NAJDROWSKI v. POLAND

CUARTA DECIZIE A SECȚIEI nr. 32561/05 de Rafał NAJDROWSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care așezează la 17 iunie 2008 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 8 august 2005, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și meritele cauzei (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Rafał Najdrowski, este un național polonez care s-a născut în 1972 și trăiește în Piła. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului Un proiect de lege de acuzare împotriva reclamantului și un co-acusat a fost elaborat la 30 martie 1998 și a depus la 3 aprilie 1998 Curtea de district Piła (Sād Rejonowy) în cauză, la 13 mai 1998, Curtea de district a avut o ședință, care a fost suspendată din cauza faptului că reclamantul și co-acusatul său nu au reușit să apară. La 10 martie 2000, Curtea de District a organizat o audiere și a auzit dovezi de la reclamant și co-acusat. La o dată neespecificată, Curtea a organizat o audiere suplimentară, în timpul căreia instanța a constatat că acuzatul, care nu a reușit să apară din nou, locuia în străinătate la momentul respectiv. La 13 aprilie 2000, Curtea de District a hotărât să dețină acuzatul în absență, a ordonat eliberarea unui anunț solicitat în legătură cu acestea și a păstrat procedura. La 24 ianuarie 2003, instanța a reluat procedurile și le-a întrerupt în ceea ce privește co-accultarea reclamantului, deoarece procedura împotriva acestuia a fost interzisă. Între 6 martie 2003 și 3 aprilie 2003, instanța a auzit dovezi de la reclamant și trei martori. La 3 aprilie 2003, instanța a rămas din nou la procedura deoarece adresele celorlalți doi martori erau necunoscute. Începând cu 3 aprilie 2003, a continuat procedura. Procedura în temeiul Legii din 2004 La 31 ianuarie 2005, reclamantul a depus Curtea Regională Poznań (Sād Okręgowy) o plângere care presupune încălcarea dreptului său de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil în temeiul Legii din 17 iunie 2004 privind plângeri privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil. (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea 2004”). La 16 martie 2005, Curtea Regională și-a respins plângerea ca fiind evident nefondată. Curtea a examinat conduita procedurii încurcate și a considerat că nu au existat întârzieri pentru care Curtea de District ar putea fi considerată responsabilă. (długotrwała przeszkoda uniemożliwiajāca prowadzenie postępowania). Invocând hotărârile Curții de Strasbourg, Curtea de District a susținut că „numai întârzieri atribuibile statului pot justifica o încălcare a cerințelor de timp rezonabil”. Curtea de District a reținut în același timp că instanța de primă instanță ar trebui să „intensifice încercările sale de a localiza locul de reședință a martorului lipsă” și, „poate chiar să ia în considerare citirea dosarelor mărturiei sale (odczytanie zeznań) date în timpul anchetei”. Legea și practica interne relevante privind remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt stabilite în hotărârile Curții în cazul Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 6144/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii în cazul său. HOTĂRÂREA La 2 mai 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Rafał Najdrowski, reține că guvernul Poloniei sunt pregătite să-mi plătească suma PLN-ului. 11.000 (opt mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 15 mai 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 11,000 PLN (opt mii de zloți polonezi) dlui Rafał Najdrowski în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri. Lawrence Early Nicolas Bratza Președintele grefierului

FOURTH SECTION

DECISION

Application no. 32561/05

by Rafał NAJDROWSKI

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 17

June 2008 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Ljiljana Mijović,

David Thór Björgvinsson,

Ján Šikuta,

Päivi Hirvelä,

Mihai Poalelungi,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 8 August 2005,

Having regard to the Court’s decision to examine jointly the admissibility and merits of the case (Article 29 § 3 of the Convention),

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Rafał Najdrowski, is a Polish national who was born in 1972 and lives in Piła. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J.

Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

1.

Criminal proceedings against the applicant

A bill of indictment against the applicant and a co-accused was prepared on 30 March 1998 and lodged with the Piła District Court

(Sąd Rejonowy)

on 3 April 1998.

On 13 May 1998 the District Court held a hearing, which was adjourned because the applicant and his co-accused had failed to appear.

On 10 March 2000 the District Court held a hearing and heard evidence from the applicant and his co-accused.

On an unspecified date the court held a further hearing, during which the court found that the accused, who had again failed to appear, were living abroad at the time.

On 13 April 2000 the District Court decided to detain the accused on remand in their absence, ordered that a wanted notice be issued in respect of them and stayed the proceedings.

Between 13 April 2000 and 24 January 2003 the case lay dormant.

On 24 January 2003 the court resumed the proceedings and discontinued them in respect of the applicant’s co-accused since the proceedings against him were time-barred.

Between 6 March 2003 and 3 April 2003 the court heard evidence from the applicant and three witnesses.

On 3 April 2003 the court again stayed the proceedings because the addresses of two other witnesses were unknown.

Since 3 April 2003 the proceedings have been stayed.

2.

Proceedings under the 2004 Act

On 31 January 2005 the applicant lodged with the Poznań Regional Court

(Sąd Okręgowy)

a complaint alleging a breach of his right to have his case heard within a reasonable time under the Law of 17

June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time

(Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w

postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki)

(“the 2004 Act”). He relied on section 5 of the 2004 Act.

On 16 March 2005 the Regional Court dismissed his complaint as manifestly ill-founded. The court examined the conduct of the impugned proceedings and held that there had been no delays for which the District Court could be held responsible. It found that the impossibility of hearing evidence from a witness had been a long-standing impediment to continuing the proceedings

(długotrwała przeszkoda uniemożliwiająca prowadzenie postępowania).

Invoking judgments of the Strasbourg Court, the District Court held that “only delays attributable to the State may justify a violation of the reasonable time requirement”.

The District Court held at the same time that the first-instance court should “intensify its attempts to locate the place of residence of the missing witness” and, “possibly even consider reading out the records of his testimony

(odczytanie zeznań)

given during the investigation”.

B.

Relevant domestic law and practice

The relevant domestic law and practice concerning remedies for the excessive length of judicial proceedings are set out in the Court’s decisions in the cases of

Charzyński v. Poland

no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V and

Ratajczyk v. Poland

no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII and the judgment in the case of

Krasuski v. Poland

, no. 61444/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the unreasonable length of the proceedings in his case.

THE LAW

On 2 May 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I, Rafał Najdrowski, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN

11,000 (eleven thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

On 15 May 2008 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Government, declare that the Government of Poland offer to pay PLN 11,000 (eleven thousand Polish zlotys) to Mr Rafał Najdrowski with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President