Publicat pe 29 ianuarie 2024 Secțiunea a doua Cerere nr. 13383/22 Mustafa Özcan chaay împotriva Türkiye introdusă la 25 februarie 2022, comunicată la 8 ianuarie 2024: Cererea se referă la acuzații de neglijență medicală ca urmare a întârzierii în îngrijirea medicală a reclamantului de către autoritățile din casa în care a fost arestat. Raportul medical întocmit la 30 octombrie 2014 de către spitalul din Ok Meydan. (Istanbul) a indicat faptul că reclamantul a fost spitalizat în perioada 30 octombrie - 5 noiembrie 2014. Acest raport medical concluzionează că reclamantul avea scleroză multiplă. Din 10 aprilie 2015, acesta a primit tratament medical pentru boala sa. Detenția și îngrijirea medicală a reclamantului În momentul introducerii cererii, reclamantul a fost pus în detenție la domiciliu în arest de tip L din Silveri, ca urmare a loviturii de stat ratată din 15 iulie 2016, pentru presupusa sa apartenență la organizația numită FETÖ/PDY (organizație desemnată de autoritățile turce sub jurisdicția statului membru în care se află organizația teroristă Fetullahistă/structură de stat paralelă La 4 decembrie 2019 și la 27 mai 2020, reclamantul a solicitat asistență medicală autorităților de la domiciliu din Silvari din cauza deteriorării stării sale de sănătate. Raportul medical întocmit la 29 decembrie 2020 de către spitalul din Silviri a indicat faptul că reclamantul are scleroză multiplă. A avut o rată a dobânzii de 80%. Putea merge cu bețe pe o suprafață plată. Raportul medical întocmit la 1 februarie 2022 de către institutul medico-legal pe lângă ministrul justiției concluzionează că boala reclamantului nu ar intra în domeniul de aplicare al articolului 104 din Constituție, care permite eliberarea unui deținut din cauza stării sale de sănătate incompatibile cu detenția sa. Raportul arată că boala reclamantului putea fi tratată în detenție sigilată într-o casă de interdicție de tip R (centru de reabilitare). Acțiunile intentate de reclamant în fața instanțelor interne La 27 iulie 2020, constatând că reclamantul se plângea că nu a primit tratament medical până la 21 martie 2018, judecătorul de executare a casei din Silvini a respins diferitele acțiuni introduse de solicitant. Judecătorul a constatat că a reieșit din decizia conducerii casei din Silvari de a-și da demisia că reclamantul fusese examinat pentru prima dată de către medicul de la domiciliu la 17 ianuarie 2017. El a indicat că reclamantul primise medicamentele sale pentru boala sclerozei multiple ; el nu avea niciun registru anterior înainte de această dată pentru îngrijirea sa medicală. ; a fost examinat de către medicul de la domiciliu oprit ; în absența unui specialist în boala sa, a fost examinat de un alt medic care i-a prescris tratamentul ; nici o întârziere în îngrijirea bolii reclamantului nu a fost ridicată; el a primit tratamentul medical și a fost examinat cu regularitate de către un medic. La 12 august 2020, pe baza recursului formulat de reclamant și pe baza motivelor prezentate de instanța de executare, tribunalul de judecată al Silivri a confirmat decizia atacată. Instanța de judecată a indicat că, în avizul său scris, procurorul Republicii a solicitat confirmarea deciziei atacate în măsura în care aceasta era conformă cu procedura și cu legea. La 12 ianuarie 2022, o comisie a Curții Constituționale, formată din doi judecători, a respins într-o decizie succintă acțiunea individuală a reclamantului formulată în temeiul articolului 3 din convenție. Această decizie a fost notificată reclamantului la 22 ianuarie 2022. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul a afirmat că autoritățile de la casa de detenție a lui Silivri, unde era în detenție, au întârziat să-i acorde asistența medicală necesară datorită sclerozei multiple. În special, acesta susține că autoritățile de la domiciliu nu i-ar fi acordat asistența medicală de care avea nevoie până la 21 martie 2018, astfel încât starea sa de sănătate să fie afectată. Circumstanțele și modalitățile de tratare de către autoritățile penitenciare competente a bolii reclamantului se referă la un tratament inuman, în sensul articolului 3 din convenție (a se vedea, printre altele, principiile Kudła c. Polonia [GC], nr 30210/96, § 94, CEDO 2000-XI și Valašinas c. Lituania, n 44558/98, § 102, CEDH 2001-VIII) În special, autoritățile naționale competente și-au îndeplinit cu atenție obligațiile de protejare a sănătății reclamantului privat de libertate în măsura în care acesta suferea de scleroză multiplă (a se vedea, printre altele, Hummatov c. Azerbaidjan, n 9852/03 și 13413/04, § 104 și următoarele, 29 noiembrie 2007, Z.H.c. Ungaria, n 28973/11, § 28 și următoarele, 8 noiembrie 2012 și Amirov c. Rusia , nr. 51857/13, § 82 și următoarele: 27 noiembrie 2014)
Publié le 29 janvier 2024
Requête n
o
13383/22
Mustafa Özcan ÇAY
contre la Türkiye
introduite le 25 février 2022
communiquée le 8 janvier 2024
L’état de santé du requérant
La requête concerne des allégations de négligences médicales en raison du retard dans la prise en charge médicale du requérant par les autorités de la maison d’arrêt où il était en détention. Le rapport médical établi le 30
octobre 2014 par l’hôpital d’Ok Meydanı (Istanbul) indiqua que le requérant avait été hospitalisé du 30 octobre au 5 novembre 2014. Ce rapport médical conclut que le requérant était atteint de sclérose en plaques. Depuis le 10 avril 2015, il reçoit un traitement médical pour sa maladie.
La détention et la prise en charge médiale du requérant
Lors de l’introduction de la requête, le requérant était placé en détention à la maison d’arrêt de type L de Silivri, à la suite du coup d’état manqué du 15
juillet 2016, pour sa prétendue appartenance à l’organisation appelée FETÖ/PDY (organisation désignée par les autorités turques sous l’appellation «
Organisation terroriste Fetullahiste / Structure d’État parallèle
»). Il n’indique pas la date à laquelle il a été placé en détention.
Le 4 décembre 2019 et le 27 mai 2020, le requérant demanda aux autorités de la maison d’arrêt de Silivri une aide médicale en raison de la dégradation de son état de santé.
Le rapport médial établi le 29 décembre 2020 par l’hôpital de la maison d’arrêt de Silivri indiqua que le requérant –
atteint de sclérose en plaques
– avait un taux d’invalidité de 80
%. Il pouvait marcher avec des bâtons sur une surface plate.
Le rapport médical établi le 1
er
février 2022 par l’institut médicolégal auprès du ministre de la Justice conclut que la maladie du requérant n’entrait pas dans le champ d’application de l’article 104 de la Constitution, qui permet de mettre en liberté un détenu en raison de son état de santé incompatible avec sa détention. Le rapport établit que la maladie du requérant pouvait être soignée en détention s’il était placé dans une maison d’arrêt de type R (centre de réhabilitation).
Les recours intentés par le requérant devant les juridictions internes
Le 27 juillet 2020, constatant que le requérant se plaignait de ne pas avoir reçu de traitement médical jusqu’au 21 mars 2018, le juge de l’exécution de la maison d’arrêt de Silivri rejeta les différents recours intentés par le requérant. Le juge constata qu’il ressortait de la décision de la direction de la maison d’arrêt de Silivri que le requérant avait été examiné pour la première fois par le médecin de la maison d’arrêt le 17 janvier 2017. Il indiqua que le requérant avait reçu ses médicaments pour sa maladie de sclérose en plaques
; il n’y avait aucun registre antérieur avant cette date pour sa prise en charge médicale
; il avait été examiné par le médecin de la maison d’arrêt
; en l’absence d’un spécialiste de sa maladie, il avait été examiné par un autre médecin qui lui prescrivit son traitement
; aucun retard dans la prise en charge de la maladie du requérant n’avait été relevé
; il recevait son traitement médical et était examiné par un médecin régulièrement.
Le 12 août 2020, sur recours formé par le requérant et en se fondant sur les motifs avancés par le juge de l’exécution, la cour d’assises de Silivri confirma la décision attaquée. La cour d’assises indiqua que dans son avis écrit le procureur de la République demanda de confirmer la décision attaquée dans la mesure où elle était conforme à la procédure et à loi.
Le 12 janvier 2022, une commission de la Cour constitutionnelle, formée de deux juges, rejeta dans une décision succincte le recours individuel du requérant tiré de l’article 3 de la Convention. Cette décision fut notifiée au requérant le 22 janvier 2022.
Les griefs du requérant
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant allègue que les autorités de la maison d’arrêt de Silivri, où il était en détention, ont tardé à lui prodiguer les soins médicaux nécessaires en raison de sa sclérose en plaques. En particulier, il soutient que les autorités de la maison d’arrêt ne lui auraient pas donné les soins médicaux dont il avait besoin jusqu’au 21 mars 2018 de sorte que son état de santé s’était dégradé.
1.
Les circonstances et les modalités du traitement par les autorités pénitentiaires compétentes de la maladie du requérant s’analysent-elles en un traitement inhumain, au sens de l’article 3 de la Convention (voir pour les principes, entre autres,
Kudła c.
Pologne
[GC], n
o
30210/96, §
2000-XI, et
Valašinas c. Lituanie
, n
o
44558/98, §
?
2.
En particulier, les autorités nationales compétentes ont-elles rempli avec diligence leurs obligations de protéger la santé du requérant privé de liberté dans la mesure où il était atteint de sclérose en plaques (
voir, entre autres,
Hummatov c. Azerbaïdjan
, n
os
9852/03 et 13413/04, §§
104 et suiv., 29
novembre 2007,
Z.H. c. Hongrie
, n
o
28973/11, §§ 28 et suiv., 8
novembre 2012, et
Amirov c. Russie
, n
o
51857/13, §§ 82 et suiv., 27 novembre 2014)
?