PRZYBYSZ v. POLAND

Cea decizia nr. 9573/05 de la Sławomir PRZYBYSZ împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 16 septembrie 2008 ca Camera compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 februarie 2005, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a fondurilor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Sławomir Przybysz, este un național polonez care s-a născut în 1966 și trăiește în Nowa Sucha. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. 1. Procedura penală împotriva reclamantului La 22 mai 1996, reclamantul a fost arestat de către poliție pe suspectul de a fi participat activ la revolte după un meci de fotbal. Reclamantul a fost eliberat în aceeași zi. La 5 august 1996 Procurorul districtului Varșovia (Prokurator Rejonowy) a emis un proiect de acuzație împotriva reclamantului. La 12 ianuarie 1997, procurorul a depus actele de acuzație la Tribunalul districtului de Varșovia Prima audiere a avut loc la 10 iulie 2002 la 24 august 2004, 30 septembrie 2004, 15 octombrie 2004, 22 noiembrie 2004, 28 ianuarie 2005 și 25 februarie 2005. La 16 martie 2005, Curtea de district din Varșovia a condamnat reclamantul la 6 luni de închisoare cu executarea condamnării pe o perioadă de 2 ani de probă și i-a impus o amendă. La 21 noiembrie 2005, Curtea regională din Varșovia a respins apelul reclamantului ca fiind evident nefondat. 2. Procedura în temeiul Legii 2004. În octombrie 2004, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională de Varșovia în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sådowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea din 2004”). De asemenea, el a solicitat satisfacție echitabilă în valoare de 10.000 PLN (aprox. 2,500 EUR). La 23 decembrie 2004, Curtea Regională de Varșovia a recunoscut că procedurile impugnate au fost excesiv de lungi. Acesta a constatat că a avut loc o „întârziere nejustificată” între data depunerii proiectului de inculpare în ianuarie 1997 și data primei audieri care s-a desfășurat în iulie 2002. Curtea regională nu a constatat întârzieri irezonabile după iulie 2002. Cu toate acestea, a considerat că procedura a durat mult mai mult decât era necesară pentru examinarea taxelor. Curtea regională a refuzat să acorde reclamantului orice satisfacție echitabilă, susținând că „lungirea excesivă a procedurii, deși evidentă, nu a fost de o importanță atât de importantă încât să permită reclamantului să primească o atribuire justă de satisfacție.” În decizia sa, Curtea regională a declarat că „prejudiciile morale suferite de reclamant” au fost remediate prin recunoașterea încălcării dreptului său la un proces prompt. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la o încălcare a dreptului său de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil. HOTĂRÂREA La 29 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 13 000 PLN (trei mii) domnului Sławomir Przybysz, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, care urmează să fie înaintat în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 6 martie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Sławomir Przybysz, reține că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 13.000 PLN (13 mii) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 9573/05

by Sławomir PRZYBYSZ

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 16

September 2008 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ledi Bianku,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 18 February 2005,

Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention),

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Sławomir Przybysz, is a Polish national who was born in 1966 and lives in Nowa Sucha. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J.

Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 22 May 1996 the applicant was arrested by the police on suspicion of having taken an active part in riots after a football match. The applicant was released on the same day.

On 5 August 1996 the Warsaw District Prosecutor

(Prokurator Rejonowy)

issued a bill of indictment against the applicant. On 12 January 1997 the prosecutor filed the bill of indictment with the Warsaw District Court

(Sąd Rejonowy).

The first hearing was held on 10 July 2002. Further hearings were held on 24 August 2004, 30 September 2004, 15 October 2004, 22 November 2004, 28 January 2005 and 25 February 2005.

On 16 March 2005 the Warsaw District Court sentenced the applicant to 6 months’ imprisonment with the execution of the sentence stayed for a probationary period of 2 years and imposed a fine on him. On 21 November 2005 the Warsaw Regional Court dismissed the applicant’s appeal as manifestly ill-founded.

In October 2004 the applicant lodged a complaint with the Warsaw Regional Court under section 5 of the Act of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (

Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki

) (“the 2004 Act”). He also claimed just satisfaction in the amount of PLN 10,000 (approx. EUR 2,500).

On 23 December 2004 the Warsaw Regional Court acknowledged that the impugned proceedings had been excessively lengthy. It found that an “unreasonable delay” had occurred between the date of filing the bill of indictment in January 1997 and the date of the first hearing held in July 2002. The Regional Court found no unreasonable delays after July 2002. However, it considered that the proceedings had lasted significantly longer than was necessary to examine the charges. The Regional Court refused to grant any just satisfaction to the applicant, holding that “the excessive length of the proceedings, although evident, had not been of such significance as to entitle the applicant to an award of just satisfaction.” In its decision the Regional Court stated that “the non-pecuniary damage suffered by the applicant” had been remedied by acknowledging the breach of his right to a prompt trial.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about a violation of his right to have his case heard within a reasonable time.

THE LAW

On 29 April 2008 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Poland offer to pay PLN 13,000 (thirteen thousand) to Mr Sławomir Przybysz with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 6 March 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, Sławomir Przybysz, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 13,000 (thirteen thousand) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President