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 2109/21 Mehmet ASAN contre la Türkiye introduite le 14 décembre 2020 communiquée le 8 janvier 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

Le 10 octobre 2015, deux explosions retentirent près de la gare d’Ankara lors d’une manifestation pacifique. Deux kamikazes tuèrent 107 personnes et blessèrent plus de 500 personnes. Le requérant fut également blessé lors de cet attentat meurtrier. Invoquant l’article 2 de la Convention, le requérant se plaint que les autorités n’ont pas pris de mesures opérationnelles préventives pour empêcher cet attentat à Ankara, le plus meurtrier de l’histoire de la Turquie. Il soutient également que la police a utilisé du gaz lacrymogène juste après l’attentat, ce qui aurait empêché les secouristes à intervenir rapidement pour apporter les premiers soins aux personnes blessées.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant qui a obtenu partiellement gain de cause devant les juridictions administratives, peut-il toujours se prétendre victime d’une violation de la Convention au sens de l’article 34 de la Convention ? 2. Dans l’affirmative, l’article 2 de la Convention trouve-t-il à s’appliquer en l’espèce ( Yotova c. Bulgarie , n o 43606/04, § 69, 23 octobre 2012) ? 3. Si tel est le cas, les circonstances de la cause ont-elles emporté violation de l’article 2 de la Convention ( Osman c. Royaume-Uni , 28 octobre 1998, § 115, Recueil des arrêts et décisions 1998-VIII, et Branko Tomašić et autres c. Croatie , n o 46598/06, § 50, 15 janvier 2009) ? En particulier, les autorités savaient ou auraient dû savoir qu’il y avait un risque réel et imminent d’attentat à Ankara ? Dans l’affirmative, ont-elles fait tout ce que l’on pouvait raisonnablement attendre d’elles pour prévenir ce risque ( Mastromatteo c. Italie [GC], n o 37703/97, § 68, CEDH 2002-VIII, et Paul et Audrey Edwards c. Royaume-Uni , n o 46477/99, § 55, CEDH 2002-II) ? 4. Dans le cadre de leurs obligations positives découlant de l’article 2 de la Convention ( Centre de ressources juridiques au nom de Valentin Câmpeanu c. Roumanie [GC], n o 47848/08, § 130, CEDH 2014), les autorités ont-elles fourni au requérant des soins rapides et adéquats ?