SAM TM TRANSPORTS c. FRANCE

Publicat la 29 ianuarie 2024 SECȚIUNEA CINCICEA RĂSPUNS n 33851/23 SAM TM TRANSPORTS împotriva Franței, introdusă la 4 septembrie 2023, comunicată la 8 ianuarie 2024 FOARTE DE L Mai 2017, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Casație (Civ. 2, 13 ianuarie 2022, nr. 176516, publicat în Buletinul Oficial Prin opt hotărâri din 28 iunie 2019, Consiliul prudomilor din Nisa a condamnat societatea reclamantă să plătească diverse sume către opt dintre angajații săi. Aceasta a introdus apelul prin mijloace electronice, specificându-i pe liderii hotărârilor pe care intenționa să le critice în anexe atașate la transmisiile sale. Prin intermediul instanței de apel din Aix-en-Provence a acordat din oficiu un motiv întemeiat pe absența efectului evolutiv al acestor apeluri.

Prin opt hotărâri din 25 iunie 2021, Comisia a considerat că a articolului 901 Codul de procedură civilă nu permitea să se anexeze o anexă la o declarație de apel și a considerat că aceasta nu a fost în mod valabil sesizată cu nici o cerere, în măsura în care șefii criticați de hotărâri nu au inclus chiar în corpul declarațiilor de apel. Prin hotărârea din 8 În iunie 2023, Curtea de Casație a respins recursurile formulate împotriva acestor hotărâri. Reafirmând jurisprudența sa anterioară, aceasta a considerat că art. 901 din Codul de procedură civilă, în versiunea sa în vigoare atunci, trebuia interpretat în sensul că Chiar și o anexă care nu o poate completa decât în cazul în care nu este posibil din punct de vedere tehnic.

Or, o astfel de imposibilitate tehnică nu era în speță. Societatea reclamantă susține că a fost privată de o examinare a temeiniciei apelului său și că o astfel de restricție de acces la o instanță este contrară articolului 6 § 1 din convenție.

Aceasta susține că normele procedurale care i-au fost opuse au fost interpretate într-un mod imprevizibil și excesiv de formalizat și că, în special, au fost furnizate practicienilor indicații contrare de către Ministerul Justiției (circular din 4 august 2017, BOMJ 2017 08 din 31 august 2017, p. 7) și de către Consiliul Național al Barourilor ( Procedură de apel în materie civilă: difuzarea unui fâșie de șosele de șosea care face parte din declarația de înfățișare a cererii din 7 noiembrie 2017). ÎNTREBARE CU PĂRȚILE În ceea ce privește absența unui efect evolutiv al declarațiilor de înfățișare prezentate de societatea reclamantă, instanțele interne au adus atingere dreptului la o instanță judecătorească În special, această restricție de acces la un al doilea grad de jurisdicție a fost previzibilă sau amprentă excesivă

Publié le 29 janvier 2024

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 33851/23

SAM TM TRANSPORTS

contre la France introduite le 4 septembre 2023 communiquée le 8 janvier 2024

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête porte sur une restriction d’accès à un second degré de juridiction résultant de l’application de l’article 901 du code de procédure civile, dans sa version issue du décret n o 2017 ‑ 891 du 6 mai 2017, tel qu’interprété par la Cour de cassation (Civ. 2, 13 janvier 2022, n o 20 ‑ 17.516, publié au Bulletin ). Par huit jugements du 28 juin 2019, le conseil des prudhommes de Nice condamna la société requérante à verser diverses sommes à huit de ses salariés. Elle interjeta appel par voie électronique en précisant les chefs des jugements qu’elle entendait critiquer dans des annexes jointes à ses transmissions. La cour d’appel d’Aix-en-Provence souleva d’office un moyen tiré de l’absence d’effet dévolutif de ces appels.

Par huit arrêts du 25 juin 2021, elle jugea que l’article 901 du code de procédure civile ne permettait pas de joindre une annexe à une déclaration d’appel et considéra qu’elle n’avait été valablement saisie d’aucune demande, dans la mesure où les chefs critiqués des jugements ne figuraient pas dans le corps même des déclarations d’appel. Par un arrêt du 8 juin 2023, la Cour de cassation rejeta les pourvois formés contre ces arrêts. Réaffirmant sa jurisprudence antérieure, elle jugea que l’article 901 du code de procédure civile, dans sa version alors en vigueur, devait être interprété en ce sens qu’il imposait à l’appelant d’énoncer les chefs du jugement critiqués dans la déclaration d’appel elle ‑ même, une annexe ne pouvant la compléter qu’en cas d’empêchement d’ordre technique.

Or, une telle impossibilité technique n’était pas alléguée en l’espèce. La société requérante soutient qu’elle a été privée d’un examen du bienfondé de son appel et qu’une telle restriction d’accès à un tribunal est contraire à l’article 6 § 1 de la Convention. Elle fait valoir que les règles procédurales qui lui ont été opposées ont été interprétées de façon imprévisible et excessivement formaliste. Elle expose en particulier que des indications contraires avaient été apportées aux praticiens par le ministère de la Justice (circulaire du 4 août 2017, BOMJ n o 2017 ‑ 08 du 31 août 2017, p. 7) et par le Conseil national des barreaux (« Procédure d’appel en matière civile : diffusion d’une trame de “pièce jointe faisant corps avec la déclaration d’appel” », publication du 7 novembre 2017).

QUESTION AUX PARTIES

En constatant l’absence d’effet dévolutif des déclarations d’appel présentées par la société requérante, les juridictions internes ont-elles porté atteinte au « droit à un tribunal » que consacre l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, cette restriction d’accès à un second degré de juridiction était-elle prévisible ou empreinte d’un formalisme excessif ?