Treska împotriva Greciei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 25861/07 de Dhionis TRESKA împotriva Greciei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 7 aprilie 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nina Vajić, Președintele, Christos Rozakis, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 24 mai 2007, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Dhionis Treska, este un național albanez născut în 1966 și reținut în prezent în Patras. Guvernul grec („Guvernul”) a fost reprezentat de delegații agentului lor, dl. Apessos, Consilier principal la Consiliul Juridic de Stat și dna Trekli, Consilier la Consiliul Juridic de Stat.

Guvernul albanez nu a folosit dreptul lor de a interveni (art. 36 § 1 din Convenție). Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 ianuarie 2005, reclamantul a fost deținut în posesie de droguri și arestat de poliție. La 5 iunie 2006, Curtea de Assize din Saloniki l-a condamnat la 17 ani de închisoare și la o amendă de 17.000 de euro (decizie nr. 824/2006). Reclamantul a depus un recurs la Curtea de Apel din Saloniki. Ședința a fost stabilită pentru 17 septembrie 2009. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii.

art. 37 § 1 din Convenție prevede, în măsura în care este cazul,: „Curtea poate decide în orice etapă a procedurii să ia o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să-și urmeze cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii în cazul în care respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în protocolul acestuia.” art. 36 din Regulamentul Curții, după caz, menționează: „1.

Persoanele, organizațiile neguvernamentale sau grupurile de persoane pot prezenta inițial cereri în conformitate cu art. 34 din Convenția, înșiși sau printr-un reprezentant.” art. 45 § 3 din Regulamentul Curții prevede: „În cazul în care reclamanții sunt reprezentați în conformitate cu art. 36, o competență de avocat sau autoritate scrisă de a acționa este furnizată de reprezentanți sau de reprezentanți.” Curtea reamintește că – după cum se indică cu adevărat art. 37 § 1 – intenția unei reclamante de a nu susține cererea sa în fața Curții nu poate fi presupusă numai în cazul în care retrage în mod expres cererea.

reclamantul nu intenționează să își continue cererea” în sensul articolului respectiv, de asemenea, în cazul în care el sau ea demonstrează în mod clar sau tacit că a pierdut interesul în cadrul procedurii (a se vedea, de exemplu, Mihailov c. Bulgaria (dec.), nr. 52367/99, 9 septembrie 2004). Acest lucru poate fi cazul, de exemplu, în cazul în care reclamantul nu răspunde la cererile de returnare a unei forme de autoritate corect completate (a se vedea, printre altele, Fitzmartin și alții c. Regatul Unit (dec.), nr. 34953/97 și altele, 21 ianuarie 2003; Willis și alții c. Regatul Unit (dec.), nr. 49764/99 și alții, 4 martie 2003). Curtea constată în acest sens că atunci când reclamanții aleg să fie reprezentați de un avocat în temeiul articolului 36 din Regulamentul Curții, mai degrabă decât să introducă cererea lor înșiși, este o cerință, în temeiul articolului 45 § 3 din Regulamentul Curții, ca un drept de avocat sau autoritate scrisă de a acționa să fie furnizat de reprezentanții lor.

Curtea reiterează, de asemenea, faptul că o reclamantă nu a depus observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cauzei sau al altor informații sau documente solicitate de Curte poate justifica, de asemenea, concluzia că nu intenționează să urmeze cererea (a se vedea, printre altele, Mihailov c. Bulgaria , citată mai sus; Kazimiv c. Rusia (dec.), nr. 17645/04, 9 martie 2006). În acest caz, Curtea observă că reclamantul a desemnat avocatul care l-a reprezentat în fața instanțelor interne, precum și ca avocat care l-ar reprezenta în fața acesteia. Prin urmare, acest avocat a fost solicitat de către Curte să prezinte o formă de autoritate în mod corespunzător completată și semnată, conform dispozițiilor art. 45 § 3 din Regulamentul său.

Cu toate acestea, în timp ce el nu a refuzat să reprezinte reclamantul, el nu a depus un drept de avocat. În opinia Curții, această nu a depus un drept de avocat doar pe o perioadă lungă de timp suficientă pentru a înțelege că reclamantul nu intenționează să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenția (Zayed v. Germany) (dec.), nr. 35866/03, 20 februarie 2007). În plus, Curtea observă că avocatul reclamantului a fost informat de Curte că cauza a fost comunicată guvernului contestat și, ulterior, că a trebuit să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cauzei. După expirarea termenului de depunere a observațiilor sale, el a fost amintit de cererea Curții într-o scrisoare care a fost trimisă prin corespondență înregistrată și a recomandat că neaprobărea observațiilor ar putea duce la cererea depusă din lista de cazuri a Curții.

Până în prezent, reprezentantul reclamantului nu a răspuns. Nu există nimic care să indice că nu a primit scrisorile Curții, nici nu a primit nici o altă comunicare de către reclamant. Curtea rezultă, de asemenea, din faptul că reclamantul nu intenționează să își continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a). Curtea nu consideră că respectarea drepturilor omului impune ca aceasta să continue examinarea prezentei cereri în temeiul articolului 37 § în amendă a Convenției. În consecință, Curtea consideră că prezenta cerere ar trebui eliminată din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 §§ 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate Søren Nielsen Nina Vajić Președintele grefierului

FIRST SECTION

DECISION Application no. 25861/07 by Dhionis TRESKA against Greece The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 7 April 2009 as a Chamber composed of: Nina Vajić, President, Christos Rozakis, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 24 May 2007, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Dhionis Treska, is an Albanian national who was born in 1966 and is currently detained in Patras. The Greek Government (“the Government”) were represented by the Delegates of their Agent, Mr M. Apessos, Senior Adviser at the State Legal Council, and Mrs S. Trekli, Adviser at the State Legal Council.

The Albanian Government did not make use of their right to intervene (Article 36 § 1 of the Convention). The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 28 January 2005 the applicant was found in possession of drugs and arrested by the police. On 5 June 2006 the Thessaloniki Assize Court sentenced him to seventeen years' imprisonment and to a fine of 17,000 euros (decision no. 824/2006). The applicant lodged an appeal with the Thessaloniki Court of Appeal. The hearing was fixed for 17 September 2009. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings.

THE LAW Article 37 § 1 of the Convention, in so far as relevant, provides: “The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that (a) the applicant does not intend to pursue his application; ... However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.” Rule 36 of the Rules of Court, as relevant, reads: “1.

Persons, non-governmental organisations or groups of individuals may initially present applications under Article 34 of the Convention themselves or through a representative.” Rule 45 § 3 of the Rules of Court provides: “Where applicants are represented in accordance with Rule 36, a power of attorney or written authority to act shall be supplied by their representative or representatives.” The Court recalls that – as the wording of Article 37 § 1 indeed indicates – an applicant's intention not to uphold his or her application with the Court may not only be assumed if he or she expressly withdraws the application.

“[T]he circumstances lead to the conclusion that ... the applicant does not intend to pursue his application” within the meaning of that Article also where he or she overtly or tacitly shows to have lost interest in the proceedings (see, for example, Mihailov v. Bulgaria (dec.), no. 52367/99, 9 September 2004). This can be the case, for example, if the applicant fails to respond to requests to return an appropriately completed form of authority (see, inter alia , Fitzmartin and Others v. the United Kingdom (dec.), nos. 34953/97 and others, 21 January 2003; Willis and Others v. the United Kingdom (dec.), nos.

49764/99 and others, 4 March 2003). The Court notes in this respect that where applicants choose to be represented by a solicitor under Rule 36 of the Rules of Court, rather than to introduce their application themselves, it is a requirement, under Rule 45 § 3 of the Rules of Court, that a power of attorney or written authority to act shall be supplied by their representatives. The Court further reiterates that an applicant's failure to submit written observations on the admissibility and merits of the case or other information or documents requested by the Court may equally warrant the conclusion that he or she does not intend to pursue the application (see, inter alia , Mihailov v. Bulgaria , cited above; Kazimov v. Russia (dec.), no. 17645/04, 9 March 2006). In the present case the Court observes that the applicant designated the lawyer who was representing him before the domestic courts also as the lawyer who would represent him before it.

This lawyer was therefore requested by the Court to submit a duly completed and signed form of authority as required by Rule 45 § 3 of its Rules. However, whilst he did not refuse that he was representing the applicant, he failed to submit a power of attorney. In the Court's view, this failure to submit a power of attorney over a lengthy period of time alone suffices to infer that the applicant does not intend to pursue his application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention ( Zayed v. Germany (dec.), no. 35866/03, 20 February 2007). In addition to that, the Court observes that the applicant's lawyer was advised by the Court that the case had been communicated to the respondent Government and, subsequently, that he had to submit written observations on the admissibility and merits of the case.

After expiry of the time-limit for submission of his observations, he was reminded of the Court's request in a letter which has been sent by registered mail and advised that the failure to submit observations might result in the application being struck out of the Court's list of cases. To date, the applicant's representative failed to reply. There is nothing to indicate that he has not received the Court's letters. Nor did the Court receive any other communication by the applicant. The Court derives also therefrom that the applicant does not intend to pursue his application within the meaning of Article 37 § 1 (a). The Court does not consider that respect for human rights requires it to continue the examination of the present application pursuant to Article 37 § 1 in fine of the Convention.

Accordingly, the Court considers that the present application should be struck out of its list of cases under Article 37 § 1 (a) of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Nina Vajić Registrar President