Koziarski împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 43186/07 de Przemyslaw KOZIARSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la martie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 21 septembrie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Dl Przemyslaw Koziarski este un cetățen polonez care s-a născut în 1969 și trăiește în Opole. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz din Cauzele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

Procedura penală împotriva reclamantului La 29 noiembrie 2000, reclamantul a fost reținut la încarcerare. El a fost eliberat la 22 decembrie 2000. În aceeași zi a fost supus ordinului de supraveghere a poliției. La 17 septembrie 2004, reclamantul a fost acuzat de Curtea de District Opole ( Sād Rejonowy ). El a fost acuzat de numeroase conturi de fraudă. Proiectul de inculpare a fost format din 35 acuzat. La 27 octombrie 2004, cazul, considerat unul deosebit de complex, a fost remis la Curtea Regională Opole ( Sād Okręgowy Între 20 iulie și 23 noiembrie 2005, Curtea a organizat trei sesiuni pregătitoare. Reclamantul a refuzat să apară. Între 6 septembrie și 20 decembrie 2006, Curtea a desfășurat 13 audieri.

Reclamantul a refuzat să apară la 9 din aceste audieri. Cu toate acestea, Curtea a continuat procesul, suspendând audierea într-o singură ocazie din cauza lipsei reclamantului. La 7 decembrie 2006, reclamantul a fost reținut în reținere pentru a asigura apariția la judecată. El a fost eliberat la 28 februarie 2007. Între 3 ianuarie 2007 și 22 octombrie 2008, instanța a desfășurat 44 de audieri. Procedințe în temeiul Legii din 2004 La o dată neespecificată, reclamantul a depus o plângere la Curtea de Apel Wrocław (Sād Apelacyjny) în temeiul Legii din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil ( Ustawa o skardze na na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sÜdowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”).

Reclamantul a solicitat o hotărâre că durata procedurii dinainte de Curtea Regională Opole a fost excesivă și o atribuire de o justă satisfacție în valoare de 10.000 de zloti polonezi (PLN) (aprox. 2.500 de euro (EUR). La 18 decembrie 2007, Curtea de Apel a respins plângerea. Curtea a remarcat că, chiar dacă cazul a fost în suspensie de mai mult de trei ani, durata acesteia nu a putut fi considerată irazonabilă. Curtea a susținut că nu există întârzieri pentru care Curtea Regională ar putea fi considerată responsabilă. Acuzat și necesitatea de a obține dovezi voluminoase. Curtea a observat în continuare că perioada dintre data depunerii proiectului de pronunțare a acuzării și de planificare a primei ședințe a fost necesară pentru judecătorul președinte să analizeze dosarul și să se ocupe de numeroase proceduri de procedură.

Lungimea excesivă a procedurii judiciare este indicată în hotărârile Curții în cazul lui Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 23, CEDO 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), CEDO 2005-VIII. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. La 15 decembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Przemysław Koziarski, reține că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 18 500 PLN (opt mii cinci sute de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 19 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Poloniei propune să plătească PLN 18 500 (opt mii cinci sute de zloți polonezi) către dl Przemysław Koziarski, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi libere de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi achitabil în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 43186/07 by Przemyslaw KOZIARSKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 31 March 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 21 September 2007, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Przemyslaw Koziarski, is a Polish national who was born in 1969 and lives in Opole. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. Criminal proceedings against the applicant On 29 November 2000 the applicant was detained on remand. He was released on 22 December 2000. On the same day he was made subject to a police supervision order. On 17 September 2004 the applicant was indicted before the Opole District Court ( Sąd Rejonowy ). He was charged with numerous counts of fraud. The bill of indictment comprised 35 accused. On 27 October 2004 the case, considered as a particularly complex one, was referred to the Opole Regional Court ( Sąd Okręgowy ). Between 20 July and 23 November 2005 the court held three preparatory sessions.

The applicant failed to appear. Between 6 September and 20 December 2006 the court held 13 hearings. The applicant failed to appear at 9 of these hearings. However, the court proceeded with the trial, adjourning the hearing on only one occasion due to the applicant’s absence. On 7 December 2006 the applicant was detained on remand in order to secure his appearance at the trial. He was released on 28 February 2007. Between 3 January 2007 and 22 October 2008 the court held 44 hearings. 2. Proceedings under the 2004 Act On an unspecified date the applicant lodged a complaint with the Wrocław Court of Appeal ( Sąd Apelacyjny) under the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time ( Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) (“the 2004 Act”).

The applicant sought a ruling that the length of the proceedings before the Opole Regional Court had been excessive and an award of just satisfaction in the amount of 10,000 Polish zlotys (PLN) (approx. 2,500 euros (EUR)). On 18 December 2007 the Wroclaw Court of Appeal dismissed the complaint. The court observed that even though the case had been pending for over three years, its length could not be considered unreasonable. The court held that there were no delays for which the Regional Court could be held responsible. It referred to the complexity of the case, the number of accused and the need to obtain voluminous evidence. The court further observed that the period between the dates of lodging the bill of indictment and scheduling the first hearing had been needed for the presiding judge to analyse the case file and to handle numerous procedural motions.

B. Relevant domestic law and practice The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings are stated in the Court’s decisions in the cases of Charzyński v. Poland no. 15212/03 (dec.), §§ 12 ‑ 23, ECHR 2005-V and Ratajczyk v. Poland no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the proceedings. THE LAW On 15 December 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Przemysław Koziarski, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 18,500 (eighteen thousand five hundred Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 19 February 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Poland offer to pay PLN 18,500 (eighteen thousand five hundred Polish zlotys) to Mr Przemysław Koziarski with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and it will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President