NEUGEBAUER v. POLAND

Cea decizia nr. 18546/05 de Krzysztof NEUGEBAUER împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 20 mai 2008 ca Camera compusă din: Nicolas Bratza , Președintele Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 25 iulie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Krzysztof Neugebauer, este un național polonez care s-a născut în 1972 și trăiește în Opole. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 decembrie 2001, reclamantul a fost acuzat de Curtea de district Opole ( Sād Rejonowy ) pentru evadarea serviciului militar obligatoriu. Prima audiere a avut loc la 9 ianuarie 2004. La 17 iunie 2004, Curtea de district Opole a pronunțat o hotărâre sumară ( wyrok nakazowy ). La 25 iunie 2004, reclamantul a depus obiecție ( sprzeciw ) împotriva acesteia. În consecință, Curtea de District Opole a programat o nouă ședință pentru 7 septembrie 2004. Între 28 octombrie 2004 și 22 martie 2005, Curtea a desfășurat patru audieri. La 17 mai 2005, Curtea de District Opole a pronunțat hotărâre. ) a anulat hotărârea de primă instanță și a întrerupt procedura, hotărând că încălcarea reclamantului a reprezentat „un mic grad de pericol pentru societate” (znikomy stopień społecznej szkodliwości, în temeiul Legii 2004 la 14 februarie 2005, reclamantul a depus la Curtea Regională Opole (Sīd Okręgowy), o plângere în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil ( Ustawa o skardze na na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sÜdowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004” ) care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004. Reclamantul a solicitat o hotărâre declarând că lungimea procedurii în fața Curții de District Opole a fost excesivă și o atribuire de o justă satisfacție în valoare de 5.000 de zloți polonezi (PLN) (aprox. 1.250 euro (EUR)). La 8 martie 2005, instanța a respins plângerea sa. Deși a recunoscut că procedura a fost într-adevăr lungă și că deficiențele în compoziția instanței nu justifică inactivitatea între 6 decembrie 2001 și 17 iunie 2004, instanța a observat că dispozițiile din Legea de 2004 pot fi aplicate numai procedurii pe durata perioadei de 17 septembrie 2004, adică data intrării în vigoare a Legii de 2004. Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazul Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. HOTĂRÂREA La 19 februarie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma PLN-ului. 12.000 (o mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 21 martie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 12 000 PLN (două mii de zloți polonezi) dlui Krzysztof Neugebauer în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 18546/05

by Krzysztof NEUGEBAUER

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 20

May 2008 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza

, President

,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 25 July 2005,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Krzysztof Neugebauer, is a Polish national who was born in 1972 and lives in Opole. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr

J.

Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

1.

Main proceedings

On 6 December 2001 the applicant was indicted before the Opole District Court (

Sąd Rejonowy

) for evading the compulsory military service.

The first hearing was held on 9

January 2004.

On 17 June 2004 the Opole District Court gave a summary judgment (

wyrok nakazowy

). On 25 June 2004 the applicant lodged an objection (

sprzeciw

) against it.

In consequence, the Opole District Court scheduled a new hearing for 7

September

October

2004 and 22

March

2005 the court held four hearings.

On 17 May 2005 the Opole District Court gave judgment. The applicant appealed.

On 28 September 2005 the Opole Regional Court (

Sąd Okręgowy

) quashed the first instance judgment and discontinued the proceedings. It decided that the applicant’s offence represented “a slight degree of danger to society” (

znikomy

stopień społecznej szkodliwości

).

2.

The applicant’s complaint under the 2004 Act

On 14 February 2005 the applicant lodged with the Opole Regional Court

(Sąd Okręgowy)

a complaint under section 5 of the Law on 17

June

2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (

Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki

) (“the 2004 Act”) which entered into force on 17

September

On 8 March 2005 the court dismissed his complaint. Although it acknowledged that the proceedings had indeed been lengthy and that shortcomings in the composition of the court did not justify the inactivity between 6 December 2001 and 17 June 2004, the court observed that provisions of the 2004 Act could be applied only to the proceedings pending after 17 September 2004, i.e. the date of the entry into force of the 2004

Act.

B.

Relevant domestic law and practice

The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings are stated in the Court’s decisions in the cases of

Charzyński v. Poland

no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V and

Ratajczyk v. Poland

no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the proceedings.

THE LAW

On 19 February 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN

12,000 (twelve thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

On 21 March 2008 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Poland offer to pay PLN 12,000 (twelve thousand Polish zlotys) to Mr Krzysztof Neugebauer with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and it will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President