Gutl împotriva Austriei

Reclamantul s-a născut în 1977 și trăiește în Belgrad (Serbia). La 6 iulie 1991, reclamantul a fost botezat în conformitate cu ritualul ceremonial al Martorilor lui Iehova și a devenit membru activ. La 1 decembrie 1995, el a asumat funcția de predicator (“prieten special cu timp integral” sau „ pionier regulat” – Sondervollzeitdiener, allgemeiner Pionier). La 20 decembrie 1995, Autoritatea Militară Styriană (Militär-kommando) a considerat că reclamantul trebuie să efectueze serviciul militar. Apoi l-a numit (Einberufungsbefehl) pentru a începe serviciul militar la 1 iulie 1996. Reclamantul, la 13 ianuarie 1997, a depus o cerere la Ministrul Federal al Afacerilor Interne (Bundesminister für Inneres) de recunoaștere ca obiector de conștientizare (Zivildiensterklärung).

10. Ulterior, la 14 aprilie 1997, ministrul Afacerilor Interne a recunoscut reclamantul ca obiector de conștientizare. În consecință, el a fost exceptat de la datoria de a îndeplini serviciul militar, dar are posibilitatea de a îndeplini serviciul civil (Zivildienst). 11. De la 28 iulie 1997 până la 1 iulie 1998 reclamantul a trăit într-o comunitate de predicatori („familia Bethel” – Bethelfamilie), care, în opinia reclamantului, este similar cu o ordine religioasa (Ordin) și este numită Ordinul Religios al Martorilor lui Iehova (Orden der Sonder-vollzeitdien der Zeugen Jehovas). 12. La 1 aprilie 1998, Ministerul Afacerilor Interne a ordonat reclamantului să înceapă serviciul său civil (Zuweisungsbescheid) cu Brigada Regională de Foc Styrian (Landesfeuerwehrkommando Steiermark) la 2 iunie 1998. 13. La 17 aprilie 1998, reclamantul a devenit diacon (“servitor ministerial” – Diakon, Diensimtgehilfe) în cadrul Martorilor lui Iehova.

14. La 30 aprilie 1998, reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof) împotriva ordinului Ministerului din 1 aprilie 1998, ce a solicitat, de asemenea, suspendarea efectului său. La 17 aprilie 1998, el a devenit diacon și a aspirat să asume funcția unui bătrân în cadrul Martorilor lui Iehova. Referindu-se la dreptul german (art. 10 alineatul (1) alineatul (3) din Legea germană a Serviciilor Civile) și la jurisprudența și practica Curții Administrative Federale (BVerwG, 29 septembrie 1989, Zl. 8 C 53.87), el susține că persoanele într-o situație similară (președinții și diaconi) sunt scutite de serviciul militar obligatoriu sau civil.

În plus, reclamantul s-a plâns că art. 13a alineatul (1) din Legea privind serviciile civile nu a scutit decât membrii societăților religioase recunoscute care exercită servicii specifice de cultură sau de instruire religiosă din obligația de a îndeplini serviciul civil, în timp ce el deține o poziție clericală comparabilă în cadrul Martorilor lui Iehova. În plus, art. 11 alineatul (1) din Legea federală privind statutul religios înregistrat (Bundesgesetz über die Rechtspersönlichkeit von religiösen Bekenntnisgemeinschaften, denumită în continuare „Legea 1998”), care a intrat în vigoare la 10 ianuarie 1998, a stabilit că recunoașterea în temeiul Legii de recunoaștere a fost posibilă numai după zece ani de existență ca comunitate religioasă înregistrată.

Prin urmare, această nouă dispoziție a exclus orice recunoaștere în următorii zece ani și a făcut ca Legea de recunoaștere să nu fie aplicabilă până în 2008. Reclamantul a solicitat Curții Constituționale să revoce restricția care limitează aplicarea articolului 13a alineatul (1) din Legea privind serviciile civile la „societăți religioase recunoscute” și în alternativă pentru a revoca cerința de zece ani prevăzută la art. 11 alineatul (1) din Legea din 1998. 15. La 8 iunie 1998, Curtea Constituțională a refuzat să se ocupe de plângerea reclamantului pentru lipsa unor perspective de succes, respingând în continuare cererea reclamantului de a avea efect suspensiv. 16. Ulterior, la 24 iunie 1998, reclamantul a fost de acord cu Ministerul Afacerilor Interne că va începe serviciul său civil într-o instituție pentru persoane cu handicap la 1 iulie 1998, și, prin urmare, a părăsit comunitatea de predicatori.

17. La 7 iulie 1998, reclamantul a solicitat Curții Constituționale să transmită plângerea sa din 30 aprilie 1998 Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshof). 18. La 23 iulie 1998, Curtea Constituțională a acordat solicitarea reclamantului. 19. La 18 august 1998, reclamantul și-a completat plângerea și a solicitat Curții administrative să intenteze o procedură de revizuire a constituționalității (Getzesprüfungsverfahren) a expresiei „societăți religioase recunoscute” din art. 13a alineatul (1) din Legea privind serviciile civile. În alternativa, el a solicitat interpretarea dispozițiilor în cauză în conformitate cu principiul egalității.

Astfel, el a susținut că, având în vedere poziția sa de diacon în Martorii lui Iehova, el ar trebui să fie eliberat de obligația de a îndeplini serviciul civil ca fiind poziție sa implicată în sprijinirea bătrânilor prin îndrumarea comunităților, desfășurarea unei lucrări clericale în colaborare cu alți Martori ai lui Iehova, oferind citiri biblice, discursuri și comentarii în timpul închinarii și oferind îndrumări pentru rugăciuni; în consecință, funcțiile sale erau echivalente cu cele ale membrilor societăților religioase înregistrate care furnizau servicii legate de bunăstare spirituală sau de învățături clericale după ce s - au absolvit studii teologice sau ale studenților teologice care se pregăteau să asume o funcție clericală.

20. Prin decizia din 10 noiembrie 1998, Curtea Administrativă și-a respins plângerea, menționând că Legea din 1998 și în special art. 11 alineatul (1) nu au fost aplicate și nu au fost aplicate de Ministerul Afacerilor Interne în cazul reclamantului. Mai degrabă, Ministerul a trebuit să aplice art. 13a alin. (1) din Legea privind serviciile civile, cererea recunoașterii unei societăți religioase ca condiție prealabilă pentru exceptarea serviciului civil. Dispoziția ca astfel de persoane nu a susținut îngrijorări în ceea ce privește constituționalitatea, deoarece obiectivul său nu a fost de a acorda o scutire de obligația de a exercita serviciul civil la fiecare funcționar al unei comunități religioase, indiferent dacă aceaceasta a fost recunoscută sau nu.

La 15 ianuarie 1999, decizia a fost servită de consilierul reclamantului 21. La 30 iunie 1999, reclamantul a încheiat serviciul său civil și, la 1 iulie 1999, a revenit la Ordinul Religios al Martorilor lui Iehova, unde a rămas până la sfârșitul lunii iulie 2000, ulterior, a părăsit comunitatea de predicatori, a continuat să lucreze ca predicator și a primit o nouă instruire clericală. 22. În septembrie 2003, reclamantul a început să facă lucrarea misionară ca predicator în Serbia și Muntenegru.

23. Secțiunea 13a alineatul (1) din Legea privind serviciile civile (Zivildienstgesetz) prevede următoarele: „O scutire de la obligația de a îndeplini serviciul civil se aplică următoarelor membri ai societăților religioase recunoscute: 1. preoții ordonați, 2. persoanele implicate în bunăstarea spirituală sau în predare clericală după ce au absolvit studiile teologice, 3 membri ai unui ordin religios care au făcut un jurământ solemn, 4 studenți de teologie care se pregătesc să asume o funcție clericală.” 24. Pentru o descriere detaliată a situației juridice în Austria în acest domeniu, a se vedea Löffelmann v. Austria (nr. 42967/98).

6. The applicant was born in 1977 and lives in Belgrade (Serbia). 7. On 6 July 1991 the applicant was baptised in accordance with the ceremonial rite of the Jehovah’s Witnesses and became an active member. On 1 December 1995 he assumed the function of a preacher (“special full-time servant” or “regular pioneer” – Sondervollzeitdiener, allgemeiner Pionier). 8. On 20 December 1995 the Styrian Military Authority (Militär-kommando) found the applicant fit to perform military service. It subsequently called him up (Einberufungsbefehl) to begin his military service on 1 July 1996. That order was later revoked. 9. The applicant, on 13 January 1997, filed a request with the Federal Minister for Internal Affairs (Bundesminister für Inneres) for recognition as a conscientious objector (Zivildiensterklärung).

10. Subsequently, on 14 April 1997, the Minister for Internal Affairs recognised the applicant as a conscientious objector. Accordingly, he was exempted from the duty to perform military service but liable to perform civilian service (Zivildienst). 11. From 28 July 1997 until 1 July 1998 the applicant lived in a community of preachers (“Bethel family” – Bethelfamilie), which, in the applicant’s view, is similar to a religious order (Orden) and is called the Religious Order of the Jehovah’s Witnesses (Orden der Sonder-vollzeitdiener der Zeugen Jehovas). 12. On 1 April 1998 the Ministry for Internal Affairs ordered the applicant to commence his civilian service (Zuweisungsbescheid) with the Styrian Regional Fire Brigade (Landesfeuerwehrkommando Steiermark) on 2 June 1998. 13. On 17 April 1998 the applicant became a deacon (“ministerial servant” – Diakon, Dienstamtgehilfe) within the Jehovah’s Witnesses.

14. On 30 April 1998 the applicant lodged a complaint with the Constitutional Court (Verfassungsgerichtshof) against the Ministry’s order of 1 April 1998, also requesting the suspension of its effect. The applicant submitted that he had been living in a community of preachers since 28 July 1997 and devoted all his time to religious activities. On 17 April 1998 he had become a deacon and aspired to assume the function of an elder within the Jehovah’s Witnesses. Referring to German law (section 10(1)(3) of the German Civilian Service Act) and the case-law and practice of the Federal Administrative Court (BVerwG, 29 September 1989, Zl. 8 C 53.87), he argued that persons in a similar situation (preachers and deacons) were exempt from compulsory military or civilian service.

Further, the applicant complained that section 13a(1) of the Civilian Service Act exempted only members of recognised religious societies performing specific services relating to worship or religious instruction from the obligation to perform civilian service, whereas he held a comparable clerical position within the Jehovah’s Witnesses. Furthermore, section 11(1) of the newly introduced Federal Act on the Legal Status of Registered Religious Communities (Bundesgesetz über die Rechtspersönlichkeit von religiösen Bekenntnisgemeinschaften, hereafter referred to as the “1998 Act”), which had entered into force on 10 January 1998, established that recognition under the Recognition Act was only possible after ten years’ existence as a registered religious community.

Therefore this new provision precluded any recognition during the following ten years and made the Recognition Act inapplicable until 2008. The applicant requested the Constitutional Court to revoke the restriction limiting the application of section 13a(1) of the Civilian Service Act to “recognised religious societies”, and in the alternative to revoke the ten-year’ requirement laid down in section 11(1) of the 1998 Act. 15. On 8 June 1998 the Constitutional Court refused to deal with the applicant’s complaint for lack of prospects of success. It further dismissed the applicant’s request for his complaint to have suspensive effect. 16. Subsequently, on 24 June 1998, the applicant agreed with the Ministry for Internal Affairs that he would begin his civilian service in an institution for disabled persons on 1 July 1998, and he consequently left the community of preachers.

17. On 7 July 1998 the applicant requested the Constitutional Court to transmit his complaint of 30 April 1998 to the Administrative Court (Verwaltungsgerichtshof). 18. On 23 July 1998 the Constitutional Court granted the applicant’s request. 19. On 18 August 1998 the applicant supplemented his complaint and requested the Administrative Court to institute proceedings to review the constitutionality (Gesetzesprüfungsverfahren) of the wording “recognised religious societies” in section 13a(1) of the Civilian Service Act. In the alternative, he requested that the provision at issue be interpreted in conformity with the principle of equality.

He thus argued that, in view of his position as a deacon in the Jehovah’s Witnesses, he should be dispensed from the obligation to perform civilian service as his position involved supporting elders by guiding the communities, carrying out clerical work in cooperation with other fellow Jehovah’s Witnesses, giving Bible readings, speeches and commentaries during worship and offering guidance for prayers; accordingly, his functions were equivalent to those of members of registered religious societies who provided services relating to spiritual welfare or clerical teaching after graduating in theological studies, or to those of students of theology who were preparing to assume a clerical function.

20. By a decision of 10 November 1998 the Administrative Court dismissed his complaint. It noted that the 1998 Act and in particular section 11(1) had not been applied and were not to be applied by the Ministry for Internal Affairs in the applicant’s case. Rather, the Ministry had to apply section 13a(1) of the Civilian Service Act, requiring recognition of a religious society as a precondition for exemption from civilian service. The provision as such raised no concerns as regards constitutionality, since its objective was not to grant an exemption from the obligation to perform civilian service to every functionary of a religious community, whether or not it was recognised. It further held that the impugned provision, on account of its explicit wording, could not be interpreted in the manner suggested by the applicant.

The decision was served on the applicant’s counsel on 15 January 1999. 21. On 30 June 1999 the applicant ended his civilian service and, on 1 July 1999, he rejoined the Religious Order of the Jehovah’s Witnesses, where he stayed until the end of July 2000. Subsequently, he left the community of preachers, continued to work as a preacher and received further clerical training. 22. In September 2003 the applicant began to do missionary work as a preacher in Serbia and Montenegro.

23. Section 13a(1) of the Civilian Service Act (Zivildienstgesetz) provides as follows: “An exemption from the obligation to perform civilian service shall apply to the following members of recognised religious societies: 1. ordained priests, 2. persons involved in spiritual welfare or in clerical teaching after graduating in theological studies, 3. members of a religious order who have made a solemn vow, and 4. students of theology who are preparing to assume a clerical function.” 24. For a detailed description of the legal situation in Austria in this field see Löffelmann v. Austria (no. 42967/98).