KOLODYAZHNYY v. UKRAINE

Publicat la 29 ianuarie 2024 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 13511/21 Andriay Oleksandrovych KOLODYAZHNYY împotriva Ucrainei depusă la 27 februarie 2021 a comunicat la 9 ianuarie 2024 OBIECTUL CAUZUL Autoritățile de executare în cadrul procedurilor penale împotriva persoanelor terțe și presupusă indisponibilitate de căi de recurs interne pentru reclamațiile relevante ale reclamantului. La 16 ianuarie 2019 mandatul inițial de cinci ani al numirii reclamantului în calitate de judecător la Curtea de District Glukhiv care a expirat și în așteptarea încheierii procedurii oficiale pentru re numirea sa pentru viață în conformitate cu legislația aplicabilă, reclamantul și-a păstrat statutul de judecător și remunerarea în calitate de judecător, în timp ce a fost suspendat de la cazurile de prelucrare. 2019 procedura care a fost finalizată, reclamantul și-a reluat funcțiile judiciare. În noiembrie 2019, autoritățile naționale de aplicare a legii au instituit proceduri penale cu privire la suspectarea abuzului de fonduri publice din cauza numeroase cazuri la nivel național în care, datorită întârzierilor în organizarea procedurii de re numire judiciară, judecătorii care așteaptă re numirea au reținut remunerația, în timp ce nu au fost prelucrate cazuri în timpul perioadelor prelungite. În 2020, reclamantul a învățat prin șansă de la un coleg că poliția regională Sumy a instituit un set suplimentar de proceduri penale în vederea anchetei unei posibile abuzuri ale fondurilor de către personalul instanței sale, deoarece a continuat să-și plătească salariul judiciar între 17 ianuarie și 23 decembrie 2019, în timp ce așteaptă re numirea sa. În plus, reclamantul a reușit să afle, prin întâmplare, că, în august 2020, în cadrul acestor proceduri, investigatorii de poliție regionali Sumy au solicitat Curții de district Zarichnyy, în Sumy, cerând, în conformitate cu art. 159 din Codul de procedură penală („CCP”), ordona să impună operatorului și băncii de telecomunicații reclamantului să furnizeze diferite date de telecomunicații și bancare cu privire la perioada menționată anterior, având în vedere că au nevoie pentru a determina dacă și atunci când reclamantul a fost fizic prezent în biroul său. În ceea ce privește datele de telecomunicații, la 27 august 2020, judecătorul investigator K. a emis un ordin care impune operatorul de telecomunicații reclamantului să divulge, în special, numărul său IMEI (un număr unic de identitate a echipamentelor mobile internaționale), timpul și durata fiecărui apel telefonic emis sau primit în cursul perioadei între 17 În ceea ce privește informațiile bancare, la 12 octombrie 2020 judecătorul investigator Y. a respins cererea unui investigator din 9 octombrie 2020, având în vedere că aceasta nu a fost suficient de justificată și disproporționată. Octombrie 2020 și atribuit judecătorului K., la 2 noiembrie 2020 a fost permis în parte. Mai precis, judecătorul K. a emis un ordin convingător pentru banca găzduindu-se contul curent la care salariul reclamantului a fost plătit pentru a divulga datele, ora, locația și tipurile de retrageri de bani prin intermediul masinilor de numerar și a terminalelor de plată pentru perioada între 17 ianuarie și 23 decembrie 2019. Ordinea a obligat, de asemenea, banca să furnizeze înregistrări video și fotografii, dacă sunt disponibile, ale persoanei care au efectuat retragerile în numerar în cursul perioadei de mai sus și să dezvăluie numărul de telefon mobil al proprietarului contului. Apelurile reclamantului împotriva ordonanțelor judecătorești din 27 august și 2 noiembrie 2020 au fost respinse, instanța de recurs a susținut că nu au fost supuse recursului. Operatorul de telecomunicații al reclamantului și băncii au refuzat să răspundă cererilor sale de divulgare a informațiilor pe care le-au divulgat autorităților de investigare în legătură cu ordinele convingătoare menționate anterior, deoarece legea aplicabilă le-a împiedicat să răspundă la aceste cereri. Autoritățile de investigație relevante la care și reclamantul a refuzat să divulge orice informații relevante care se referă la confidențialitatea anchetei și la faptul că procedura penală relevantă nu se referă personal la solicitant. La 6 noiembrie 2020, Curtea de district Zarichnyy din Sumy a respins, în decizia sa finală, apelul reclamantului împotriva refuzului autorităților investigative de a furniza informații privind domeniul de aplicare al datelor sale bancare și de comunicare care le-au fost puse la dispoziție. Reclamantul susține că prelucrarea datelor sale de telecomunicații și bancare de către autoritățile de investigare nu a fost în conformitate cu legea, deoarece cadrul juridic aplicabil nu a îndeplinit standardul de „calitate a dreptului” și nu a respectat principiul „regulului de drept”. În acest sens, el observă, în special, că legea aplicabilă: (a) nu a obligat autoritatea de aplicare a legii să notifice reclamantului cu privire la colectarea datelor sale și nu a impus nicio constrângere în ceea ce privește durata depozitării sau scopurile și modalitățile în care aceaceasta ar putea fi utilizată și prelucrată o dată obținută; (b) nu a furnizat niciun mecanism care să permită reclamantului să conteste licența și/sau necesitatea colectării datelor sale, să-l acceseze, să-și ceară rectificarea sau eliminarea sau să își exercite drepturile în temeiul dreptului intern, fie înainte sau după eliberarea ordinului convingător; (c) nu a împiedicat autoritatea de aplicare a legii să revizuiască o cerere de acces la date care a fost deja respinsă de către un judecător competent; și (d) nu a conținut nicio garanție procedurală care limitează competențele conferite autorității de aplicare a legii de la art. 159 din CCP sau un mecanism care asigură protecția datelor cu caracter personal referitoare la membrii justiției. Reclamantul susține, de asemenea, că ordinele convingătoare din 27 august și 2 noiembrie 2020 nu au fost necesare într-o societate democratică, deoarece cererile de acces la date depuse de autoritățile de investigare în cazul său nu au corespuns la o necesitate socială pressante și volumul de informații solicitate de acestea a fost extrem de disproporționat în raport cu orice obiectiv legitim pe care ar fi putut fi urmărit-o. Reclamantul susține, de asemenea, că nu există căi de recurs interne eficace pentru plângerile sale. Întrebarea părților a existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața și/sau corespondența sa, în contravenție cu art. 8 din Convenție? În ceea ce privește argumentele specifice ale reclamantului, părțile sunt invitate, în special, să formuleze observații cu privire la calitatea legii aplicabile și la respectarea sa cu principiul statului de drept și cu privire la necesitatea presupusei interferențe. 13 din Convenție? În afirmativ, Guvernul este solicitat să furnizeze exemple de jurisprudență relevantă sau alte materiale relevante.

Published on 29 January 2024

FIFTH SECTION

Application no. 13511/21

Andriy Oleksandrovych KOLODYAZHNYY

against Ukraine

lodged on 27 February 2021

communicated on 9 January 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns allegedly unlawful and unnecessary processing of banking and telecommunication data of a district court judge by the law

‑

enforcement authorities within the framework of criminal proceedings against third persons and alleged unavailability of domestic remedies for the applicant’s relevant complaints. The applicant refers to Articles 8 and 13 of the Convention.

On 16 January 2019 the initial five-year term of the applicant’s appointment as a judge at the Glukhiv District Court having expired and pending the completion of the official procedure for his re-appointment for life in accordance with applicable law, the applicant retained his status and remuneration as a judge, while being suspended from processing cases. On 23

December

2019 the procedure having been completed, the applicant resumed his judicial functions.

In November 2019 the national law-enforcement authorities instituted criminal proceedings concerning suspected misuse of public funds on account of numerous cases nationwide where, due to delays in the organisation of the judicial re-appointment procedure, judges awaiting re-appointment retained remuneration while not processing cases during extended time-periods.

In 2020 the applicant learned by chance from a colleague that the Sumy regional police had instituted an additional set of criminal proceedings with a view to investigating a possible misuse of funds by his court’s staff in that he had continued to be paid his judicial salary between 17

January and 23

December

2019, while waiting for his re-appointment.

Further to that, the applicant managed to find out, by chance, that in August 2020, within the framework of those latter proceedings, the Sumy regional police investigators had applied to the Zarichnyy District Court in Sumy seeking, under Article 159 of the Code of Criminal Procedure (“CCP”), orders compelling the applicant’s telecommunications operator and bank to provide various telecommunication and banking data pertaining to the aforementioned period on the grounds that they needed to determine whether and when the applicant had in fact been physically present in his office.

Insofar as the telecommunication data was concerned, on 27 August 2020 investigative Judge K. issued an order compelling the applicant’s telecommunications operator to disclose, in particular, his IMEI number (a unique International mobile equipment identity number), time and duration of each telephone call emitted or received during the period between 17

January and 23 December 2019 from his telephone, as well as telephone numbers of his interlocutors and SMS recipients/senders and his related geolocation data.

As regards banking information, on 12

October

2020 investigative Judge

Y. rejected an investigator’s request of 9 October 2020 having found it insufficiently substantiated and disproportionate. The same request having been re-lodged on 29

October

2020 and assigned to Judge K., on 2

November

2020 it was allowed in part. More specifically, Judge K. issued an order compelling the bank hosting the current account to which the applicant’s salary had been paid to disclose the dates, time, location, and types of money withdrawals through cash machines and payment terminals for the period between 17 January and 23 December 2019. The order also compelled the bank to provide videorecording and photographs, if available, of the person who had effected the cash withdrawals during the above period and to disclose the account owner’s mobile telephone number.

The applicant’s appeals against the court orders of 27

August and 2

November 2020 were turned down, the appeal court having held that they were not subject to appeal.

The applicant’s telecommunications operator and the bank refused to answer his requests for disclosure what information, if any, they had divulged to the investigative authorities in connection with the aforementioned compelling orders on the grounds that the applicable law estopped them from answering those requests.

The relevant investigative authorities to which the applicant also turned refused to divulge any relevant information referring to the confidentiality of the investigation and to the fact that the relevant criminal proceedings did not concern the applicant personally.

On 6 November 2020 the Zarichnyy District Court in Sumy dismissed, in its final decision, the applicant’s appeal against the refusal of the investigative authorities to provide information concerning the scope of his banking and communication data which had been made available to them.

The applicant alleges that the processing of his telecommunications and banking data by the investigative authorities was not in accordance with the law, because the applicable legal framework did not meet the “quality of law” standard and did not comply with the “rule of law” principle. In that regard he notes, in particular, that the applicable law:

(a)

did not oblige the law-enforcement authority to notify the applicant about the collection of his data and did not impose any constraints as to the duration of its storage or the purposes and manner in which it could be used and processed once obtained;

(b)

did not provide any mechanism empowering the applicant to contest the lawfulness and/or necessity of the collection of his data, to access it, demand its rectification or deletion or exercise his rights under domestic law either before or after the compelling order was issued;

(c)

did not prevent the law-enforcement authority from re-lodging a data access request which had already been turned down by a competent judge; and

(d)

did not contain any procedural safeguards curtailing the powers vested in the law-enforcement authority by Article 159 of the CCP or a mechanism ensuring the protection of personal data pertaining to the members of the judiciary.

The applicant further argues that the compelling orders of 27 August and 2

November

2020 were not necessary in a democratic society, because the data access requests filed by the investigative authorities in his case did not correspond to a pressing social need and the volume of information sought by them was grossly disproportionate to any legitimate aim they might have pursued.

The applicant also argues that there are no effective domestic remedies for his complaints.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Has there been a violation of the applicant’s rights to respect for his private life and/or correspondence, contrary to Article

8 of the Convention?

Regard being had to the applicant’s specific arguments, the parties are invited, in particular, to comment on the quality of applicable law and its compliance with the rule of law principle and on the necessity of the alleged interference complained of.

2.

Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints under Article

8, as required by Article

13 of the Convention?

In the affirmative, the Government are requested to provide examples of relevant case-law or other pertinent material.