KORZUCH v. POLAND

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 12875/07 de către Edmund KORZUCH împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la martie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 13 martie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Edmund Korzuch, este un național polonez care s-a născut în 1938 și trăiește în Rybnik. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl. Situația cazului Cauza, astfel cum a fost prezentată de reclamant, poate fi rezumat după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului La 7 februarie 2000, reclamantul a fost arestat pe suspect că a comis infracțiuni legate de fraudă. La 14 aprilie 2000, el a fost eliberat pe cauțiune. Aprilie 2001 reclamantul a fost acuzat în fața Curții de District Opole ( Sād Rejonowy ). Proiectul de acuzație are numeroase acuzații de fraudă împotriva a 9 acuzate. Audierile programate pentru 16 iulie, 21 septembrie și 5 noiembrie 2004 au fost suspendate. Între 10 martie 2006 și 29 septembrie 2006, Curtea a organizat șapte audieri, dintre care două au fost suspendate. La 20 iulie 2007, Curtea de District Opole a constatat că nu are competență să se ocupe de acest caz și l-a renunțat la Curtea Regională Opole (Sād Okręgowy La 15 octombrie 2007, Curtea de District Opole a trimis cazul de examinare de către Curtea de District Opole. Cazul este în așteptare în fața Curții de District Opole. La 1 septembrie 2006, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Opole în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea din 2004”). Reclamantul a solicitat o hotărâre privind faptul că durata procedurii în fața Curții de District Opole a fost excesivă și o atribuire de o justă satisfacție în valoare de 10.000 de zloti polonezi (PLN) (aprox. 2500 EUR). La 25 septembrie 2006 Curtea regională și-a respins plângerea. Curtea a recunoscut în mod excesiv lungimea procedurii în fața Curții de District Opole, constatând că a existat o perioadă de inactivitate nejustificată între 23 aprilie 2001 și 16 iulie 2004. Cu toate acestea, a susținut că legea din 2004 produce efecte juridice începând cu data intrării în vigoare a acesteia (17 septembrie). În consecință, acesta a examinat cererea reclamantului numai în ceea ce privește ultimii doi ani ai procedurii. Curtea a constatat că, în cursul părții relevante ale procedurii, nu a existat nici inactivitate sau întârziere nejustificată din partea instanței interne. Legea și practicile interne relevante referitoare la remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005 VIII. COMPLAINTS Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata excesivă a procedurii. El s-a plâns în continuare în conformitate cu art. 6 3 că instanța nu a auzit încă toți martorii. HOTĂRÂREA La 19 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Edmund Korzuch, reține că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma PLN-ului. 15.000 (septzeci de mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. achitabil în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, pe parcursul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte cereri împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 3 martie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 15.000 PLN (cincăzeci de mii de zloți polonezi) dlui Edmund Korzuch în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și orice prejudiciu material costurile și cheltuielile vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 12875/07

by Edmund KORZUCH

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on

31

March

2009 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Ján Šikuta,

Mihai Poalelungi,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 13 March 2007,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Edmund Korzuch, is a Polish national who was born in 1938 and lives in Rybnik. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

J.

Wołąsiewicz of the Ministry of

Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

1.

Criminal proceedings against the applicant

On 7 February 2000 the applicant was arrested on suspicion of having committed offences relating to fraud.

On 14 April 2000 he was released on bail.

On 23

April 2001 the applicant was indicted before the Opole District Court (

Sąd Rejonowy

). The bill of indictment comprised numerous charges of

fraud against 9 accused.

The hearings scheduled for 16 July, 21

September and 5

November

2004 were adjourned.

Between 10 March 2006 and 29 September

2006 the court held seven hearings, two of which were adjourned.

On 20 July 2007 the Opole District Court found that it had no

competence to deal with the case and referred it to the Opole Regional Court (

Sąd Okręgowy

).

On 15 October 2007 the Opole Regional Court remitted the case for examination by the Opole District Court.

The case is pending before the Opole District Court.

2.

Proceedings under the 2004 Act

On 1 September 2006 the applicant lodged a complaint with the Opole Regional Court under section 5 of the Law of 17

June

2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (

Ustawa o

skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w

postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki

) (“the 2004 Act”).

The applicant sought a ruling that the length of the proceedings before the Opole District Court had been excessive and an award of just satisfaction in the amount of 10,000 Polish zlotys (PLN) (approx.

EUR

2,500).

On 25

September

2006 the Regional Court dismissed his complaint. The court acknowledged the excessive length of the proceedings before the Opole District Court, finding that there had been a period of unjustified inactivity between 23

April

2001 and 16

July

Act produced legal effects as from the date of its entry into force (17

September

2004). Consequently, it examined the applicant’s claim only in respect of the last two years of the proceedings. The court found that during the relevant part of the proceedings, there had been no inactivity or

undue delay on the part of the domestic court.

B.

Relevant domestic law and practice

The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings are stated in the Court’s decisions in the cases of

Charzyński v. Poland

no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR

2005-V and

Ratajczyk v. Poland

no. 11215/02 (dec.), ECHR

2005

‑

VIII.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the proceedings. He further complained under Article 6

§

3 that the court had not yet heard all of the witnesses.

THE LAW

On 19

February

2009 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, Edmund Korzuch, note that the Government of Poland are prepared to pay me

the sum of PLN

15,000 (fifteen thousand Polish zlotys) with a view to securing a

friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as

costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable. It will be

payable within three months from the date of notification of the decision taken by

the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of

the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of

the case.”

On 3

March

2009 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Poland offer to pay PLN

15,000 (fifteen thousand Polish zlotys) to Mr Edmund Korzuch with a view to securing a friendly settlement of

the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as

costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and it will be

payable within three months from the date of notification of the decision taken by

the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to

justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President